Browsing Category

De-ale mele

De-ale mele

Eu şi legumele.Punkt.

Nu-mi place să scriu. Decât pe blog. Pentru că scrisul pe blog nu este nici obligaţie, nici deadline şi nici angajament.

E tare greu să scrii. E tare greu să scrii interesasnt. Dar e şi mai interesant să scrii greu. Mi se pare mai uşor să scot un nou proiect la tv, decât să fac o revistă pe care să o citească toată lumea.

Îmi place însă să-mi văd pozele prin reviste. Pentru că eu apar prea puţin prin reviste şi nu mi se pare normal. De aceea am acceptat să scriu un articol pentru Punkt. Citiţi  AICI.În schimbul apariţiei pozei mele, în format mare, frumos, am scris un articol tak- sebe. Principalu e că sunt eu acolo. Eu, în studiou, la emisiune. Ca să nu mai rămână un om viu pe pământ care să nu ştie cine sunt eu şi unde lucrez. Apropo, în afară de articolul meu tak-sebe, în ediţia aceasta, ca de obicei, sunt o grămadă de chestii interesante de citit. Şi poze…una cu mine…

 

De-ale mele

Pentru 1 lună de mândrie, mulţumim!

Ieri traversam PMAN  şi am văzut o scenă de film. Doar fumul lipsea. O maşină răsturnată, cioburi de prabriz, poliţie şi aşa o tristeţe, de credeai că-i începutul sfârşitului. Poate pentru cineva care traversa ieri Ştefan cel Mare cu 120 la oră chiar a fost sfârşitul lumii, mie nu mi s-a părut nici măcar curios ca să filmez pe Iphone, ca să le dau colegilor de la ştiri. Nu era nici o cameră acolo şi nici o televiziune. M-am gândit că poate scăpăm de-un accident azi la ştiri. Dar n-a fost să fie. S-au găsit curioşi să filmeze şi să posteze. Preiau ca să ilustrez:

Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară?  Nu-i pe asta. Oameni să fim.  Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.

Nici bradul nu mai lumina, nici ghirlandele….Vorba cântecului: празники прошли нас застали будни….Mi-am imaginat că ne aşteaptă încă cel puţin 3 luni de un oraş gri, urât şi şters şi am înţeles că trebuie să-i spunem neapărat lui D. Chirtoacă un Mulţumesc pentru că a colorat Chişinăul de sărbători. Nu pentru că i-a păsat de oftatul nostru cronic din anii precendenţi. Ci pentru pentru 1 lună de mândrie, demult uitată, pe care au trăit-o chişinăuienii de Crăciun. Mândrie pentru că facem parte dintr-un oraş care sărbătoreşte.

De-acord, la pomul Chişinăului am mai putut umbla cu toţii. Sau mai bine nu trebuie. Că dacă ne apucam cu toţii, precis că se găsea vreun Ion Corcodel care punea vreo bucată de dibond sau stea din termopan în vârf. Personal, protestez împotriva brazilor naturali. Şi împotrivă iluminării holerice de care a avut parte pomul din centru în acest an. Aici îi felicit pe cei de la Orange pentru cochetul brad din faţa Teatrului de Operă care nu pare să-l fi făcut pe primarul nostru să să simtă cu nasul şters.

În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare.  Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.

În fine, de data aceasta, comparativ cu anii precedenţi, am un semi oftat. Pentru că nu a fost chiar atât de râu. A fost şi mai rău în alţi ani. Dar se poate şi mai bine. Mult mai bine. Mai ales la capitolul iluminare a PMAN -lui care, fiind înconjurat de atâtea ghirlande, se afla în beznă toate sărbătorile. De aceea, atât colibele cu izvar cât şi trenuleţele pentru copii arătau jalnic. Pentru că iluminarea bună face dintr-o babă fată mare,  d-apoi dintr-o Piaţă a Marii Adunări Naţionale….

