All Posts By

Nata Albot

CĂLĂTORII

Frînturi din peisajul canadian

Sunt la volan, într-o intersecție imensă.Aștept semaforul să-și amintească și de verde.Atmosfera este pașnică și sufocantă.N-apucă să se facă verde, dar totul în jur brusc, neînțeles de rapid, se schimbă. Apare o mașină a poliției. Sirena e pornită. Aceasta întră în intersecție pe roșu și blochează circulația pe una dintre străzi. Tocmai pe-o stradă , de care eu nu am nevoie. Curiozitatea însă îmi cere să ignor verdele, dacă apare.Polițistul iese la fugă din mașină, cu un pistol în mână și fuge spre una dintre case. Mașina acestuia, cu un coleg la volan, continuă să se miște la începutul străzii, înainte-înapoi, înainte-înapoi, interzicînd accesul atît al pietonilor, cît și al mașinilor. Imedia de după colț mai apare o mașină polițienească, și încă una, și încă una și încă una. Amintesc, toate acestea încă se mai întîmplă pe culoarea mea verde. Văzănd care-i situația, am renunțat la curiozitate și mi-am văzut de-ale mele. Dar plecînd de la locul “ca în film”, am observat cum de pe fiecare stradă perpendiculară răsărea cîte o mașină cu sirenele pornite, toate îndreptîndu-se spre locul cu pricina. Poate descrierea durează ceva. În realitate, toate acestea au durat nu mai mult de 3 min .În acest timp am numărat 12 mașini care s-au deplasat ca săgețile spre locul incidentului. Nu știu cine a călcat pe bec, dar n-avea șanse de scăpare. Viteză cu care operează aici poliția este UIMITOARE! Aceștia nu pestrițesc peisajul vieții cotidiene, decît dacă se întîmplă ceva. E suficient însă să miroase a carne, metaforic vorbind, și cît ai zice pește,oamenii legii își fac mușuroi în jurul incidentului.

Mai tîrziu am aflat că un pedofil din Laval a forțat un copil de 9 ani să intre în camioneta sa. Copilul însă a reușit să se rupă din măinile străinului, fugind spre cel mai apropiat om și cerîndu-i telefonul mobil. Copilul și-a sunat mama, iar poliția din acel moment organiza razii. Cine știe poate tocmai văzusem începutul sfărșitului unui nemernic.

După spectacolul de mai sus, ajung într-un supermarket unde mă apucă pofta de un tort. Torturi, cîte vrei și mai colorate, și cu mărgele, și cu floricele. Eu însă caut un tort mai sănătos…. Așa, măcar pentru autosugestie, dacă nu for real. Găsesc un cheescake. Mă bucur. Pe el scrie 13 oct….Adică termen de valabilitate 3 luni. Ce fel de ingrediente trebuie să intre într-un cheecake ca să poată fi consumat și după 3 luni din ziua în care a fost produs? Eu încă nu am poftă de plastic…rămân fără dulce…

Cel mai plăcut episod este să descopăr cum funcționează sistemul de cumpărături online. Ai nevoie de o nouă baterie la laptop? Nu mai trebuie să ieși nicăieri, la nici un Best Buy. Intri la HP pe site, alegi modelul și achiți sau suni. Aceștia notează nr contului și adresa de livrare. În dimineața următoare, bateria era la ușă, eu însă nu eram acasă. Așa că am găsit un mesaj: Sorry, we missed you. Veniți vă rog la adresa cutare să vă ridicați coletul.În 10 min eram la oficiul companiei de distribuție, unde foarte frumos îmi ridicam noua baterie. Măcar la fel de simplu mi-aș dori să se încheie epopeea cu realizarea visului meu tehnologic. Azi trebuie să bată la usă. Aștept…

2 August 2010
De-ale mele

Povestea celor 8 șosete

În fiecare seară, tocmai atunci când pe mine mă apucă inspirația(pe la ora 23 a Canadei), cei de la Starnet, probabil, fac o oră de pauză pt serverul care găzduiește acest minunat blog. Tocmai atunci cînd vorbele curg ca Niagara din mine, îmi piere tot cheful să aștept până serverul își încheie pauza…iată de ce “voi scrie mâine” la mine poate fi și poimâine.

Pentru părinții pe care îi frămînta ca și pe mine, pănă astăzi, complicata întrebare: Cum să ieși cu un copil din casă și să te întorci cu 8 șosete murdare?, vine și răspunsul. Lăsați copilul să se îmbrace din capul lui și nu le permiteți buneilor, în ruptul capului, să inhibe în copil dorința de a îmbrăca la 35 grade căldură, cîte 4 șosete pe fiecare picior. În primul rînd, copilul dvs va fi în al 9-lea cer de fericire, pentru că a fost lăsat să-și manifeste personalitatea . În cel de-al doilea rînd, veți avea un mare prilej de distracție. Pentru că în afară de lipsa oricărui sentiment de jenă pentru ceea ce nouă, adulților, ni se pare absurd, odrasla voastră va mai și mârâi jumate de oră de-asupra unei perechi de sandale în care, bineînțeles, nu-i va mai încape piciorul. Dar nici n-o să renunțe la cele 4 șosete de pe fiecare lăbuță.

