Aventura Americana

compromisuri…de ce?

Am lasat masina in service…oare de ce mi-am pus tocurile astea? merg ca o tzoapa…am vrut sa arat ca o gospodina….mi s-a spus dimineata ca arat ca o vagaboanda in blugi , hanorac American Eagle si ghete…nu asa se imbraca un om pentru conferinta de presa(dar mie-mi place asa!!!)…..asa ca mi-am pus camasa si tocuri…

Fiind tot pe ele, pe tocuri, am mers si cu maxi taxi azi…prima data dupa foarte mult timp…soferul – un animal,ca si majoritatea soferilor de maxi taxi…n-apuci bine sa urci cu primul picior, ca el o si apuca din loc, avindu-ma pe mine pe jumatate afara…in maxi taxi un adevarat festival al ringtonurilor…care mai de care…cum pot oamenii suporta un ringtone la volum atit de mare?…or timpanele mele pensionate dupa radio nu mai suporta sunete atit de stridente…

Din maxi taxi si pina la oficiu, vrea 300 m. O gasca de maidanezi imi iese in cale, i-am vazut si mi-am amintit de Dorin. De ce oare maidanezii imi amintesc de primar? Poate pentru ca ma astept sa-mi iasa el in cale si sa-mi povesteasca cum eu, cuminte,pe tocuri, chitita, sa evit acum un fight club cu aceste jivine? Imi amintesc de regula de aur: fa-te ca nu-i vezi, evita-i,nu arata ca ti-e frica. Da ce frica mi-i!!! Sunt vreo 15. Toata familia.Mafia.

Conferinta de presa, am rugat sa fiu scutita de interviuri personale,raspund la intrebari doar in cadrul conferintei, nu vorbesc cu nici o camera tet-a-tet…. tot nu mi-a iesit…urasc cind socoteala de acasa mi-o schimba tirgul….

Am deschis petrecerea studenteasca de lansare a „Aventurii Americane”….m-am simtit bine…stundentii toti calzi ca niste colacei scosi din cuptor.Reveniti din America, dupa 4 luni de lipsa,plini de dor de casa. L-am revazut pe Dibo. Cu tigara in dinti, cu texte foarte bune, cu nepasare pentru cum este vazut, ce cred oamenii despre el.

Stiu ca nu ne place sa facem compromisuri, dar cred ca tocmai in ele se ascunde secretul armoniei pe care o cautam…

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

16 Comments

  • Reply Z.M. 1 octombrie 2009 at 12:01

    In privinta imbracamintei te inteleg perfect, cind am inceput munca de birou la costum, camasa mia fost foarte greu sa renunt la cele 7 perechi de blugi vreo 5 hanorace si pantofii mei sport. Acuma cind ajung in weekend profit de aceasta ocazie si ma imbrac asa cum imi place mie. In prvinta tocurilor nu am acasa nici o pereche, nu le accept si nici nu pot merge pe ele, eu la 1.80 pe care-l am daca ma sui pe tocuri parca-s turnul Eiffel. Cit privesc soferii de maxi taxi sunt niste badarani needucati. Iar maidanezii trebuie sterilizati si punctum ca s-au inrait foarte tare in ultimul timp. O zi buna si bafta la toti!

  • Reply Nica 1 octombrie 2009 at 12:02

    Buna Nata! O dimineata interesanta de tot ai avut, partea cu maidanezii … este motivul din care nu merg pe jos sa o duc pe Mada la scoala dimineata (chiar daca e mai putin de 1 km). Am incercat sa fac sport la intoarcere de la scoala, dar maidanezii nu m-au inteles corect:), de atunci nu mai alerg dimineata …
    Ei, cit despre partea cu compromisuri … e interesant ca nu ne place sa le facem, mai ales cu altii/cu cei din jur – motivul e unul foarte simplu – trebuie sa poti face compromisuri cu tine insutim ca sa le poti face si cu altii!

    Nica

  • Reply Eugina 1 octombrie 2009 at 13:10

    Ma intreb, oare cine n’are probleme cu maidanezii?O colega de serviciu a fost nevoita , dupa o muscatura, sa urmeze un tratament care a durat jumatate de an … asta vara ma rugam in fiecare dimineata sa nu dau ochii cu ei in curtea scolii prin care treceam …cit despre tocuri, un adevarat chin si pentru mine…zilele trecute m’am intors din drum si mi’am luat balerinii…nu am fost in stare sa fac un compromis :).