De-ale mele

2012 dorinţe împlinite

Noroc, dragii mei. Noroc şi emoţii nebănuit de frumoase vă doresc în acest an 2012. Mie nu revelionul îmi trezeşte cea mai mare bucurie. Ci prima şi a doua zi de după revelion. Când mă trezeşte gălăgia râsetelor fetelor mele. Când miroase a supă de ciuperci cu fasole pe care maică-mea o vrăjeşte de-asupra plitei. Când eu le aud şi le miros pe toate astea, dar îmi spun că azi nu mă grăbesc nicăieri şi mai rămân în pat. Azi nu mă grăbesc nicăieri. Pentru un om ca mine aceasta este cea mai mare sărbătoare. Azi citesc, scriu, lenevesc, mănânc supa mamei şi mă bucur de această vreme incredibilă pt luna ianuarie. Nu am apucat să-mi inventez cele 10 dorinţe pentru acest nou an. Am fost prea ocupată cu pornirea unui Minister care să lucreze în timp ce altele se odihnesc. Despre cum a pornit Ministerul Adevărului şi graţie căror evenimente şi oameni el s-a întîmplat, probabil nu vă voi spune niciodată sau vă voi spune foarte curând.

Acum însă aş vrea să-mi inventez dorinţele pentru acest an. Iar faptul că le fac publice vorbeşte despre aceea că mai mult de jumătate din cele pe care mi le-am inventat anul trecut şi le-am scris aici s-au împlinit, or secretul dorinţelor de la început de an este să spui despre ele la cât mai mulţi oameni. Nu am reuşit să-mi fac timp de yoga aşa cum mi-aş fi dorit, nu am reuşit să muncesc de 3 ori mai puţin şi încă nu mi-a reuşit ceva ce nici vouă nu v-am spus. Aşa dar cu o rată de succes de 70 la sută în 2011, continuăm tradiţia şi în 2012.

1. Să citesc câte o carte în fiecare lună.

2. Să învăţ bine limba franceză

3. Să dau jos 7 kilograme

4. Sî găsesc echilibrul între profesie şi tot ce e în afara ei

5. Să îmbunătăţesc de câteva ori calitatea tuturor proiectelor create până acum

6. Să am grijă să spun la mulţi ani de ziua lor la toţi cei pe care îi iubesc

7.  Să cumpăr casa de vis în locul de vis

8. Să am grijă de liniştea părinţilor

9. Să-mi scurtez limba

10. Să am grijă să păstrez tot ce-mi este mai drag şi să am curaj să duc în capăt tot ce mi-am propus

La mulţi ani şi cât mai multe dorinţe împlinite vă doresc în 2012.

De-ale mele

Idei de cadouri

Propun ca la sfîrşit de an, fiecare om să aibă o zi liberă în timpul săptămânii de muncă pentru a merge la cumpărături de cadouri. Pentru că aud de la toţi acelaşi suspi. N-am timp şi nici idei, şi nici bani prea mulţi. Iar dacă această zi liberă niciodată nu va fi liberă, vă pot recomada unde puteţi găsi rapid nişte cadouri. La librăriile Cartier este vânzare un calendar foarte drăguţ  ca şi realizare, dar şi ca preţ. La doar 140 de lei puteţi găsi 24 de personalităţi din MD în ipostaze zodiacale decente şi foarte decente. Chiar dacă taică- meu, de ruşine,  nu se poate uita la mine în poza unui scorpion, mie ideea celor de la Punkt  se pare foarte îndrăzneaţă şi reuşită, într-un final.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă nici copiilor anul acesta nu le surâde norocul cu vreun lego sau Barbie House, cumăpăraţi-le un Jurnalul cu Poveşti, cu prezentatorii Jurnal TV în iposatze destul de amunzante. Cd-ul este într-o ediţie limitată, la doar 20 lei.  Din câte ştiu s-au vândut toate Cd-le, dar astăzi la Librăria Litera, de lâgă ASEM, tocmai au fost puse în vânzare încă 200 buc. Aşa că grăbiţi-vă!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Karizma ieri a reuşit să ne impresioneze. În special băieţii s-au bucurat mult. A trimis la Jurnal Trust Media cadouri personalizate, cochete şi foarte simpatice. Am creat şi eu aşa brăduţi acasă. Vă recomand să încercaţi. Acesta e cel mai frumos cadou pentru oamenii dragi. Pot fi confecţionaţi din tot felul de rămăşiţe de textile. Din câte ştiu Karizma cu mama ei au stat nopţi în şir cu foarfeca şi acul în mână pentru a ne bucura pe toţi. Bravo, Karizma! Lăsând gluma la oparte, mulţumim de cadouri.

