Toată ziua am încercat să-mi formulez poziţia visavis de cele întîmplate azi dimineaţă la protestul cu măturile. N-am scris despre asta pentru că ceva nu mă lăsa în pace. Fie numeroasele neologisme din articolul lui Andrei Pleşu despre Huidu şi compătimire, fie spiritul meu pur şi simplu căuta dreptate. Sau mai cu seamă căuta justiţie. Cum adică? Eu, un om care are 100 de treburi pe zi şi ar putea liniştit să se ghiftuiască din acceptabila sa existenţă, asa cum o face prea multă lume în Moldova, nu sunt mulţumită de această existenţă! Merg la întîlniri, stau în chaturi pe fb,mă consum,mut şedinţă, scurtez altă şedinţă, mă chinui o săptămână să scriu o postare pe blog, o răsverific de câteva ori, dau telefoane, linkuiesc pe facebook oameni. Îl bat la cap pe Viorel, care nu e tocmai un cavaler al deadline-lor, să-mi transmită până la ora stabilită, capodopera sa pentru un tipar mai mare. Şi toate astea ca în final,D.Chirtoacă să-mi spună că ceea ce-am făcut noi azi este o acţiune populistă? Şi să se supere foarte diplomat pentru ca nu cascam ochii la numeroasele sale merite?
Nu primarul ar trebuie să se simtă ofensat de măturile noastre. Eu mă simt ofensată.
Dar ce înseamnă de fapt, D-le Primar, o acţiune populistă? A cărei importanţă nu este atât de importantă?(iertaţi-mă pentru repetare, dar chiar nu aş vrea să schimb vreun accent. )Şi că e făcută mai mult de ochii lumii?
Să vă spun eu ce cred despre populism. Şă fii un populist iscusit este o artă. Trebuie să simţi ce vor oamenii de la tine şi să le dai asta. Trebuie sa simţi cum, văzând cu ochii, iubirea poporului creşte ca pe drojdii si sa mai pompezi un motiv de iubire populara. Mă tem că nici unul dintre noi doi nu este în stare să fie un populist că Băsescu sau şi mai grav ca Berlusconi. Sau, Doamne Fereşte, un populist ca Putin. Unul dintre noi însă încearcă din răsputeri papucii de populist. Şi aceea nu suntem noi, cei care am venit azi cu maturile si cu pancartele in fata Primariei.
O scurtă trecere în revistă a evenimentelor-drojdii din ultimele 2 saptamini:
09.10.11 Până la Hram au rămas 5 zile.
Primarul oraşului Tbilisi, Giorgi Ogulava, şi edilul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, au semnat Acordul de înfrăţire între cele două urbe. Aşa dar Chişinău s-a ales cu un frate georgian. Not bad at all, cum s-ar zice.
11.10.11 Până la Hram au rămas 3 zile.
Primarul Dorin Chirtoacă a eliberat, practic personal, în Valea Morilor 1 tonă de peşte. Până la primăvară urmează să fie aduse încă 4 tone. Nor bad at all din nou.
13.10.11 Pinâ la Hram a rămas 1 zi.
Primarul Dorin Chirtoacă a anunţat redeschidera Muzeului Chişinăului, în incinta Turnului de Apă.
Acţiune totalmente eşuată. Pentru că muzeul, de fapt, nu funcţionează ca muzeu şi acolo e o mare încurcătură în relaţia dintre angajaţii muzeului şi Primărie. Angajaţii susţin că nu au fost anunţaţi din timp că Muzeul trebuie deschis. Reparaţia nu e terminată, exponatele lipsesc, nu se ştie de unde,a mai apărut în afară de Primărie şi USM printre gestionari. Şi deci Muzeul nu e gata pentru deschidere. Primarul probabil a forţat puţin lucrurile de dragul Hramului, fără a-l interesa în ce stare este muzeul-nemuzeu.Doar aşa explic eu această confuzie stupidă. Să anuţi că ai deschis Muzeul, dar oamenii să nu poată vedea decit niste pereti goi si o biata colectie de poze de la Apa Canal. Apropo, când un reporter de-al nostru a încercat să obţină o explicaţie de la d-ul Chirtoaca despre motivul deschiderii muzeului nepregatit, acesta nu a fost de găsit. Iar d-ul Oleg Cernei foarte furmos l-a redirecţionat pe reporter către o altă persoană ş.a.m.d Stim noi care e motivul. Oamenii, din pacate, de sarbatori s-au obisnuit sa fie hraniti cu artificii. Dar de artificii tot trebuie sa te ocupi serios, altfel ele vor arata ca niste scurt circuite.
17.10.11 3 zile după Hram.
La TV apare o lacrimogena poveste despre un artist de-al nostru, ajuns in mizerie. Primarul nostru se autosesizează, si merge cu reporterul si camera video şi preia din stradă artistul -alcoolic, devenit boschetar. Apoi îi oferă o bere in faţa camerei. Într-adevăr, n-ai să bei ceai cu un alcoolic. Artistul se alege cu un loc într-un centru de plasament, iar primarul cu PR. Apropo, am mers pe net să văd cum arată fiica acestui fost actor celebru. Tocmai cineva se mira azi de Madonna care şi-a lăsat fratele să vagabondeze. Actorul Grău este un exemplu similar practic. Doborât de alcool, renegat de familia care i-a mai rămas. Fiica acestuia însă este o actriţă vedetă din Rusia. Una foarte hot.
Eu nu o condamn pentru această atitudine de fiică. Cine ştie ce fel de tată e acest Gheorghe Grâu. Şi de ce propria fiică nu vrea să mai audă de el? Sufletul omului e o beznă.
Să revenim aşa dar la gesturi de populism. Oare acest tablou, pe care vi l-am oferit în dar azi dimineaţă, ca o prognoză urâtă pentru un viitor nu foarte îndepărtat al Chişinăului, poate fi catalogată drept un act de populism.
D-le primar, cine dintre noi îi mai populist?
Ştiţi ce? Introduceţi în agenda dvs zilnică 2 ore dedicate Centrului istoric al Chişnăului şi arătaţi-ne că acest subiect este unul prioritar pentru Primarul de Chisinau. Putoarea trebuie eliminata nu doar din Chisinau, ci si din capul oamenilor care cred ca pot face orice cu acest oras. Ma refer la cei care impart semnaturi la dreapta si la stinga, la cei care detin cladirile istorice si asteapta pina cind timpul le va prabusi, la cei care autorizeaza constructii de anexe si amplasare de gherete in centru. Sa zicem ca o strada pietonala e un lux pentru Chisinau. Dar pastrarea istoriei este si ea un lux?Atitudinea unui primar faţă de patrimoniul pe care îl primeşte moştenire este cea mai obiectivă dovadă a inteligenţei şi culturii sale.
