O zi cumplita. M-am zbatut intre dorinta de a iesi din casa, ca sa ma ocup de bifarea treburilor programate in agenda, si intelegerea ca trebuie sa stau macar o zi in casa ca sa infring raceala. Habar n-am ce e. Febra nu am, dar ma simt de parca as avea-o. Am baut la ceaiuri cu lamie, de le-am perdut numarul. Capul crapa din cauza disconfortului pe care il provoaca venele incordate.Am reusit sa invat pederost grila de emisiuni de la toate posturile tv. Credeam ca doar seara n-ai la ce te uita. Sa vezi ce catastrofa e ziua! 30 de posturi si nici unul la care sa te opresti mai mult de 5 min. Ah, ba da, MuzTv. Emisiunile de la Moscova sunt chiar bunicele. Am avut si clipe de liniste, cind nu lucra nici calculatorul, nici tv-ul. Da, pentru senzatiile astea merita uneori sa cobori din trenul in care urcam in fiecare dimineata.
Monthly Archives
September 2009
Asa cum am spus si mai inainte, moldovenii, sub orice forma a lor de existenta si exprimare au fost intotdeauna un punct de atractie pentru mine. De 7 veri studentii din Moldova muncesc si calatoresc in SUA. Ori de cite ori vedeam vreo stire despre work& travel ma intreabam: oare chiar nimeni nu vrea sa stie cum arata work& travel-ul moldovenilor. Eu vreau!Cum sunt vazuti ei acolo, cum sunt tratati, de ce pleaca , cu ce se intorc? Si tot timpul ma rugam sa nu mi-o ia cineva inainte, pentru ca mi-am pus in gind sa fac eu un filmulet despre ei.
Simbata aceasta veti putea vedea la Tv7 primul episod din proiectul la care am muncit in ultimele 4 luni.
[media id=35]
Oare cu ce sa incep? Cu un intro plin de detalii, sau sa trec direct la subiect?Uneori preludiul este chiar mai interesant decit insasi actiunea. Nu si in acest caz. Asa ca trec direct la actiune.
Ne-am intilnit dimineata devreme,3 oameni si am apucat drumul spre Ungheni.Un om indragostit de Moldova si de locurile din care isi trage radacinile, unul care stie sa filmeze toate astea si eu. Prognozele au promis ploi. La Calarasi s-a defectat masina. Noroc de un tinar mai aghesmuit, care se intorcea la Chisinau, de la aniversarea cumetrei.
Vineri pe la 5 dimineata, cind tu inca vei dormi, eu o sa plec la 180 km de Chisinau,intr-un loc despre care stiu doar din auzite. Voi filma o istorie. Sper sa iasa exact asa cum am pus la cale.Povestea este despre cum oamenii, daca vor foarte tare, pot schimba lucrurile spre bine. Asa, cu propriile maini, fara sa astepte un primar, un deputat sau un vecin sa vina si sa le faca ordine. Mai multe detalii iti ofer la intoarcere.
Daca v-ati uitat la ultimul video postat, inseamna ca il cunoasteti pe Dima. Baiatul, care de ziua lui, a primit de la tata in dar un salt cu parasuta. Astazi Dima s-a ales cu un fratior. Pe la 4 dimineata m-a sunat tata lui si m-a intrebat daca nu as putea sa vin la maternitate sa fiu alaturi de Masha la nastere. Am zis ca vin, dar sa intrebe de medic daca ma lasa sa intru in sala de nasteri. Medicul, bineinteles, nu m-a lasat. Si nici pe sotul Mashei nu l-a lasat nici sa asiste la nastere si nici sa-si vada baiatul imediat cum s-a nascut. De ce? Pentru ca e gripa. Ce naiba se intimpla? Oare chiar asa timpiti aratam noi in ochii medicilor? Oare chiar asa sa ne dobitoceasca?
Pe Masha o accepta in maternitate, dar pe cel cu care imparte patul- nu! Oricum, revolta mea, n-are voie sa eclipseze frumoasa veste. Azi spre dimneata, Masha a adus pe lume un flacau. Traiasca viata…..
Ieri cineva mi-a povestit cum sa fac smecherii in concursurile de la radiourile de pe la noi. Uite ce simplu e…. Radioul face un concurs, pune in joc bani, premii, adreseaza intrebari ascultatorilor. In final competitia este cistigata de rudele si prietenii Dj-lor din emisie, care ocupa linia telefonica sunindu-si prietenii si dindu-le raspunsul corect. Am ramas uimita, ca sa nu zic cu gura cascata.
Cind auziti acest titlu, ce va vine prima in cap?
Pun pariu, ca in ultimul rind o sa va amintiti de gluma care se vehicula in perioada nefericitelor alegeri din Moldova. Atunci auzeam la tot pasul gluma cu “ascunde buletinul bunicii si du-te la alegeri”. Ieri, la aniversarea lui Constantin Cheianu, am avut fericita ocazie sa fiu printe primii spectatori ai unei piese noi scrise de omagiat: “Si cu bunicul e facem?”. Fiind o lucrare noua, scrisa imediat dupa evenimentele din 7 aprilie, piesa a fost interpretata sub forma de lectura de catre actorii de la Satiricus . N-am simtit insa, nici lipsa decorurilor si nici a costumelor, pentru ca textul este captivant, iar piesa – formidabila. Cine cunoaste tipicul si ineditul umor a lui Cheianu, cine-i cunoaste limbajul “trusenean” si talentul de narator, s-ar considera un norocos sa vada piesa.