Dacă aș fi eu producătorul de lapte acru, o sunam pe Lidi să-i propun un contract de promovare. Dar nu sunt nici producător de lapte acru și nici în Moldova showbizul nu funcționează după reguli de: acum îi acum! Avem oameni frumoși. Lidi Scarlat și mama sa. Hai, Lidi, hai!
Aici vedeți și originalul.
Sunt îndrăgostită de țărăncuțele ei de ceva timp, după ce am văzut un tablou semnat de ea în showroomul Valentinei Vidrașcu din București. Niciodată nu aș fi putut crede că o pictură îmi poate aduce atâta bucurie. Pur și simplu, uneori în viață, se întâmplă să descoperi lucruri și oameni care îți plac din prima, fără vreun motiv anume. Pe care ai senzația că i-ai iubit într-o viață anterioară și îi vei iubi într-o viață viitoare. Tabloul pe care l-am văzut pe perete s-a culcat atât de plâpând pe sufletul meu, încât numele Eudochiei Zavtur s-a aranjat în memoria mea pe policioara oamenilor pe care trebuie neapărat să-i cunosc. De atunci am reușit să o invit la emisiune, să facem și un reportaj despre ea, dar ori de câte ori mă apucam să-i vizitez atelierul, ceva intervenea și nu mai ajungeam.
În mai toate țările pe care le vizitez, caut prin recomandările turistice și niștre trasee pentru amatorii de boutiquri mici, de designeri locali, ale căror piese poartă un suflu unic. Un magazinaș de acest fel mi-a plăcut foarte mult la Budapesta. Asta a fost cum 1 an. De atunci tot trăiam cu gândul că tare ar fi bine și la Chișinău să existe un loc unde tinerii designeri moldoveni să-și poată scoate la vânzare produsele imaginației. Și cu toate că afacerista din mine este puțin mai sceptică visavis de succesul imediat al acestei idei, luând în considerație costuri de producție, chirie și întreținere, taxe, salarii și lipsa aproate totală a necesității populației de a se îmbrăca inedit, artista visătoare din mine vrea să creadă că aceasta idee va dura. Cel puțin eu asta le doresc. Cred doar că e și de obligația mea morală, odată ce designul din moldova e un domeniu ce mă preocupă, să le dau o mână de ajutor, prin această postare pe blog, celor care speră că moda moldovenească e vie. Spun și eu, banal și puțin disperat, îmbrăcați-vă în haine create de tinerii designeri moldoveni, nu susțineți Turcia și China, ei și fără noi se descurcă de minune.
Colecționara și creatoarea de ii din Strășeni
Istoria iei
Ia în dulapuri de vedete
,
Ideea acestui eveniment s-a născut peste o săptămână după Mai Dulce. Probabil de vină este Ia din euforIA pe care am trăit-o atunci. Sau de vină este Ia din cuvântul nebunIA pe care o trăiesc atunci când mă pomenesc printre dantele croșetate manual, fețe de mese, prosoape, covoare tradiționale cu elemente geometrice și ii. Sau de vină este Ia din armonIA și bucurIA pe care am trăit-o în mica echipă de producție a acestor evenimente. Sau de vină e Ia din inspirațIA pe care o aduce Ziua Universală a iei.
Ia Mania s-a născut ca un proiect de suflet și nu mai speram să găsim atât de repede niște parteneri. Și aproape că nu-i mai găsisem, când s-au întâmplat niște mici minuni. Cred că e vorba de Ia din cuvântul magIA. De aceea, bucuria și recunoștința mea este nemărginită pentru cei de la vinurile MIMI care au vara aceasta o Fetească de milioane (o veți putea gusta la eveniment), pentru cei care reprezintă brandul Thermomix – cea mai performantă invenție de bucătărie pe care am văzut-o vreo dată (în curând vă voi povesti despre asta mai mult) și pentru cei care crează încălțămintea Cristina, în special Alexandra Porubin Bodarev. Agenția Imago s-a oferit să ne elaboreze gratuit identitatea evenimentului. Receptivitatea acestor companii ne-a dat aripi să facem din idee noastră o adevărată sărbătoare.
În promo nu încap multe informații. Dar ele sunt importante.
Cu întârziere, blogul meu se alătură acțiunilor demarate cu ocazia Zilei Universale a Iei. Poate știi, poate nu știi, dar de Sânzâiene, pe 24 iunie, n-ai voie să uitați de ea.
Prima mea ie am cumpărat-o de la Valentina Vidrașcu. De atunci, o iubesc și mă iubește. De aceea, nu mi-a fost greu să o conving să îți ofere șansa să ai și tu în garderobă o ie creată în atelierul său.
Această ie, semnată de Valentina Vidrașcu, ce-și poartă numele de “Maramureș”, poate deveni a ta. Da, a ta! Pentru asta trebuie să-ți faci o poză cu tine, purtând o ie cu mândrie, adică cu atitudine. Poart-o cum o simți. Poart-o cu blugi. Poart-o la birou. Poart-o la petrecere. Mărită-te în ea. Poartă o ie care îți este dragă, pe care o ai în dulap sau ți-o cumperi chiar acum. Fă o poză și trimitemi-o la nataalbot@gmail.com. Nu uita să-mi lași coordonatele tale și o frază în care să descrii povestea iei tale. Mult succes!
Apropo, în sfârșit pe www.valentinavidrascu.ro pot fi admirate toate creațiile Valentinei.
Aștept pozele voastre cu ii purtate cu mândrie. Iar în curând vă anunț detalii despre un atelier de brodat ie la care vă puteți înscrie. Locuri limitate, doar 10. Înscrierea deja a început.
Acum o săptămână s-a încheiat a 12-ea ediţie a expoziţiei Fabricat în Moldova. A 12-ea! Cu toate că pe mine mai puţin mă atrag evenimentele la care oamenii se vor înghesui mai mult pentru cârnaţ decât pentru ceva cu adevărat valoros, am decis şi eu să trag o fugă. Mai ales că aveam şi o misiunea specială: să descopăr producători noi şi produse ecologice. De data aceasta la eveniment au participat 300 de producători locali: un pavilion plin cu mărfuri industriale şi unul cu produse alimentare.
Imediat la intrare te lovea o privelişte cu iz sovietic. E ciudat cum organizatorii şi participanţii din răsputeri ţin la a nu schimba nimic. După 12 ani de existenţă a expoziţiei se putea acumula atâta experienţă, încât Fabricat în Moldova să arate nu ca o banală piaţă sub acoperiş, ci ca un târg internaţional, la care străinii să se înghesuie pentru a cumpăra lucruri unice, autentice şi produse alimentare locale frumos expuse şi prezentate . E cam timpul să ne învăţăm să credem în puterea ambalajului, a zâmbetului şi a unui stand onorabil. Aş fi vrut să văd branduri nu denumiri de XXX SRL sau SA ZZZZ. Aş fi vrut să văd metode de expunere a mărfii mai interesante şi mai creative.
Cei de la Pegas se vede că pot călători şi au şi bani. Salamurile lor se vindeau într-o gheretă sub formă de căruţă bavareză, frumoasă şi scumpă. Un stand în care investeşti o dată şi apoi îl ai pentru mulţi ani înainte. Dar am vazut şi halva care se vindea direct din cutie de carton şi nu arăta deloc apetisant.
Dar să vorbim despre lucruri pozitive. Cică e o chestie care dă rezultate. Dacă vorbeşti de rău – răul se înmulţeşte, dacă vorbeşti de bine – binele se înmulţeşte.