March 2010

înseamnă că îmbătrînesc :)) sau si mai simplu: am început să am nevoie. Iar ei nu întîrzie să apară.

Prietenii noștri nu mai sunt ca prietenii părinților noștri. Prietenii aceștia nu sunt ca toți ceilalți prieteni.

Mai exact, ei sunt prieteni noștri, dar virtuali. Astăzi tehnologiile îți permit luxul de a avea prieteni, fără ca să te oblige oarecum să meriți  și să menții relația cu ei. Nu trebuie să-i suni, nu trebuie să ieși cu ei la cafea, nu trebuie să ții minte ziua lor de naștere, decît dacă vrei foarte tare să faci o supriza din tot sufletul. E suficient doar să le oferi un “smile”,  “like” sau “invite” și gata: te-ai ales cu un nou prieten.

 E ceva pervers în asta.Prea pervers, meschin și jalnic. Dar inevitabil.

Cîndva mi s-au parut oribile Tamagochi. Cum poți să îngrijești ceva care nu există și care pretinde că are nevoie de tine și de atenția ta?

De fapt, este vorba doar despre produsul unei fatezii de om bolnav care a încercat să mimeze ceea ce căutăm zilnic și ne lipsește cel mai mult: atenție și grijă din partea cuiva drag.  Astăzi începem cu toții să ne transformăm în Tamagochi…

Încercăm din răsputeri să fim măcar încă un pic așa cum am fost. Dar nu se mai poate…tehnologiile nu ne mai permit…

Best regards la toți bloggerii activi. Că despre noi-voi este vorba.

Scuze de la cei care SINCER și irecuperabil… locuiesc în internet…

Știe că trebuie să aibă grija de sora ei mai mică….pictează cei mai frumoși melci de pe lume…citește în engleză și scrie cu stînga…A început să rosteasca “r”…știe deja ce înseamnă să suferi…știe ce înseamnă îngeri…știe să se roage la Doamne Doamne…vrea să se mărite cu tata…știe cum să-mi șteargă lacrimile și să nu plîngă în același timp…adoră să îmbrace haine noi…nu-i place cînd cineva îi alege hainele…cînd face curățenie în cameră, te roagă să închizi ochii, ca să-ți facă o surpriză…poate rezista un film la cinematograf, chiar dacă nu-i tocmai pentru copii…știe că sucurile din pachet și chipsurile nu fac bine…nu știe de McDonalds…știe să se bucure din tot sufletul, atunci cînd mă vede intrînd pe ușă și se satură de mine cînd îi spun de zeci de ori pe zi cît de mult o iubesc.

Si de aceea am hotarit sa-mi amintesc…Nu sunt nici cea de azi, nici cea care m-am nascut acum 30 de ani. Sunt altfel si nu-mi mai place de mine (poate ca-mi trece, daca ma satur de somn). Traiesc cea mai frumoasa virsta din toate pe care le-am trait pina acum si nu apuc sa ma bucur de ea. Mi-e frica… In curind voi incepe sa ma gindesc tot mai des la photoshop.   Noroc de Valentin, băiatul de la make up. În afară de aranjare superbă în 2 timpi și 3 mișcări, vine peste mine și fără să mă întrebe nimic, își dă seama ca o cafea în cească mea cu văcuță e tot ce-mi trebuie ca să încep să vad culorile.

Am avut  o escapada de citeva ore la București. Am plecat noaptea din Chișinău și exact în noaptea următoare din București. Am plecat cu echipa de la Deșteptare. Cred că n-aș găsi cele mai potrivite cuvinte ca să povestesc cît de bravo au fost colegii mei. Timp de cîteva ore au filmat 10 povești și de-abia aștept să le vedeți la Deșteptare, la JurnalTV. Continue Reading

A traffic jam when you’re already late
A no-smoking sign on your cigarette break
It’s like ten thousand spoons when all you need is a knife
It’s meeting the man of my dreams
And then meeting his beautiful wife

Azi e vineri, iar eu nu simt asta….isn’t it ironic….