În final, copilul iese încîntat și încălțat(cu sandalele forțate la maxim) din casă,buneii ies mîhniți din casă, susținînd că nu e bine să-ți bați joc așa de copil.Iar eu, cu un profund sentiment de respect pt mine:)).Ce bravo sunt eu că pot să nu fac mare caz din preferințele vestimentare ale unei viitoare lady.

Acolo în vizită, sandalele îl vor strînge atît de tare pe copil, încît acesta va renunța la ele,jucîndu-se cu ceilalți doar în șosete, ce-i drept cîte 4 perechi pe fiecare picior! Ajunși acasă, Sonia, foarte mulțumită mi-a spus că i-a plăcut seara de azi, că s-a simțit foarte bine în șosete….

2 August 2010
De-ale mele

Nu-i pentru tine

Titlul se adresează celor, cărora le este lehamite de mine, de Sting și de toată mierea care curge pe acest blog, de cînd subsemnata se află în vacanță. Și mie uneori mi-e silă de mine. Așa că nu vă deranjați, e ceva normal și trece….

A fost un episod la concertul lui Sting despre care nu v-am povestit. Eu însă atunci m-am îndrăgostit, de un cîntec. A fost o pauză in show, cînd toată lumea a ieșit la o țigară. Cozile la promoționalele cu Sting erau imense. Făceam parte din coadă, vroiam să-i cumpăr lui Alecu un CD, cînd am fost anunțați că discul nou s-a terminat. Cu, coada între vine am ieșit afară. M-am așezat pe asfalt și la cîteva minute, un băștinaș cu o țigară improvizată în dinți, m-a întrebat ceva. Apoi a hotărît să dea dovadă de ospitalitate, propunîndu-mi ceea ce improvizase el ceva mai înainte.Nu cred că e cazul să povestesc pînă unde a mers ospitalitatea unui simplu locuitor din Montreal.Discuția a fost scurtă, dar plăcută, fără gesturi inutile de politețe. Oricum n-o să ne mai vedem….Am revenit însă în sală într-o stare de spirit pregătit pentru o poveste. Sau poate așa mi se paruse ea doar mie și noului meu prieten dispărut în mulțime.
Sting făcea o introducere la următoarea piesă:
“Toată lumea mă întreabă cum îmi compun eu piesele. Well, zice el, eu am scris peste 100 de cîntece, dar și pentru mine este o enigmă. De obicei, compun întîi melodia, termin aranjamentul, apoi ascult îndelung și astfel mi se nasc și versurile. Următoarea piesă, la fel, am compus-o, am încheiat aranjamentul, mi-am copiat-o pe Ipod și am ieșit la plimbare. Tot așa plimbându-mă și asculțîndu-mi noua creație, în mintea mea răsună un cuvînt. Trebuie să vă spun că nu mi-a plăcut deloc ceea ce am auzit. Cuvîntul era TRAVESTIT. Cum, m-am indignat eu, să fac o piesă despre un travestit? Eu nu pot să fac așa ceva cu muzica mea. Cînd colo, o voce în interiorul meu îmi zice: How dare you? How dare you, to judge me? S-ar putea ca într-o altă viață tu să te naști în pielea mea…Uite-așa mi-am ascultat eu vocea din interior și s-a născut următoarea piesă.Astfel am înțeles o dată și pentru totdeauna că nu am dreptul pe nimeni să judec, pentru că niciodată nu știu în pielea cui voi renaște mâine.”

“Don’t judge me
You could be me in another life
In another set of circumstances”…

După ce o veți asculta și vă veți mai aminti de această poveste, s-ar putea să vă întrebați dacă nu cumva e un cîntec nou. Face parte din albumul Brand New Day, apărut acum 11 ani:))

Din toate cele înșirate mai sus, concluzii se pot face o grămadă. Dar n-am chef să le fac pentru tine. Fiecare să și le facă pentru el.Piesa nu are un videoclip oficial, de aceea vă ofer ce-am găsit. Tomorrow we’ll see…

P.S Frate-meu, care niciodată nu intră pe aici, mă întrebă dacă nu cumva scriu doar de bine despre Canada. Că nu-i bine așa…scrie și de rău ceva… deocamdată pescuiesc…am cîteva episoade, dar nu negative, ci mai cu seamă curioase..măine, frate-meu, măine scriu…

