Canadienii au o distracție legendară – mersul la cabanele unde se produce siropul de arțar și neapărat umplut burta cu diverse bucate, ce au la bază siropul respectiv. Fasole cu sirop de arțar, supă de mazăre cu sirop de arțar, costițe de porc cu sirop de arțar. De toate și pentru toate gusturile, dar mai ales pentru cele carnivore și iubitoare de mâncare grasă. Printre multitudinea de cabane, este una foarte cunoscută și apreciată – ”Au Pied du Cochon” a bucătarului chef Martin Picard, deschisă prin 2009. Chiar dacă au tocmai 126 de locuri la mese, e scump și destul de greu să găsești aici o rezervare în sezonul siropului (adică în martie, când începe să curgă seva prin arțari).
quebec
În pofida climei dure, dar mai ales a unui sol departe de cernoziomul nostru, în Quebec se face agricultură. Nu neapărat pentru profit. Poate și pentru păstrarea afacerilor și tradițiilor de familie. Pentru că mare profit din agricultură nu poți face. Asta v-o poate confirma orice agricultor. Prețurile la produsele crescute la fermă, pe alocuri, pot fi mai bune decât la magazin, dar uneori pot fi și mai pipărate. Depinde de fiecare produs în parte.
Am o conexiune desosebită cu plantele. Cred că acestea au pentru noi mult mai multe secrete decât vrem noi să le știm. Îmi e suficient să văd la piață o tanti cu poala plină de plante că mă și și duc spre ea ca spre un magnet. Pojarniță, mintă, mușețel, salvie, cimbru, levănțica… Mă prăpădesc după ele. Fiind foarte ocupată la Chișinău, nu am apucat decât din poze să sorbesc frumoasele lanuri de levănțică pe care le avem în Moldova. Și mi-a părut tare rău că nu mi-am făcut timp pentru mine.
La noi acum e semaine de relache. Mai simplu, cine nu și-a aranjat copiii la tabără: a sfeclit-o. O săptămână întreagă, fără lecții și alte activități. Noi am profitat de vacanță și, în sfârșit, am mers să descoperim celebrele Cabane à Sucre sau mini făbricuțele de producere a siropului de arțar. Părerea mea, în siropul de arțar cea mai frumoasă este legenda și tarta cu sirop de arțar.
Iată încă un lucru pe care am putea, cu ușurință, să-l învățăm de la ei: Nu contează ce, contează cum?
Siropul de arțar, în esență este seva arțarului, produsă între martie și aprilie. Aceasta este colectată de la arbori, ca mai apoi să treacă printr-un sistem de fierbere și deshidratare ca să devină sirop de arțar.
Are o aromă foarte plăcută de caramelă. Și quebecois gătesc clătite, crenvuști, fasole, șuncă, tartă…..tot ce se mișcă cu sirop de arțar.
Oare nouă ne-ar fi greu să valorificăm dulceața noastră de nuci sau agutele, racii, porumbul nostru fiert…la fel de drăgostos cum își iubesc ei siropul de arțar? Ultimul din poză este patronul cabanei, tot el omul care stă la casă și primește zilnic clienții. Nici asta nu ar fi rău de învățat de la ei: patronul muncește de rând cu angajații săi.
<RO>Prima vizită a Zdubilor la Montreal a fost frumoasă. Şi cred că nu doar pentru noi. Băieţii, mi-au spus că ar mai reveni, la prima ocazie. Pentru că lumea a venit să-i vadă. Şi sala s-a umplut de oameni frumoşi.
Ne-am întâlnit în spatele scenei. Erau mulţi într-o cameră şi atât de linişte. Pe masă aveau vin canadian, portocale, sandwichuri şi cola.