  • Reply Dana 1 octombrie 2009 at 14:36

    Ce bine ca odata cu venirea democratilor s-au deschis gurile noastre la toate problemele tarii: caini, taxe la transportul urban, pretul apei, pensiile etc. E bine ca ne-am trezit si ne vedem problemele si cerem rezolvarea lor imediata, dar este foarte dificil – dupa parerea mea- sa astepti schimbari pozitive imediate intr-o societate cum este a noastra (am in vedere echipele cu care lucreaza demnitarii nostri) si cu mijloacele de care dispunem (banii care provin in special din remitente si care acuma s-au cam imputinat). Imi pare rau ca nici o echipa din cele 4 nu are vreun Tkaciuk sa compuna „piesele de teatru” dar mai ales lipseste autoritatea care ar impune mis-en-scene.

    Pe de alta parte sterilizarea cainilor nu ne va lipsi de „placerea” italnirii cu ei si deci vad doar o solutie: un proiect de constructie a centrului de intretinere a cainilor vagabonzi cu plasarea lor ulterioara in familii dar si crearea unui serviciu de politie pentru animale care sa supravegheze atat comportamentul animalelor vis-a-vis societate dar si comportamentul societatii vis-a-vis de animale.

    Imi exprim doar un punct de vedere….poate prea efemer pentru noi dar orice vis poate deveni realitate daca este real si daca ti-o doresti.

  • Reply E.T. 1 octombrie 2009 at 15:12

    De maidanezi mi-i frica si mie.Sunt foarte imprevizibili. Vara trecuta m-am gindit ca ar fi bine sa alerg.Deci mi-am cumparat costum si foc la ghete la ora 6.20am.:) Si ce credeti numai m-am pornit din casa alerg 100m si de acolo intilnesc un grup de maidanezi cu gura care le lasa apa, incep a latra….Eu m-am oprit m-au dat caldurile tremurind…Un vecin m-a vazut isi lua masina din parcare.M-a condus spre casa si m-a sfatuit sa nu mai fac sport in aer liber caci la noi e periculos.”Shi ai fost in SUA si crezi ca la noi e la fel?”…pai…de ce nu.
    Acum merg linstita la sala.Ce sa-i faci.

  • Reply Jozef 2 octombrie 2009 at 09:47

    Salut Nata!
    Daca vei dispune de timp scrie te rog ce parere ai despre majorarea tarifelor in Chisinau. Multumesc.

  • Reply Galadriel 2 octombrie 2009 at 09:49

    Cu o saptamina in urma mi-am scos gipsul de pe piciorul fost fracturat, medicul mi-a interzis sa iau tocuri cel putin jumate de an, astazi am venit la serviciu in tocuri :)sincer cind mi- l-am fracturat cel mai tare sufeream de la aceea ca no sa ma pot inkalta in ele. Acum ma doare piciorul si shchiopatez iata compromisul!:)si fac asta foarte des, dar cred ca atunci cind vine vorba de sanatate compromisuri nu tre sa existe, am sa incerc sa ma corectez!:)

  • Reply Cristina 2 octombrie 2009 at 10:12

    Da eu cu maidanezii nu am probleme. Mi-e jale de ei si ii iubesc. Cit despre tocuri, rutiera, etc. este pur adevar ce ai scris. Totusi cind citeam mesajul mi te-ai asociat cu o fetita alintata si capricioasa, ceea ce nu e neaparat ceva negativ. O zi buna!

  • Reply Silvia 3 octombrie 2009 at 21:38

    Sper sa nu te deranjeze foarte mult intrebarea mea: Daca asemenea zile ti s-ar repeta iar si iar (ma refer la faza cu tinuta obligatorie , maxi-taxi-urile si soferii extrem de „amabili”, maidanezii etc ), ai continua sa-ti iubesti tzara la fel de mult? 😕

    • Reply Nata Albot 3 octombrie 2009 at 22:08

      Eu imi iubesc tara doar pentru faptul ca ii am pe cei apropiati aici….si daca zile din astea s-ar repeta…asta in nici un fel nu mi-ar afecta atasamentul pentru tara….

