In ultima vreme mi se intimpla a 2-ua oara sa ma simt nenormala.
Prima data a fost cind am plecat, dupa 15 min, de la “Cameristele” lui Viktiuk. Ma irita actiunea din scena, dar si faptul ca sunt singura din zona care este iritata.Cu toata rusinea, sub citeva priviri incomode, m-am sculat in plina actiune si am plecat din sala. Si m-am simit atit de bine afara, atit de libera, atit de integra si impacata cu mine. Nu e corect sa suporti arta care nu-ti intra pe git. Chiar si daca aceasta arta a facut incojurul lumii, este semnata de marele Roman Viktiuk si este adusa cu atita greu la Chisinau.
Iar astazi a fost a doua oara. Intre etajul 2 si 3 din Tate Modern.
De fat, am inceput sa simt primele banuieli chiar de la primul etaj. Atunci cind in fata ochilor mei s-a deschis privelistea unui imens etaj, absolut gol cu doar citiva gura-casca facind poze pe fonul peretilor goi.
Urcam scarile si ma intrebam cum se poate oare sa iroseti atita spatiu in plin sezon estival, cind turistii se inghesuie sa vada ceva nou? Eh, ce folos ca etajele de mai sus erau ceva mai pline? Socul pe care l-am simit vis-a vis de asa numita arta moderna din Tate Modern m-a facut sa vreau sa repet experienta de la teatru. Cete de oameni dadeau buzna in unul dintre cele mai cunoscute muzee din lume, iar eu de-abia asteptam sa ies din el. 
Eu, care sunt gata sa stau ore in sir in fata lui Dali sau Picasso, nu inteleg nici o boaba in Arta Moderna.
Pablo Picasso – Dansatoarele
Ok, fie…dar erau atitea grupuri de pusti care erau adusi la muzeu si carora li se explica de ce tocmai asta e arta moderna. Astia, intr-o buna zi, dupa ce au vazut sculptura care imita o movila de rahat vor continua sa dezvolte tema, se vor face arhitecti si vor proiecta case, sali de opera….
Salvador Dali – Metamorfoza narcisului
