<RO>Prima vizită a Zdubilor la Montreal a fost frumoasă. Şi cred că nu doar pentru noi. Băieţii, mi-au spus că ar mai reveni, la prima ocazie. Pentru că lumea a venit să-i vadă. Şi sala s-a umplut de oameni frumoşi.
Ne-am întâlnit în spatele scenei. Erau mulţi într-o cameră şi atât de linişte. Pe masă aveau vin canadian, portocale, sandwichuri şi cola.
We met in New York a month ago. A beautiful girl from Moldova, with a big sun hidden in her soul.She lives in San Francisco and works for an airline company. I do not know if it’s true or not, buts he said she decided to make the 5-hour trip from San Francisco when she found that I come to NY, to meet me. I can not hide the fact that she is extremely nice and i liked her. We talked about my passion – the traditional Blouse Roumaine and she said she also wants one. Especially for October 31, when she will be allowed to leave home her red uniform. I helped her to have a IA. It was a real adventure to choose the blouse from 6 models available, to arrange the delivery from Chișinău to Montreal (thank you, mummy), from Montreal to San Francisco, to correct the wrong address, to choose a traditional belt from my collection.
(ENG) When you move to another city to live, the central market should be one of the first things to discover. Especially if you want fresh, new, diverse food on your table. You go to the market to choose the best, to inhale the spirit of the city, to explore, to communicate, to negotiate, to smell and to finally understand what kind of products or moments could make you wish to come back here.
Jean Talon Market, located in the heart of Montreal, is a place I had kept for the dessert, I mean for some later-to-come “good times”.
Suddenly this good time came. And that long, sunny, free Sunday afternoon offered me the chance to visit this legendary place. I turned off the housekeeper and turned on the gourmand in me. So it was a real trip of tastes.
At the very beginning, on the left as well as on the right side of the entrance, you can choose your first snack: meat or seafood. I ignored les saucissons, despite a very nice boy, inviting me with a smile.
<RO>Vremea la Montreal e mirifică în acest început de octombrie. E cald, e soare, e vară indiană, la ea acasă, pe pământuri indiene. Turişti nu stau să numere banii, cheltuindu-i pe atracţii care mai de care. Cu aproape 1 mln de vizitatori care au plătit pe biletele de intare peste12 mil de dolari, de ce oare nu s-ar extinde pentru încă o săptămână expoziţia Mosaicultures de la Grădina Botanică din Montreal.
Căutam azi pe youtube ceva.Şi am găsit o frântură din acest film. Apoi am văzut că mai sunt încă 6 bucăţi. Şi până nu le-am văzut pe toate nu m-am putut linişti. Le-am înghiţit dintr-o suflare. Şi am şi bocit. Dacă măcar un pic vă este simpatică această artistă, vă recomand din tot sufletul acest film. Pentru mine Celin Dion înseamnă primele mele ture de noapte la radio Nova. Eh, oare cine-își mai amintește de Nova? Cred că numai eu. Pe acele vremuri, în 96, se lucra doar pe CD, iar Celin Dion tocmai scosese un CD nou cu piesa Falling Into You şi trebuia să am mare grijă de el să nu-l zgârii, altfel nu-l mai cânta cd playerul. Mie atât de tare îmi plăcea şi o difuzam cât puteam de des. Până l-am ros..
Dacă Celin Dion vă lasă rece, vi se pare prea bătrânească sau prea pop, îndrăznesc să cred că documentarul vă va fi o sursă de inspirație pt curaj, talent, profesionalism, autenticitate, dăruire, fidelitate, sacrificiu, iubire și sinceritate – lucruri de care au nevoie chiar și cei care nu au ascultat Celin Dion de un veac sau niciodată. Eu am privit documentarul de 2 ori și sunt gata să-l mai văd o dată în pereche cu cineva. I really need to share it. Aici aveţi doar prima parte, celelalte le găsiţi pe youtube.
