Monthly Archives
July 2012
Căutam azi pe youtube ceva.Şi am găsit o frântură din acest film. Apoi am văzut că mai sunt încă 6 bucăţi. Şi până nu le-am văzut pe toate nu m-am putut linişti. Le-am înghiţit dintr-o suflare. Şi am şi bocit. Dacă măcar un pic vă este simpatică această artistă, vă recomand din tot sufletul acest film. Pentru mine Celin Dion înseamnă primele mele ture de noapte la radio Nova. Eh, oare cine-își mai amintește de Nova? Cred că numai eu. Pe acele vremuri, în 96, se lucra doar pe CD, iar Celin Dion tocmai scosese un CD nou cu piesa Falling Into You şi trebuia să am mare grijă de el să nu-l zgârii, altfel nu-l mai cânta cd playerul. Mie atât de tare îmi plăcea şi o difuzam cât puteam de des. Până l-am ros..
Dacă Celin Dion vă lasă rece, vi se pare prea bătrânească sau prea pop, îndrăznesc să cred că documentarul vă va fi o sursă de inspirație pt curaj, talent, profesionalism, autenticitate, dăruire, fidelitate, sacrificiu, iubire și sinceritate – lucruri de care au nevoie chiar și cei care nu au ascultat Celin Dion de un veac sau niciodată. Eu am privit documentarul de 2 ori și sunt gata să-l mai văd o dată în pereche cu cineva. I really need to share it. Aici aveţi doar prima parte, celelalte le găsiţi pe youtube.
Dacă tot suntem în preajma unei noi săptămâni de muncă, iar vremea de afară ucide orice chef de muncă. Dacă tot am luat deja prima medalie la Jocurile Olimpice datorită Cristinei Iovu şi mai urmează încă 2 săptămâni de speranţe pentru sportivii noştri, poftiţi o bună sursă de inspiraţie pentru a da foc la ghete. Atenţie, fără lacrimi nu se trece.
Eu v-am avertizat că fără lacrimi nu se trece. Baftă şi curaj sportivilor noştri şi vouă.Iar mie doriţi-mi un munte de sănătate. Eu foarte tare am nevoie de asta acum.
Nu ştiu care-s trendurile şi must have-le, decât atunci când întâmplător îmi pică în cale vreo revistă de modă care să recomande pe ce să-ţi cheltui banii.Şi continui să cred că niciodată nu voi avea suficient de mult timp sau dorinţă să mă aprofundez în domeniu. Pentru că nu-i de mine. Niciodată nu m-am omorât după mari designeri şi nici după a lăsa o avere, doar ca să le port creaţiile. Dar ştiu exat ce-mi place să port şi ce mă inspiră. Îmi place moda scandinavă, îmi plac designerii tineri. Şi când călătoresc – pe ei îi caut, în primul rând . Mă inspiră croielile care sparg tipare şi oamenii coloraţi.
Nu am în dulap nici o haină cu animal print – pentru că mi se pare îngrozitor, dacă nu ştii cum să-l dozezi şi să-l asortezi. Am câteva little black dresses, dar cea mai iubită dintre ele îmi provoacă o durere prea mare şi de 3 ani nu o mai pot îmbărca. Nu am decât o singură rochie cu paiete,de la Zara, dar o păstrez pentru broderia frumoasă, ca să o transmit într-o bună zi fetelor mele. Nu port culori foarte ţipătoare, pentru că nu mai am nici corpul şi nici starea de spirit ca să mă simt confortabil în ele. Am vreo 30 de perechi de blugi, pentru că nu mă despart nici de cei pe care i-am purtat acum 12 ani. Mi-ar fi plăcut să renunţ la 3/4 din ei în favoarea unor fuste sau rochii rămase de la maică-mea sau bunic-mea. Mă disperă mall-le grandioase sau magazinele în care dacă nu pierzi vreo 5 ore până îl traversezi, nu scapi. De aceea refugiul meu sunt bouticurile. Şi tot timpul am avut o slăbiciune inexplicabilă pentru vintage. În sfârşit, vara asta am picat pradă acestei slăbiciuni.
Aflându-mă la Montreal, CarpeDiem mi-a propus să mergem la shopping. La un altfel de shopping. Şi am mers. Şi m-am scăpat la magazinaşe frumuşele, cochete, cu un uşor iz de naftalină, dar unde puteai să găseşti haine de prin anii 60-70. unele dintre ele chiar noi.
Există un cartier în Montreal împânzit cu asemenea buticuri. Nu, asta nu e second hand. Asta e o întreagă filozofie. Şi trebuie să te pricepi bine ca să ai un magazin vintage bun, dar şi să porţi vintage cu gust nu e chiar simplu. Eu nu mă pricep, dar îmi place la nebunie. Chiar dacă cumpărăturile mele i-au cam lăsat fără replică pe cei de-ai casei când am început să le demonstrez cumpărăturile. Cică e prea colorat, prea extravagant, prea retro. E clar că nu am fost înţeleasă deloc.Şi asta m-a făcut să mă simt şi mai bine.
