Browsing Category

De-ale mele

De-ale mele

Atenţie concurs! Preselecţia Moldovision 2012

Acest concurs nu are nici premiu, nici perspectivă mare.Deocamdată. Poate doar îţi oferă şansa ca timp de o lună să afle despre tine circa 10000 oameni noi. Cu FB ar ieşi chiar mai mulţi. Mai departe, fă ce vrei cu ei.

Am intrat, din nou în febra Eurovisionului. Au început, tradiţional, scăndălaşele.Cântăreţele s-au pus pe dat jos kilogramele, se fac lansări şi conferinţe de presă absolut inutile, la care presa nu se duce. Dacă ar promite cineva să-şi arate vreun sfârc, ar fi altă treabă.

Suntem un popor petrecăreţ. De aceea ne place să dansăm şi să cântâm. Dar mai ales să cântăm. Unde te uiţi, peste tot măcar un copil, un vecin, un coleg, o rudă cântă sau visează la asta. În fiecare săptămână cunosc oameni, tineri şi mai puţin, care visează să-şi petreacă tot restul vieţii în muzică. În plus, mai vine pe poştă mea câte un mesaj cu rugămintea de a promova un talent în devenire. Multe dintre operele prezentate nu pot fi puse la tv. Şi nu neapărat din cauza înjurăturilor. Pur şi simplu provoacă reacţii la limita între râs şi plâns. Apoi m-am gândit că oamenii ăştea şi-au făcut vreo speranţă în legătură cu mine. De ce oare subiectivismul gusturilor mele să le decidă soarta? Noroc că pe blog poţi face ce vrei sau aproape tot ce vrei. Aşa că promit, de acum înainte, în fiecare săptămână să vă ofer spre judecata dvs cântece noi. Vom face un Moldovision al nostru. Ce naiba ne tot dăm în mintea europenilor? Şi tot filosofăm dacă e sau nu de Eurovision cutărească sau cutărească piesă. Sunt ei mai buni ca noi? Au ei ceva ce noi nu avem şi ar merita plagiat? Mentalitate? Ordine? Legi? Lăsaţi-o voi mai moale….Cum n-am fost în Uniunea Europeană atâta timp, nici nu vom fi în apropiaţii 12 ani. Deci să ne păstrăm verticalitatea şi să continuăm să umblăm gheboşi, încruntaţi şi trişti, că aşa ne este cătătura.

Începem cu cea mai proaspătă propunere. Venită acum câteva zile. Cine-i următorul? Trimiteţi mesajele cu linkuri de pe youtube la această adresă: nataalbot@gmail.com. Pentru cine nu a înţeles, juriul sunteţi chiar voi. Să curgă criticile. Să fie clar, acest concurs nu este un fel de Golden Rasberry award. Altfel ar trebui să-i iau tot pe artiştii noştri binecunoscuţi şi să-i supun la tot felul de umilinţe. N-am chef. Aşa e mult mai distractiv.

La ei, în străinătate, e underground, la noi – muzica din beci. Trăiască muzica din beci!

Loading

23 January 2012
De-ale mele

Clubul Nostru vă invită!

Ai şi familie şi carieră, dar simţi că nu le poţi avea pe ambele? Doina Cernavca susţine că următoarea sa invitata la Clubul Nostru ştie răspunsul la întrebarea: Cum să le combini şi să rămâi femeie. Eu nu prea cred, de aceea sunt curioasă să o cunosc.

Ce-ar fi să daţi un telefon şi să aflaţi dacă mai sunt bilete?

 

Între timp, această divă a Show-lui “O Dată În Viaţă” are pe youtube biografia în imagini. Eu pe Iuliana Tudor am văzut-o cântând, dar nu ştiam că anume prin muzică s-a lansat.

Este şi mamă, şi interpretă,şi prezentatoare tv şi vedetă. Iată, cum arată acum în tv.

Mai aveţi dubii? Ne vedem pe 25.

Loading

23 January 2012
De-ale mele

Eu şi legumele.Punkt.

Nu-mi place să scriu. Decât pe blog. Pentru că scrisul pe blog nu este nici obligaţie, nici deadline şi nici angajament.