Nu ştiu care-s trendurile şi must have-le, decât atunci când întâmplător îmi pică în cale vreo revistă de modă care să recomande pe ce să-ţi cheltui banii.Şi continui să cred că niciodată nu voi avea suficient de mult timp sau dorinţă să mă aprofundez în domeniu. Pentru că nu-i de mine. Niciodată nu m-am omorât după mari designeri şi nici după a lăsa o avere, doar ca să le port creaţiile. Dar ştiu exat ce-mi place să port şi ce mă inspiră. Îmi place moda scandinavă, îmi plac designerii tineri. Şi când călătoresc – pe ei îi caut, în primul rând . Mă inspiră croielile care sparg tipare şi oamenii coloraţi.
Nu am în dulap nici o haină cu animal print – pentru că mi se pare îngrozitor, dacă nu ştii cum să-l dozezi şi să-l asortezi. Am câteva little black dresses, dar cea mai iubită dintre ele îmi provoacă o durere prea mare şi de 3 ani nu o mai pot îmbărca. Nu am decât o singură rochie cu paiete,de la Zara, dar o păstrez pentru broderia frumoasă, ca să o transmit într-o bună zi fetelor mele. Nu port culori foarte ţipătoare, pentru că nu mai am nici corpul şi nici starea de spirit ca să mă simt confortabil în ele. Am vreo 30 de perechi de blugi, pentru că nu mă despart nici de cei pe care i-am purtat acum 12 ani. Mi-ar fi plăcut să renunţ la 3/4 din ei în favoarea unor fuste sau rochii rămase de la maică-mea sau bunic-mea. Mă disperă mall-le grandioase sau magazinele în care dacă nu pierzi vreo 5 ore până îl traversezi, nu scapi. De aceea refugiul meu sunt bouticurile. Şi tot timpul am avut o slăbiciune inexplicabilă pentru vintage. În sfârşit, vara asta am picat pradă acestei slăbiciuni.
Aflându-mă la Montreal, CarpeDiem mi-a propus să mergem la shopping. La un altfel de shopping. Şi am mers. Şi m-am scăpat la magazinaşe frumuşele, cochete, cu un uşor iz de naftalină, dar unde puteai să găseşti haine de prin anii 60-70. unele dintre ele chiar noi.
Există un cartier în Montreal împânzit cu asemenea buticuri. Nu, asta nu e second hand. Asta e o întreagă filozofie. Şi trebuie să te pricepi bine ca să ai un magazin vintage bun, dar şi să porţi vintage cu gust nu e chiar simplu. Eu nu mă pricep, dar îmi place la nebunie. Chiar dacă cumpărăturile mele i-au cam lăsat fără replică pe cei de-ai casei când am început să le demonstrez cumpărăturile. Cică e prea colorat, prea extravagant, prea retro. E clar că nu am fost înţeleasă deloc.Şi asta m-a făcut să mă simt şi mai bine.
Iar pantalonii ăştia probabil sunt cea mai deocheată achiziţie a mea. Dar gândul la ei mă face să zâmbesc:)
În final, treceam pe lângă o vitrina şi mi s-a născut o metăforă. Am văzut în această fustă roz un simbol al viselor noastre de femei. Apoi am trecut pe lângă vitrina din poza din dreaptă. Şi am văzut în aceste rochii cum ajung unele dintre visele noastre să se banalizeze sau să moară. În una, e un fel de zefir, vis, freamăt, fior înaripat, imaginea a ceea ce întruchipează perfectul. Na, că până la urmă perfectul pentru fiecare e diferit. În altă poză e realitatea pe care o văd în stradă şi în ochii femeilor care îmbătrânesc mai devreme decât le vine timpul. Nu uitaţi de fustele voastre roz cu aripi niciodată şi aveţi grijă ca rochiile de nanaşă care vă trag la pământ să nu le ocupe locul.