  • Reply adela 3 octombrie 2009 at 23:36

    Concluzie: tre sa ne luam barbati bogati sau macar o masina, prin leasing, ca sa ne fereasca de „groaza strazilor,” sa ne deschidem afaceri, sa fim cu capul in nori, pentru ca nu avem preocupari terestre, si….atunci, ne vom iubi tara la nebunie…:)) Pacat ca, chiar si dupa marirea de salariu, profesorii mai merg cu maxi-taxi, iar studentii …. se duc in America. Pentru asta s-a inventat Work and Travel, jurnalistii, femeile de succes…. ori nu…? :)))

  • Reply Silvia 4 octombrie 2009 at 08:33

    Merci pt raspuns 🙂 Sper sa nu te razgandesti niciodata, caci Moldova ARE NEVOIE DE TINE!!!!!!!!!!!

  • Reply Janesse 4 octombrie 2009 at 09:51

    welcome in our world!

  • Reply lica 6 octombrie 2009 at 10:07

    mdaaaa…interesant cine ti-a facut asa compliment de dimineata :D(vagaboanda)
    dar…nu sint omul care face compromisuri…sincer…pt k nu as mai fi eu…dak vreau sa ma imbrac sport,o fac! I don’t care what they think! :p eu sa ma simt confortabil…dak imi vine dorul de tocuri,incalt ..k doar nu se sfirseste lumea 🙂 si asta pt k vreau eu,nu altcineva…
    cit despre maxi taxi…fiind studenta si avind abonament la troleibuz…ma ,,catai cu trolicu’ ,, 😀 si mai ales dupa o noapte nedormita cind se urca vreun pasager cu mirosuri paradisiace 😀 imediat ma trezesc vreau ,nu vreau:)))))
    dar mi-a placut povestea ta de dimineata!colorata k experienta 🙂
    iar armonia…cred k e ceva ce te face sa simti ca esti tu! so be youreself,fuck off the rest !!! (poti cenzura dak vrei):) o dimineata cum da Domnul!

  • Reply Lia Bejenar 18 octombrie 2009 at 22:11

    Sooper!!! Am cam intarziat cu cititul acestui subiect, articol sau marturisire, ca nu stiu cum e corect sa-l cataloghez :), dar am ras cu pofta la felul cum interpretezi si povestesti chestii care sunt aproape banale(cel putin pentru Chisinau).
    De tinuta: eu mi-am facut o obisnuinta, ma imbrac la „4 ace”, doar daca stiu ca in ziua respectiva voi avea intalniri in care trebuie(sunt obligata) sa arat decent si plus la toate foarte matura si responsabila :), in rest „FREEDOM” 🙂 imi place sa vin la birou in „sfintii blugi” si veneratul tricou. Mai patesc si cazuri in care ma mai trezesc in usa cu oameni „importanti” pe neprins de veste. Asta e! si pustoaicele pot avea creer, chiar daca nu sunt pe tocuri 🙂

    Iar despre un comment scris de cineva mai sus. Dragostea de tara nu este conditionata direct de bunastarea ei. Si cei din Africa, din triburi isi iubesc tara, desi au multe lipsuri. Cineva vrea sa ma convinga ca ar fi cazul sa evadez din tara asta nedreapta. Dar e ceva de beton care ma tine aici: sunt parintii si familia. ma gandeam cum ar fi sa-mi vad parintii doar de cateva ori de acu in colo, doar pentru ca am ales o cale mai usoara. Cum ramane cu intelepciunea romaneasca, care spune ca parintii isi cresc copii pentru a avea cine sa aduca un pahar cu apa la batranete? Noi traim alte realitati si e pacat.

    • Reply E.T. 19 octombrie 2009 at 09:22

      Stai in tara pentru ca ai posibilitate, surse.Cei care pleaca tot nu putem sa-i judecam.Nu pleaca pentru ca nu-si iubesc tara dar pentru ca nu pot sa-si creasca copiii si au frica nu ca nu va avea cine sa le intinda o bucatica de piine si un pahar de apa la batrinete dar le e teama ca va fi cine dar nu vor avea ce…Sper totusi ca noua guvernare va creea ceva conditii sa ne intoarcem rudele apropiatii acasa….

      ps:E usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune.

    Leave a Reply