E tare greu să scrii. E tare greu să scrii interesasnt. Dar e şi mai interesant să scrii greu. Mi se pare mai uşor să scot un nou proiect la tv, decât să fac o revistă pe care să o citească toată lumea.

Îmi place însă să-mi văd pozele prin reviste. Pentru că eu apar prea puţin prin reviste şi nu mi se pare normal. De aceea am acceptat să scriu un articol pentru Punkt. Citiţi  AICI.În schimbul apariţiei pozei mele, în format mare, frumos, am scris un articol tak- sebe. Principalu e că sunt eu acolo. Eu, în studiou, la emisiune. Ca să nu mai rămână un om viu pe pământ care să nu ştie cine sunt eu şi unde lucrez. Apropo, în afară de articolul meu tak-sebe, în ediţia aceasta, ca de obicei, sunt o grămadă de chestii interesante de citit. Şi poze…una cu mine…

 

Loading

9 January 2012
De-ale mele

Pentru 1 lună de mândrie, mulţumim!

Ieri traversam PMAN  şi am văzut o scenă de film. Doar fumul lipsea. O maşină răsturnată, cioburi de prabriz, poliţie şi aşa o tristeţe, de credeai că-i începutul sfârşitului. Poate pentru cineva care traversa ieri Ştefan cel Mare cu 120 la oră chiar a fost sfârşitul lumii, mie nu mi s-a părut nici măcar curios ca să filmez pe Iphone, ca să le dau colegilor de la ştiri. Nu era nici o cameră acolo şi nici o televiziune. M-am gândit că poate scăpăm de-un accident azi la ştiri. Dar n-a fost să fie. S-au găsit curioşi să filmeze şi să posteze. Preiau ca să ilustrez:

Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară?  Nu-i pe asta. Oameni să fim.  Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.

Nici bradul nu mai lumina, nici ghirlandele….Vorba cântecului: празники прошли нас застали будни….Mi-am imaginat că ne aşteaptă încă cel puţin 3 luni de un oraş gri, urât şi şters şi am înţeles că trebuie să-i spunem neapărat lui D. Chirtoacă un Mulţumesc pentru că a colorat Chişinăul de sărbători. Nu pentru că i-a păsat de oftatul nostru cronic din anii precendenţi. Ci pentru pentru 1 lună de mândrie, demult uitată, pe care au trăit-o chişinăuienii de Crăciun. Mândrie pentru că facem parte dintr-un oraş care sărbătoreşte.

De-acord, la pomul Chişinăului am mai putut umbla cu toţii. Sau mai bine nu trebuie. Că dacă ne apucam cu toţii, precis că se găsea vreun Ion Corcodel care punea vreo bucată de dibond sau stea din termopan în vârf. Personal, protestez împotriva brazilor naturali. Şi împotrivă iluminării holerice de care a avut parte pomul din centru în acest an. Aici îi felicit pe cei de la Orange pentru cochetul brad din faţa Teatrului de Operă care nu pare să-l fi făcut pe primarul nostru să să simtă cu nasul şters.

În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare.  Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.

În fine, de data aceasta, comparativ cu anii precedenţi, am un semi oftat. Pentru că nu a fost chiar atât de râu. A fost şi mai rău în alţi ani. Dar se poate şi mai bine. Mult mai bine. Mai ales la capitolul iluminare a PMAN -lui care, fiind înconjurat de atâtea ghirlande, se afla în beznă toate sărbătorile. De aceea, atât colibele cu izvar cât şi trenuleţele pentru copii arătau jalnic. Pentru că iluminarea bună face dintr-o babă fată mare,  d-apoi dintr-o Piaţă a Marii Adunări Naţionale….