Hai, mult succes la cumpărături de cadouri!

De-ale mele

Crăciun fericit!

Crăciun Fericit, dragi mei! Fie că aveţi un Crăciun sau două.  Să nu vă lipsească bradul din casă, mîncărică şi băuturică bună pe masă, mai daţi un telefon şi pe la cei dragi plecaţi departe şi umpleţi-vă de recunoştinţă pentru faptul că aveţi picioare, mâini, ochi, urechi şi tot de ce aveţi nevoie pentru a vă simţi împliniţi.

Aşa aş fi vrut să mă simt şi eu azi. Dar nu mă simt decât acum, când am ajuns în pat, după o zi stupidă de muncă şi dezmăţ cu panettone ,mâncat toată ziua pe stomac gol. Ahh, ce mult îmi place pacostea asta de panetone şi cât de mult urăsc senzaţia pe care o am acum , ştiind că mâine am emisie şi iarăşi trebuie să mă cântăresc.

Am fost azi şi am bătut la o uşă. Nu mi-a răspuns nimeni, am intrat pe uşă  şi am întrebat dacă e cineva acasă. Nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat în casă şi am văzut 2 bătrâni dormind angelic, fiecare în patul lui. M-am speriat că aş putea să le provoc atac de cord, dacă deschide vreunul acum ochii şi mă vede pe mine, o străină în casa lor, cu o cameră video şi un cameraman. Aşa că am lăsat coşul cu daruri şi am plecat fără să-i trezesc. V-aş dori tuturor o asemenea experienţă, ca să simţiţi cum e să fii cu adevărat Moş Crăciun.  Bătrânii mei de azi au fiecare peste 90 de ani: Glebus Sainciuc şi Valentina Rusu-Ciobanu. Sunt artişti şi au rezistat în faţa tuturor războaielor, foametei, represiilor,stalinismului, comunismului. Mai greu rezistă însă în faţa nepăsării. Ignoranţa de care dă dovadă societatea în care trăim faţă de tot ce simbolizează o fărâmă de artă, talent, cultură şi valori eterne. E şi de iertat, în acelaşi timp. Ochii flămânzi arta nu o văd.

Le mulţumesc tuturor meşterilor de brazi care au făcut ca seara de Crăciun să se umple cu magia brazilor lor.

Vă promit la anul mai multe premii, mai multe plăcinte, mai multă distracţie.

Le mulţumesc musafirilor care au contribuit la această acţiune de binefacere. Ileana Zbârnea are idei frumoase şi un tată frumos.

Acest brad a adunat cele mai multe like-ri.Este confecţionat din capace şi scobitori.

Iat-o şi pe autoarea bradului câştigător: Elena Proca.

Le mulţumesc, în mod special lui Alexandru Luchianov pentru minunatele vinuri Etcetera, rose şi albe şi lui Viorel, fondatorul Plăcintăriei Morăriţei, pentru plăcinte calde cu vărză şi brânză.Acum pot spune cu certitudine că am simţit şi eu spiritul Crăciunului. Pentru că până acum aşteptam să vină singur. Acum ştiu că şi-l aduce fiecare.

Iar Stela Moldovanu a avut grijă ca fiecare să-şi păstreze amintirea despre această seară în cele mai elegante rame de la Moldeco.

De-ale mele

Clacă de Crăciun, cu mămica

Zen Sushi se poate bea izvar foarte bun cu ghimbir şi cu un fular în jurul gâtului. Felicitări pentru creativitate.

