Cartea cu titlu atractiv

Cîteva rînduri din „CARTEA CU TITLU ATRACTIV”

DON’T HATE CAUSE I’M DIFFERENT, BUT BECAUSE YOU WISH YOU WERE…

Dedic aceasta carte clipelor fericite pe care le-am pierdut și părinților mei.

Dragoste. Multă dragoste. Este ceea ce mi-au oferit părinții din prima clipă de viață.Nu alintată, nu lăsată să fac orice… Dragoste și respect. Cînd îmi amintesc de botezurile în urma cărora mă alegeam cu tone de haine, care într-o lună nu se mai potrivea pentru bebelușii mei, îmi vine să rîd. Tot de ce are nevoie un copil este sînul mamei, dragoste și doar un set de haine. Ei au nevoie atît de puțin de ceea ce noi, maturii, credem ca ar avea ei nevoie. În schimb, ceea ce le lipsește cel mai mult, noi le oferim cu țîrîita. Nu judec pe nimeni, nu sunt o mamă exemplară. E doar o remarcă, pentru viitorii părinți. Sînul mamei, dragostea părinților, sănătate prin călit…

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

18 Comments

  • Reply Andrei 12 iunie 2010 at 16:19

    M-ai convins, Nata! Am să încerc să fiu un părinte iubitor. 🙂

  • Reply viorica 12 iunie 2010 at 16:47

    sanatate prin calit… daca ar intelege toti parintii lucrul acesta, ar fi mult mai multi parinti fericiti…si copii sanatosi

  • Reply E.T. 12 iunie 2010 at 17:29

    Vreau sa citesc mai departe…

    • Reply Cristina 29 mai 2011 at 09:57

      si eu…. nu stiti cind va aparea cartea?

  • Reply Nadia 12 iunie 2010 at 19:10

    vreau continuareeaa…

  • Reply Lidia S. 12 iunie 2010 at 20:02

    cartea cu (cel puţin) un alineat atractiv 🙂 promiţător.

  • Reply Dory 12 iunie 2010 at 21:30

    Inceputul cartii, e intrigant:) intr-adevar, multa afectiune, dragoste , e ceea de ce au nevoie copii, caci lucrurile materiale nu inlocuiesc dragostea parintilor!

  • Reply Ranbir 12 iunie 2010 at 22:09

    Chiar va exista aceasta carte?

  • Reply Soterik 12 iunie 2010 at 23:07

    Te rog sa ne dai detalii referitor la calirea copiilor, caci am un bebelus si as dori sa incep sa-l calesc dar nu prea sunt determinata de unde sa incep.
    Multumesc anticipat…

  • Reply Lili 12 iunie 2010 at 23:33

    si eu imi iubesc parintii, pentru ca mi-au dat DRAGOSTE neconditionata si m-au invata tot ce e mai bun…
    Ei sunt unicele persoane care nu ma vor trada si nu ma vor birfi niciodata… Iubiti-Va parintii, pentru ca si ei au nevoie de DRAGOSTEA noastra NECONDITIONATA…
    Nata, take care…

  • Reply carpediem 13 iunie 2010 at 04:40

    Nata, frumos inceput. tocmai ma gindeam sa te intreb cum te-au crescut parintii? Cred ca ai de la cine invata, pentru ca nu in orice familie poate creste un om precum esti tu. Imi va placea sa citesc mai multe despre mama ta, si copilaria ta. Mersi 🙂

  • Reply Corina 13 iunie 2010 at 13:43

    Imi plac gindurile tale sanatoase, Nata.. Imi plac nespus.. In ultimul timp ma gindesc mult la relatiile copil-parinte.. Ma gindesc la parintii mei.. De-abia acum inteleg cit de mult din mine datorez lor.. Si succesele pe care le am, viata mea de acum, aspiratiile.. isi au radacinile undeva intre mama si tata, in casa ( casele) in care am crescut..

  • Reply semion 13 iunie 2010 at 22:12

    Daca parintii ti-au oferit atat dragoste, si daca o apreciezi, de ce ti-ai permis sa fii atat de furioasa in postarea anterioara, cu titlu neclar de amenintator „Sa le fie cla la toti!”, cu ce gresesc oamenii in fata ta ca ii pui pe toti intro oala si ii certi? Parintii te-au iubit, te iubesc, invatatndu-te probabil sa iubesti pe altii…uneori ma tem de starile tale…

    • Reply Nata Albot 13 iunie 2010 at 23:44

      furia e o stare la fel de fireasca ca si bucuria si fericirea si satisfactia. uneori iau prea aproape de inima comentariile unor oameni rauvoitori si absolut necunoscuti. ma dresez sa nu fac asta si ii dresez sa nu faca asta. dragostea o manifest cu cea mai mare daruire pentryu cei care ii iubesc.

  • Reply veronica 14 iunie 2010 at 08:32

    este adevarat doar ca uneori ne dam seama deja chind copii sunt mari si nu prea au nevoie de pupicii nostri, povesti si cum spune fetita mea giugiuleli. A mea chind eram mica inventam atitea ca nu stiu de unde atita creativitate in mine… si nici o jucarie sofisticata nu se compara cu jocurile de-a baba oarba, dea va-ti ascunselea sau cusutul hainelor pentru Barbi.
    P.S fetita mea de 6 ani pina acum adoarme cu miina la pieptul meu si chind i i rau tot acolo i-si baga miinuta, si un medic mi-a spus ca asta nu e normal si urgent trebuie de dezvatat.. Iaca asa
    Dragoste si multa rabdare

  • Reply Elena... 14 iunie 2010 at 10:25

    continua…

  • Leave a Reply