Iar pantalonii ăştia probabil sunt cea mai deocheată achiziţie a mea. Dar gândul la ei mă face să zâmbesc:)
În final, treceam pe lângă o vitrina şi mi s-a născut o metăforă. Am văzut în această fustă roz un simbol al viselor noastre de femei. Apoi am trecut pe lângă vitrina din poza din dreaptă. Şi am văzut în aceste rochii cum ajung unele dintre visele noastre să se banalizeze sau să moară. În una, e un fel de zefir, vis, freamăt, fior înaripat, imaginea a ceea ce întruchipează perfectul. Na, că până la urmă perfectul pentru fiecare e diferit. În altă poză e realitatea pe care o văd în stradă şi în ochii femeilor care îmbătrânesc mai devreme decât le vine timpul. Nu uitaţi de fustele voastre roz cu aripi niciodată şi aveţi grijă ca rochiile de nanaşă care vă trag la pământ să nu le ocupe locul.
Cei de la revista “Вкус Жизни” fac lucruri frumoase.Au avut o inițiativă salutabilă de a promova mai mulți designeri vestimentari, creatori de accesorii și stiliști din Moldova. Și până când culoarea mint nu a fost detronată de alta, poftiți un pictorial frumos din creațiile acestora unde firul roșu este această minunată nuanță a verdelui.Bineînțeles fără o rupătoare fată model nu se putea. Felicitări “Вкус Жизни” pentru articol.
Știu că mulți dintre voi mai sunt acum în vacanță și pe lângă o carte și un somn bun, mai râmâne loc și de un film bun. Sau mai multe.
Vă mai dau aici câteva recomandări. Poate vă folosesc la ceva.
Subiectul filmului, 11 septembrie și căderea Turnurilor Gemene, e puțin răsuflat. Dar povestea în sine este ecranizată formidabil. Filmul te captivează și nu te lasă nici măcar la baie să te duci. Turnurile au căzut în 2001, în locul lor vin altele, dar dramele oamenilor afectați de pierderea celor dragi sunt atât de diferite și atât de profunde. Demult nu a mai văzut un copil să joace atât de bine. Iată și un link pentru a vizualiza online: http://kinomir.org/load/5-1-0-3438
Un film mai întins, dar bun oricum. Pentru cei dezamăgiți în dragoste sau pentru cei îndrăgostiți, care oricum vor ajunge să fie dezamăgiți. Sau poate au noroc. Poftiți și linkul pt online:
În avion m-am uitat la un film vechi. Mie filmele prăfuite îmi plac. Dar nu toate. Acesta vi-l recomand pentru Meryl Streep și pentru veșnica poveste a femeii măritate, bântuite de ispite și despre voința acesteea de a ceda sau nu în fața acestor ispite. Probabil mai greu rezist în fața ecranului cu o imagine proastă. Dar pentru filme bune, se poate de făcut un efort. Mai ales, pentru Meryl Streep mai tinerică. Link pt online.
Hai să ne înţelegem, pentru început, despre calorii şi kilograme – azi nici un cuvânt. La invitaţia Vioricăi Nagacevschi, am ajuns astăzi la un eveniment care m-a făcut să schimb tocurile pe sandale şi să pun m âna pe microfon. Aşa că am mers să trag şi un reportaj despre acest eveniment. Unul gastronomic, dulce, foarte dulce. Lumea s-a mirat să mă vadă în sandale cu talpă plată şi cu microfon, eu m-am mirat că lumea se miră. Nu e bine. Lumea ar trebuie să se mire dacă nu mă vede cu microfon. Urgent trebuie reparat acest lucru.
Câteva detalii despre acest minunat master-class. Invitat special -Elena Suchkova. I se mai spune regina ciocolatei. Un cofetar din Rusia, cu 25 de ani de experienţă în spate. Ea nu doar adoră deserturile, ea le creează. Are sute de reţete inventate chiar de ea. Şi cârţi scrise. Daţi un search pe google dacă vreţi mai multe detalii.
Au fost şi vinuri, foarte bune. Au fost şi sfaturi de la un somelier despre cum să combini desrturile cu vinurile. Aşa ca să-ţi fie bine. Şi a fost tare bine. Seara a început cu un Riesling răcoritor şi cu un platou de caşcavaluri şi nuci.
Apoi a fost servită o gustare genial de simplă, dar fabuloasă la gust: pepene galben cu scorţişoară şi seminţe de mac.
A urmat un desert dulce-sărat, ale cărui ingrediente trebuie consumate într-o ordine anumită, pentru a-i înţelege corect gustul. Cum se numeşte desertul şi cum anume se consumă el – rămâne un secret.
Mai târziu, alături de o Fetească cu parfum de flori de câmp, au fost servite căpşuni în ciocolată. Ce legătură există între bărbatul viselor tale şi acest desert, râmâne iarăşi un secret.
Apoi din amestecul de îngheţată, şampanie, liquer Limoncello a fost obţinut un un sorbet, – pentru care ar trebui inventat cuvântul savuroso-îmbietător- răcoritoro-cremos
În curând a venit un clafoutis (hai nu rădeţi de acest cuvânt, el chiar există şi nu are legătură cu vocabularul românesc). O tartă cu vişine, servită cu ingheţată de casă. Le-am adus şi fetelor mele acasă câte o bucăţică şi după aia au uitat că mi-au spus o dată mulţumesc şi au mai spus de încă 3 ori.
ni
Dar, vedeta serii a fost alta…Toată lumea în cor a votat pentru acest desert. Despre ce să fie vorba oare? Şi care este reţeta vă spun la Sare şi Piper la JTV. Luni, când revenim din vacanţă. Trebuie de menţionat că acest eveniment nu ar fi fost posibil şi fără contribuţia şi participarea nemijlocită în organizarea lui a Elenei Ciobanu şi Asociaţia Culinarilor Catering Moldova.
P.S Ne-am înţeles doar, azi nici un cuvânt despre kilograme.