31 July 2010
De-ale mele

Dragostea durează 3 ani…pe scurt

dragostea
Mă întreba mai multă lume ce am de gînd să citesc vara asta. Nu prea aveam curajul să fac recomandări, pentru că mi-am ales lecturile la întîmplare și nu eram convinsă, pînă nu le citesc, că ar fi ceva onorabil. Acum însă, înainte de a trece la noua carte a Annei Gavalda, încă nu aș vrea să mă despart de impresiile pe care mi le-a lăsat “Dragostea durează 3 ani” de Frederic Beigeder. Celor care nu au citit “99 de franci” le recomand prin asta să-l cunoască pe Beigbeder. Dar să revenim la dragoste…. De mult nu mi s-a întîmplat să citesc o carte în 2 zile. Și niciodată nu mi s-a întîmplat să calc peste interdicția, primită încă de la grădiniță, de a nu face notițe în cărți. De data asta nu m-am putut abține. Unele gânduri mi s-au părut prea nostime, că să le trec în zbor. Încă o dată mă conving cît de mult valorează simțul umorului în cazul unui bărbat. Un bărbat fără simțul umorului, e ca borșul fără sare – adică n-are gust.
Am decupat aceste frînturi, unele dintre ele pentru originalitate, altele – pentru adevăr, altele pentru ironia sorții…. Continue Reading

30 July 2010
De-ale mele

Fără aluzie….

Un om necunoscut mi-a dat un link. Părea un om bine intenționat.Mi-a spus ca e fără nici o aluzie. De ce? Mie mi-ar fi plăcut să fie vreo aluzie… Paradoxal, tocmai atunci cînd te aștepți să primești un link cu aluzie, omul îți dă cu bastonul realității în cap.Bine, poate el a făcut o aluzie, dar una din acelea care se fac așa încît să rămăi foarte convinsa că nu e nici o aluzie la mijloc. Nu e vorba despre o creație genială. Mai cu seamă, e un filmuleț nice. Așa cum trebuie să fie lucrurile fără aluzie: scurte și plăcute. Mai pe scurt, fac un forward la acest link, fără nici o aluzie, or poate nu…

25 July 2010
EVENIMENTE

2.45. Montreal.N-am somn…după Sting

Așa cum nu am avut, dacă îmi amintesc bine, doar în noaptea în care m-am sărutat prima dată. Adică foarte demult.E și normal. Adevăratele emoții nu au cum să-ți permită să adormi.
Dacă nu scriu despre asta acum, mâine s-ar putea să fie altceva sau să nu fie deloc. Eu însă trebuie să am grijă să imortalizez aceste clipe.Pentru că ele sunt unice și sigur nu se vor repeta…
59 de ani, tras ca prin inel, nu fumează (tutun), face yoga, bănuiesc, altfel nu are cum să-și păstreze un astfel de corp la vîrsta lui, un simț al umorului irezistibil. El a amăgit timpul sau l-a oprit. Habar nu am.

Sting a fost incredibil în această seară la Center Bell, din Montreal.Pe lîngă o sală de evenimente, de toată lauda, un show de lumini,efecte vizuale, dar mai ales sunet de toată splendoarea, am avut parte și de un salt emoțional encroyable, vorba moldoveanului din Quebec. Am fost aproape “I’m so happy, i cant stop crying”.N-am plîns, dar aș fi avut pentru ce. De bucurie, de satisfacție, de împlinire, de incredibil. Cel mai frumos concert din toate pe care le-am văzut. Nu-s chiar atît de multe, dar peste media pe cap de locuitor din MD.

Sting are un turneu mondial acum. Este un proiect realizat în colaborare cu Royal Philharmonic Concert Orchestra. Își plimbă diamantele muzicale pe strune de viori, sunete de flaut, tobe, saxofoane, chitări, toate mînate de un dirijor făcător de minuni. Circa 20000 de oameni și-au auzit astăzi preferatele Englishman in NY, Every breath you take sau Desert Rose cu mici istorii spuse chiar din gura unui Guru despre cum toate aceste piese au apărut pe lume. Este absolut încîntător să asculți un om talentat, povestind despre viață nu din auzite sau presupuse, ci din propria poveste.

P.S. Nu știu de cine este îndrăgostit, dar arată ca un bărbat foarte împlinit.Am auzit că-ți iubește tare nevasta. Curios, cum îl dezmiardă Trudy acasă: Stingușor, Stinguleț, Stinguță sau Gordon, my dear can you please sing for me that amazing song, how do you call it Desert Rose…?

Aceste imagini au fost filmalte la un concert similar, acum o lună în SUA.Totul în seara asta a fost la fel.Sau poate chiar mai frumos.A dansat mai mult.
Gata, îmi cumpăr scule pentru HD video.

25 July 2010