De-ale mele

Noi în televiziune căutăm scenarişti.Ştiţi,din ăia care, în ţarile cu televiziuni mari şi bogate, dacă se apucă să facă grevă, s-a dus televiziunea pe apa sâmbetei, cu tot cu marile lor vedete şi show-ri. Pentru că un show foarte bun de televiziune gen Projektor Paris Hilton, Comedy Club sau David Letterman sau oricare altul care vă place foarte tare, se ţine pe scenarişti. Şi nici măcar nu pe un scenarist. De obicei un show de umor se ţine pe o echipă mai măricică de oameni ale căror servicii sunt plătite per bucata de glume, de ex. Şi nu e Doamne Fereşte dacă ţi s-a supărat scenaristul, s-a îmbolnăvit sau s-a îmbătat. Mai ai vreo 7-8 în rezervă. Glumele din Paris Hilton sunt toate scrise pe foaie, se glumeşte vreo 2 ore în continuu, se mestecă şi ni se scuipă ce e mai bun sub forma a 30 min de super show. La fel e şi la Comedy Club.

La noi însă, imaginaţi-vă că nu avem scenarişti. Adică ar fi ei vreo câţiva bunicei, dintre care şi mai puţini au reuşit să-şi ajusteze talentul la necesităţile televiziunii.Scenariştii din televiziune sunt cei care prind ideea din zbor şi o transformă, în timp rezonabil, într-o scenă de râs sau de plâns. Tocmai de aceea ne aflăm
întrun stadiu cam lung de tranZiţie de la emisiuni beee la emisiuni ooooo. Pentru că, pe lângă problemele rezolvabile, e una mai dificilă – nu se găsesc scenarişti. Nu se găsesc oameni care să aibă viziune, să prietenească cu limba română, să aibă o cultură generală peste nivelul mediu, să fie curioşi pentru tot ce se întâmplă în jurul lor şi plus la toate să aibă şi umor.

Azi mă uitam la declaraţiile pipărate ale primului-ministru V.Filat şi am înţeles că noi totuşi avem un scenarist. Unul atât de bun, încât Oprah Winfrey se poate linge doar pe botişor. Păcat că-l interesează doar să fie stăpân pe vreo jumătate de ţară, iar talentul său de scenarist nu vrea să şi-l irosească pe show-ri de televiziune. Are omul un show mult mai interesant de scenarizat. Este un reality show pe care ni-l serveşte cu multă iscusinţă când vrea el. Mai face un episod şi se uită la telespectatorii săi de pe la vreun etaj 9 al vreunui hotel din centru.Meschin, necruţător, şmecher, lacom,calculat, categoric, hotărât şi neliniştit. Oare în ţara asta există vre-un om care are calităţile necesare cu care să bată un asemenea scenarist? Deocamdată Nu.Dar dacă va creşte cererea, va creşte şi oferta.

P.S. Apropos, noi chiar căutăm scenarişti. Buni.

În ultimele 2 săptămâni, am avut multiple discuții despre programul zilei de 27 august. Ce să facem, cum să facem, cu cine să facem și de ce să facem? Un subiect însă, a trezit cele mai multe dispute între noi. Am ajuns pînă la a ne împărți în 2 tabere. Una, care categoric susține neimportanța discursurilor lui V.Filat și M.Lupu, acestea fiind cosiderate plictisitoare și ucigătoare pentru audiență. Cei din altă tabără consideră că este absolut minunat să putem urmări aceste discursuri. Așa dar, cât de comercial interesante pentru audiența moldovenească pot fi discursurile de aniversare a independeței ale celor doi lideri? Ce vor moldovenii să audă din gura politicienilor pentru a avea curiozitate și respect pentru acest tradițional punct din scenariul oricărei sărbători de așa talie.

Cred cred că cele două adresări merită mai multă atneție decît niște simple cuvinte de felicitare. Speechurile celor șefilor statului vor fi curioase din mai multe puncte de vedere. Începând cu cea mai banală culoare a cravatei, numărul bâlbelor trase și continuînd cu stilul limbajului folosit. Cred, că d-ul M.Lupu, din nou va reuși să ne uimească prin talentul său de a vorbi mult și a ne zăpăci. Și cu toate acestea sunt curioasă să aud această furtună de neînțeles. Poate pentru a mă amuza, poate pentru mai mult decât atât. Sunt convinsă că d-ul Filat va avea un speech inteligent, sec, generalist, lipsit de emoție, așa cum îi șade în fire.

