El cu adevărat are un farmec, oraşul asta al nostru Chişinău.Prima dată din an cînd îmi place Chişinăul este luna mai. Acesta respiră a primăvară şi se acoperă cu verde. A doua oară acum, pe timp de toamnă târzie. Poate din cauza petelor de culoare lăsate de frunze. Dar totuşi cred că farmecul oraşului nostru se explică prin simbioza dintre toamnă şi arhitectura veche. Că dacă e să te uiţi la noile construcţii, case locuit – îţi cam pui mâinile în cap.
Pluteam azi prin oraş, la volanul maşinii, mă încântam de orice element care-mi ungea ochii cu miere şi poc! oribila Ambasadă a Republicii Belarus. Oare chiar atâta libertate au vecinii noştri să-şi realizeze pervesiunile arhitecturale într-o altă ţară decât a lor. La tine acasă măcar poţi să te spânzuri de clădirile tale sovietice, dar la mine acasă ţine măi omule cont, că oraşul are o arhitectură, are o faţă pe care tu vii şi o mozoleşti cum îţi doreşte rânza. Cu astfel de capodopere oraşul nostru în ultima vreme s-a cam împânzit. Celui care îşi pune semnătura sub proiecte de acest gen i-aş suci oleacă urechile. Bine, să admitem că acesta este un proces de neoprit – schimbarea la faţă a Chişinăului. Însă aşa cum a spus azi şi prietena mea Diana, proaspăt venită de la Bucureşti: Chişinăul e mult mai frumos decât Bucureştiul,dar îi lipseşte o mână de gospodar.
Da, Bucureştiul e un cimitir de beton, nici nu le-aş compara. Nouă însă ne lipseşte un ochi ager şi antrenat estetic care ar face diferenţa între un oraş care din capul lui poate uneori arăta bine şi un oraş în care să fie organizate o serie de procese care să-l facă să arate MAI BINE. Cei care au mai văzut lumea, ar trebui să fie de acord cu mine. În orice oraş European există o sumedie de chestii inteligente a căror menire ar fi să-ţi dea senzaţia că în acest oraş există un stăpân, o mentalitate şi o strategie. De ce ar trebui să te aştepţi la o altă mentalitate a moldoveanului, dacă până în ziua de azi nu s-a învăţat să marcheze locurile excavate şi glodul amestecat cu asfalt cu o mică tabliţă: Ne pare rău pentru incovenienţă. Aici se fac lucrări de….Acestea se vor încheia pe data de…..
De ce atunci când e week-end şi orăşenii au în sfărşit timp să se plimbe şi să-şi vadă oraşul, acesta nu este măturatşi arată atât bezhoznyi? De ce gazoanele sunt pentru frumuseţe şi deci ele nu prea sunt nici tunse şi nici călcate (pentru că înţelegi tu, iarba noastră după călcat nu-i ca iarba de gazon din toata lumea ‘- se îngălbeneşte şi se usucă).De ce avem atât de puţine indicatoare cu direcţia străzilor? Oare atât de puţin ne interesează pe noi oamenii care vin pentru prima dată în Chişinău şi au nevoie să se orienteze măcar un pic în acest spaţiu mioritic?
Celor care urmează să vină la Chişinău le recomand Dendrariul de ps str. Crangă. Aici totul e diferit de conceptul moldovenesc al gospodaririi. Vă imaginaţi, aici totul e pentru om? Spaţii amenajate care mereu îţi cer să le faci câte o poză. Trandafiri in floare, în lună noiembrie. Un super drăguţ teren de joacă. Cred că celor de la Efes ar trebui să le spunem un mulţumesc pentru aceste superbe terenuri de joacă din Parcul Central şi din Dendrariu. Uite aşa cred eu că îşi îndeplineşte onorabil misiunea un agent comercial, care este lăsat în ţara asta să-ţi dezvolte afacerea pe seama oamenilor! Nu faci doar bani pe ei, ci mai şi investeşti ceva şi pentru confortul şi imaginea locului în care activezi. Mai e şi wifi acolo, asta în cazul în care ai chef de-o gură de aer curat cât navighezi, să zicem facebook-ul. Un alt agent comercial a instalat şi nişte căsuţe din lemn, pentru păsări. Şi ce dacă îşi face publicitate? Să-şi facă sănătos publicitate sub orice tufă, copac, poartă sau bancă instalată. Important e să investească în imaginea acestui oraş. Care e oraşul tău şi al meu şi pe care îl iubesc prea mult ca să nu-l observ.
