RECENSĂMÂNTUL ȘI NAȚIONALITATEA

Din clipa în care am văzut spotul video care mă convingea să scriu că-s ”moldoveancă” și până în ziua de azi au trecut vreo 2 săptămâni. Două săptămâni de frământări. Prima mea reacție la văzul acestui clip s-a revărsat într-o polemică aprinsă cu cei de-ai casei. Unii păstrau tipica neutralitate, alții dimpotrivă refuzau categoric să se numeasca români și eu…cu argumentele mele.

Ei cum, cum e posibil ca cineva care pretinde că ține la această țară, atât de săracă și atât de neputincioasă ca stat independent, cum cineva care susține ca îi pasă de viitorul acestei țări, își cheltuie miile de dolari ca să facă un spot cu un asemenea mesaj. Menirea acestui clip este să inducă oamenii în eroare și să-i nedumerească. Să se uite la pașapoartele lor românești și să nu mai înțealeagă nimic. Iar în rezultat, să decidă zăpăciți soarta unui recensământ de care Moldova are nevoie, de la independență încoace, dar și soartă multor politici pe care ar putea să le dicteze acest recensământ.

Pe cât de indignată, pe atât de sictirită sunt de aceasta temă. În plus, mai e și maică mea, femeie chibzuită și înțeleaptă, care tot îmi spunea: ce-ți trebuie..lasă-i în paza Domnului. Și eu i-am lăsat, aparent. Dar în adâncul sufletului, ființa-mi cere dreptate. Așa că azi, când începe recensământul în Moldova, un studiu atât de necesar, care sper să arăte adevărata situație a țării: ca și număr al populației prezente, a celor plecați, sex, limbi vorbite…și naționalitate, eu am decis să scriu.

Nu pentru a-l judeca pe dul Dodon pentru crima pe care o face împotriva propriilor săi copii. Pentru că a minți un om în privința identității sale naționale este la fel de grav ca și a face schimbul de copii într-o maternitate. Fiecare dintre noi are nevoie de identitate națională. Aceasta nu este doar o simplă inscripție în pașaport sau în formulare de vize. Identitatea este …soarta și puterea coloanei vertebrale a unui om. Și făra o identitate națională, care e a noastră adevărată, nu impusă, care să ne facă o dată și pentru totdeauna să ne acceptăm și să ne iubim pentru ceea ce suntem, o să rămânem în vecii vecilor cu fontanela deschisă. Cu toate că specialiștii spun că fontanela deschisă reduce riscurile unei comoții cerebrale, nu cred că în materie de identitate națională e valabil.

Pe dul Dodon o să-l judece istoria. De altfel, să ai o dispută cu genialul și capriciosul Eugen Doga este deja primul semn că istoria nu iartă. Cum a zis și maestrul: ” Nu trebuie de iubit Moldova și de făcut ticăloșenii”

Asa că eu scriu pentru niște mii de oameni care vor citi acest mesaj și pe care sper că acest subiect îi va face să discute cu alte sute de oameni din preajma lor. Iar subiectul discuției este: cu ce naționalitate ne anunțăm la recensământ?

Suntem acum într-un moment foarte dificil și decisiv pentru Moldova. Un moment în care nu diversitatea de opinii, ci unitatea este crucială. Un moment în care nu ne vom împărți în moldoveni de la nord sau de la sud, ci ne vom uni sub singura naționalitate pe care o pot avea în Moldova cei a căror limbă maternă este româna și a căror obiceiuri, tradiții sunt de cultură romănească.
Noi nu mai avem timp, ani de zile, să ne chinuim până îi convingem pe cei mai sceptici că suntem români, așa cum s-a întâmplat cu limba romănă. Noi trebuie să fim sau proști sau proști și orgolioși ca să credem că limba, cultura și tradițiile noastre să fie de proveniență moldovenească. Și asta ar fi nu doar o prostie, ci și o mare pagubă pentru această țară. Și aici nu are importanță care a existat prima Moldova sau România. Aici contează că noi vorbim, cântăm, dansăm, sărbătorim și murim în aceeași limbă, românească.

Nu e momentul incertitudinii. E mai mult ca oricând momentul siguranței că avem o naționalitate comună cu cei de peste Prut.Asta însă niciodată nu va schimba specificul nostru local, de Moldova. Așa cum îl au ardelenii, bucovinenii, muntenenii. Ei cu toții au ceva local, propiu și unic și cu toții au naționalitate românească.

În aceeași ordine de idei, nu pot să nu recunosc că ma simt mai specială, mai diferită, mai deosebită pentru că vin din această Moldovă. Pentru că sunt o româncă care vine din Moldova, unde alături trăiesc încă cîteva entități, datorită cărora eu reușesc să gust din alte culturi. Da, eu mă mândresc că sunt o româncă care vorbește la perfecție rusa și poate citi știri și cărți în rusă…engleza..și în curând și franceza. Iar maică-mea înțelege perfect ucraineana…pentru că a copilărit într-o zonă învecinată cu ucrainienii. Dar asta nu ne face mai puțin români.

Pe 16 aprilie a început mult așteptatul recensănsământ. Scrieți acolo ce vă șoptește inima. Mai ales dacă ea vă șoptește românește. Știu că nu am dreptul să spun nimânui cum să se simtă în suflet sau în buletin. Dar nu pot să tac când cineva îmi transformă poporul în oi care behaie moldovenește.

Noi nu suntem oi, noi suntem români. Nu suntem nici cei mai curajoși, nici cei mai patrioți, dar avem demnitate, suntem capabili să ne ocrotim rădăcinile. Și punctum.

Comentarii