La Mall, joi seara, la 17.00, Jurnal TV organizează Târgul Cadourilor Inutile. Cred că ne vom distra de minune. Dacă nu veniţi să schimbaţi cadourile voastre inutile pe altele mai bune, măcar urmăriţi o ediţie specială de acolo, cu Sare şi Piper.La noi în casă azi e clacă. Eu şi cu mămica facem decoraţiuni de Crăciun. Îngeri, brazi, peşti şi inimioare. Improvizaţie curată şi tare, tare multă muncă.

Niciodată nu aş fi spus că obiectele lucrate manual apar în urma unui proces atât de istovitor.Nu ştiu ce gând m-a făcut să trec zilele trecute pe la Gemenii şi să ies de acolo cu stofe, nasturi şi panglici.

Probabil că am avut un exces de imaginaţie şi a trebuit ceva urgent să fac ceva cu ea. Sau poate creativitatea celor care au creat brazii m-a făcut să mă întreb dacă aş putea să mă regăsesc printre ei. Mă bucur de rezultat. 

Maică mea tot coase îngeri şi mă întreabă: Da ce-o să facem noi cu atâţia? Habar n-am, dar ştiu sigur că nu se vor pierde.Vineri, când va intra bradul în casă, vom decide. Dar până atunci îngerii vor fi în perioada de testare pe ficusul benjamin.

 

.

De-ale mele

În ajun de Crăciun, alegem brazii cu plăcinte şi vin bun

Mulţumiri speciale lui Rodion Cicic pentru această machetă.

Ştiu că unii şi-au făcut planuri. Ştiu că s-ar putea să nu vă fi planificat nimic pentru seara de ajun.

Ştiu că unii aveţi deja un brad frumos decorat acasă. Ştiu că sunteţi atât de ocupaţi încît nu aţi ajuns până la a vă cumpăra unul.

Şi într-un caz şi în altul e bine.  Fie că sunteţi un om mai liber, cu tradiţiile respectate cu stricteţe, an de an sau unul mai ocupat, care apucă pe ultima sută de metri să răstoarne munţii, magazinele de cadouri şi listele de cumpătrături. Eu, cel puţin, fac parte din ultima categorie. Şi m-am învăţat de-a lungul anilor să nu mai am remuşcări din cauza asta.

Nu şi anul acesta, când mă aşteaptă deja bradul afară, şi jumătatate din decoraţiuni cumpărate la un târg, iar altă jumătate le-am făcut împreună cu mămica (vi le arăt în curând, că tare frumos au mai ieşit) . Am şi o bună parte din cadouri deja cumpărate. Şi habar n-am unde voi petrece revelionul. Dar ştiu sigur unde îmi voi petrecere seara de ajun de Crăciun.

Voi încerca să fac şi eu ceva bun.Ştiţi probabil că am pornit la Jurnal TV campania Moş Crăciun Eşti Tu. În cadrul acesteia prezentatorii vor face diverse gesturi prin care se vor simţi şi ei în pielea lui Moş Crcăciun. Fiecare prezentator a ales să facă ceva din suflet pentru altcineva. Visul meu mare este ca de sărbători să avem un Chişinău -poveste. Decorat cu gust, cu un târg de Crăciun şi cu o atmosferă pe măsură,acolo în centru. Anul acesta, pentru prima dată, oraşul nostru dă semne de civilizare la acest capitol. Motiv pentru care nu pot să nu-i felicit pe cei din primărie. Mai sunt carenţe. Dar nu e atăt de grav. Tpiu, tpiu, tpiu să nu vă deochi.

Şi totşi la capitolul pom de Crăciun şchiopătăm. Refuz să cred că un pom natural tăiat este unica soluţie pentru a crea atmosfera de sărbătoare. Cred în brazii naturali închiriaţi, aşa cum a am făcut şi eu, dar mai ales cred că brazii creaţi cu propriile mîini.

De aceea gestul meu de Moş Crăciun are ca scop încurajarea unor firi creative tinere, dar în primul rând colectarea unor surse financiare pentru un cuplu de artişti mai în vârstă.

Aşa aleg eu să fiu Moş Crăciun, dar tu?