Poate reuşesc să şi ilustrez cele povestite mai sus.Doar dacă am timp.Azi mă duc la The Gates.
Aş fi fost încîntată dacă primăria le-ar da liberate meşterilor de graffiti.Şi m-
………….., sa vedem ce rahat mai faceti
Urmăresc facebook-ul, mesajele de pe blog, reacţiile oamenilor din jur şi mă întreb de ce unii sunt atât de proşti să-şi irosească energia pentru a spune sau scrie un căcat. Adică, tu afli ceva şi asta îţi provoacă o reacţie. Până aici e ok. Apoi această reacţie, ca o pasăre care vrea să iasă la libertate, se rupe din tine. Şi până aici e ok. Apoi tu porneşti un portavoce şi strigi: Căcat! Aştept să văd ce căcat veţi face! Ard ne nerăbdare! Îmi place să văd căcat, să trăiesc în căcat, să mănînc căcat şi de aceea vă onorez cu efortul meu şi cu energia mea pentru a vă spune şi a vă scrie ce mult aştept să văd ce căcat veţi face! Sunt într-o ţară de căcat şi vreau să fiu un căcat şi de aceea vreau să ştiţi, auziţi!, vreau să ştiţi cu toţii, că-mi place când faceţi un căcat şi mă bucur sincer să văd căcat în jurul meu.
Mă trezesc şi mă întreb oare ce munte să mai încalec, oare pe cine să mai bucur, oare ce să mai construiesc, oare cîte puncte să mai bifez în agendă, oare pe care om drag să-l mai sun ca să aflu cum îi merge, oare cum să reuşesc tot ce mi-am pus în gând. Absolut INCONŞTIENT, în gândurile mele, în pofida oboselii, sictirului, rutinei şi tonelor de taskuri, nu apare nici o pată de invidie, negreaţă, ranchiună. Accentuiez ! INCONŞTIENT! Adică nu fac exerciţii speciale de pozitivism,ezoterie constructivă, meditaţie nu mai ştiu de care. Am parte de o sumedienie de victorii, dar şi de cele mai dure lovituri. Mă scol şi în pofida eşecurilor şi pierderilor, cred în continuare că pot fi şi fericită şi împlinită. Dar chiar şi în cele mai înecate în lacrimi clipe, simt că bucuriile, succesele,iubirile altora mă fac să mă simt bine şi să le primesc cu braţele deschise.
Încă mai cred că Universul ne înzeastrează pe toţi cu o haină energetică. Şi dacă unii ştiu să-şi valorifice acest dar spre binele lor şi a celor din jur, alţii – nu ştiu din care prostie, lipsuri sau eroare în sistemul de valori – aleg să-şi irosească energia pentru a stropi lumea din jurul lor cu negreaţă. Chiar dacă o sumedenie de lucruri în jurul meu mi se par un căcat, n-aş face nici cât e negru sub unghie ca să le accentuiez prin atitudinea mea. Pentru că de la asta, ele mai bune nu se vor face. Pot să intervin şi să le schimb, dacă îmi pasă, sau să fac ceva nou, mai bun. Incredibil, cum unii care cred despre tine că eşti un căcat neînsemnat, se agită, deschid calculatorul, deschid blogul, aleg literele de pe tastatură, au grijă să nu scrie cu greşeli, poate consultă şi-un DEX, că să lase o amprentă în viaţa unui om. ….aştept să vad ce rahat o să mai faceţi. Acesta e doar unul dintre multele mesaje pe care le accept, dar le ignor emoţional,de obicei. Dar parcă aş crede că pot schimba ceva…..De exemplu aş vrea ca cei mai neîmpliniţi să înveţe o frază, fie şi prin multă, multă repetare….
ENERGIA MEA E PREA SCUMPĂ, PREA PREŢIOASĂ, CA SĂ O IROSESC PENTRU A-I SPUNE CUIVA UN CĂCAT!