Talentul de a te face auzit în fața unui public numeros, ba chiar a te face îndrăgit, este marea taină a unui lider înnăscut. Există rețete, recomandări, specialiști și o listă întreagă de clișee care pot transforma un speech plat, într-un discurs memorabil. Oare ce ne pregătesc liderii politici pentru 27 august? Cîtă atenție acordă aceștia unui moment de scenariu care va face parte din istoria și arhiva acestei țări. Și cît de mult v-ar interesa să urmăriți cele 2 discursuri la tv?

Vă este cunoscută expresia, nu-i aşa? Dar simbolul inimioarei din faţa ei? Azi mi-am închipuit(văzut, presupus) o relaţie care este ţinută departe de ochii lumii, din motive de igienă,bineînţeles, ca să nu-şi poată şterge chiar oricare lăbuţele sale curioase de două victime ale lui Cupidon. Ce s-ar întîmpla daca cei doi îndrăgostiţi ar hotărâ să-şi deschidă relaţia prin facebook. Vi s-a mai întîmplat pănă acum. Sunt sigură. Aţi trăit cumva o dezamăgire, uşurare, sinceră bucurie pentru cei doi? Sau poate v-aţi simţit trădaţi, minţiţi? Sau poate v-aţi întrebat: cum naiba aştia doi au ajuns să fie împreună când ei doar îşi ciripeau glumiţe cu aluzii indescifrabile pe fb. Aşa dar trădarea se extinde şi în spaţiul virtual. Azi, dacă ai pus un like cui nu e cazul, ai sfeclit-o. Iar dacă hotarele emoţionale prind hotare virtuale, înseamnă că netul e capabil să genereze suferinţă. Şi dacă ne apucăm să-l sfidăm? Şi bifezi in a relationship pe fb, doar atunci când pe bune eşti în a relatioship, acum şi aici. Şi atunci, lumea nu doar va şti că ai o inimioara în faţă, ci va şti când anume această inimioară bate mai tare. Şi dacă oamenii s-ar apucă să fie prea sinceri şi să posteze “active relationship” atunci când au o partidă de amor,iar după ar deconecta butonul -asta nu ar fi cu adevărat sincer şi distractiv? De când cu fb places, poţi şti deja cine şi cu cine bea bere lă terasa lui Călin Vieru. De acolo nu a mai rămas mult până să îţi închipui cine şi cum îşi va încheia respectiva seară. Sincer, people, nu mai faceţi check-in la places pe fb şi nici in a relationship. Fb chiar nu e locul în care să prestezi servicii de sinceritate. Or dacă e să fim sinceri cu facebookul, apoi până la capăt….cu cele mai mici detalii, ca să nu mai rămână hotare.
Tu, încă n-ai scris unde te-ai aghesmuit azi seara?
Tu, încă nu ai scris cu cine ţi-o tragi?
Ei lasă, nimeni nu e perfect.

Hai noroc!În ultima vreme îmi vine doar să scriu că sunt bine, mulţumesc, muncesc, dorm cît pot. Şi cum îmi vine, aşa se şi duce. Alteori mă ia valul să vă povestesc tot felul de istorii pe care le aflu, dar când descopăr noaptea că am lăsat laptopul la serviciu, mă târâi până la pat şi adorm fericită, că nu trebui să prestez servicii  propriului meu blog. Fac azi un test. Vă povestesc despre nimic. Dacă merge, voi scrie mai des.

Dacă primăvara în Moldova se lasă cam mult aşteptată, cu toamnele n-avem probleme. La-nceput de august e clar că vine. M-am întrebat ieri dacă nu cumva ar merita de prins ultimele reduceri de prin Europa.  Vara asta, pentru prima dată, nu a mai stat prin aeroporturi la ALL PASSPORTS. Am călătorit ca un cetăţean european. Ce să  zic? Nu e o diferenţă prea mare. Decît că mai economiseşti timp şi nu trebuie să răspunzi la nici un fel de întrebări. În capul meu  însă, mai rămân nişte bariere de mişcare pe care încă nu le pot depăşi. Şi de fiecare dată, cînd am un chef să ies din MD tradiţional, prima reacţie este: Am, nu am, viză? Dacă aţi revenit de la un shopping calitativ, daţi-mi o sugestie. După, nu-mi rămâne decât să aştept pînă îşi ia liber într-un weekend colega mea de shoppind şi Hello kilograme de terfe inutile, adunate peste ani într-un dulap care rămâne tot mic. Apropos, nu uitaţi de Yardsale. Mâine, duminică, pe la 14.00, tot la Uniunea Scriitorilor. De data asta nu vând. De data asta doar relax. Continue Reading