Loading

9 January 2012
De-ale mele

2012 dorinţe împlinite

Noroc, dragii mei. Noroc şi emoţii nebănuit de frumoase vă doresc în acest an 2012. Mie nu revelionul îmi trezeşte cea mai mare bucurie. Ci prima şi a doua zi de după revelion. Când mă trezeşte gălăgia râsetelor fetelor mele. Când miroase a supă de ciuperci cu fasole pe care maică-mea o vrăjeşte de-asupra plitei. Când eu le aud şi le miros pe toate astea, dar îmi spun că azi nu mă grăbesc nicăieri şi mai rămân în pat. Azi nu mă grăbesc nicăieri. Pentru un om ca mine aceasta este cea mai mare sărbătoare. Azi citesc, scriu, lenevesc, mănânc supa mamei şi mă bucur de această vreme incredibilă pt luna ianuarie. Nu am apucat să-mi inventez cele 10 dorinţe pentru acest nou an. Am fost prea ocupată cu pornirea unui Minister care să lucreze în timp ce altele se odihnesc. Despre cum a pornit Ministerul Adevărului şi graţie căror evenimente şi oameni el s-a întîmplat, probabil nu vă voi spune niciodată sau vă voi spune foarte curând.

Acum însă aş vrea să-mi inventez dorinţele pentru acest an. Iar faptul că le fac publice vorbeşte despre aceea că mai mult de jumătate din cele pe care mi le-am inventat anul trecut şi le-am scris aici s-au împlinit, or secretul dorinţelor de la început de an este să spui despre ele la cât mai mulţi oameni. Nu am reuşit să-mi fac timp de yoga aşa cum mi-aş fi dorit, nu am reuşit să muncesc de 3 ori mai puţin şi încă nu mi-a reuşit ceva ce nici vouă nu v-am spus. Aşa dar cu o rată de succes de 70 la sută în 2011, continuăm tradiţia şi în 2012.

1. Să citesc câte o carte în fiecare lună.

2. Să învăţ bine limba franceză

3. Să dau jos 7 kilograme

4. Sî găsesc echilibrul între profesie şi tot ce e în afara ei

5. Să îmbunătăţesc de câteva ori calitatea tuturor proiectelor create până acum

6. Să am grijă să spun la mulţi ani de ziua lor la toţi cei pe care îi iubesc

7.  Să cumpăr casa de vis în locul de vis

8. Să am grijă de liniştea părinţilor

9. Să-mi scurtez limba

10. Să am grijă să păstrez tot ce-mi este mai drag şi să am curaj să duc în capăt tot ce mi-am propus

La mulţi ani şi cât mai multe dorinţe împlinite vă doresc în 2012.

Loading

2 January 2012
De-ale mele

Idei de cadouri

Propun ca la sfîrşit de an, fiecare om să aibă o zi liberă în timpul săptămânii de muncă pentru a merge la cumpărături de cadouri. Pentru că aud de la toţi acelaşi suspi. N-am timp şi nici idei, şi nici bani prea mulţi. Iar dacă această zi liberă niciodată nu va fi liberă, vă pot recomada unde puteţi găsi rapid nişte cadouri. La librăriile Cartier este vânzare un calendar foarte drăguţ  ca şi realizare, dar şi ca preţ. La doar 140 de lei puteţi găsi 24 de personalităţi din MD în ipostaze zodiacale decente şi foarte decente. Chiar dacă taică- meu, de ruşine,  nu se poate uita la mine în poza unui scorpion, mie ideea celor de la Punkt  se pare foarte îndrăzneaţă şi reuşită, într-un final.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă nici copiilor anul acesta nu le surâde norocul cu vreun lego sau Barbie House, cumăpăraţi-le un Jurnalul cu Poveşti, cu prezentatorii Jurnal TV în iposatze destul de amunzante. Cd-ul este într-o ediţie limitată, la doar 20 lei.  Din câte ştiu s-au vândut toate Cd-le, dar astăzi la Librăria Litera, de lâgă ASEM, tocmai au fost puse în vânzare încă 200 buc. Aşa că grăbiţi-vă!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Karizma ieri a reuşit să ne impresioneze. În special băieţii s-au bucurat mult. A trimis la Jurnal Trust Media cadouri personalizate, cochete şi foarte simpatice. Am creat şi eu aşa brăduţi acasă. Vă recomand să încercaţi. Acesta e cel mai frumos cadou pentru oamenii dragi. Pot fi confecţionaţi din tot felul de rămăşiţe de textile. Din câte ştiu Karizma cu mama ei au stat nopţi în şir cu foarfeca şi acul în mână pentru a ne bucura pe toţi. Bravo, Karizma! Lăsând gluma la oparte, mulţumim de cadouri.

Hai, mult succes la cumpărături de cadouri!

Loading

27 December 2011