Savelive este o organizaţie din Moldova, care se ocupă de colectarea fondurilor pentru copiii grav bolnavi. Este o instituţie nonprofit, la care se adresează părinţii, rudele celor care au nevoie de ajutor, inclusiv financiar, pentru o porblemă gravă de sănătate. Au până acum la activ câteva succese îmbucurătoare, iar iniţiativa cu care au venit mi s-a părut, cel puţin logică. Nu noi am demonstrat că vedetele, persoanele notorii, formatorii de opinii, au mult mai multe şanse de a influenţa masele. De aceea, prin intermediul personalităţilor, diverse organizaţii religioase, de binefacere, de apărare a drepturilor, reuşesc mult mai uşor şi mai eficient să-şi promoveze mesajul. Ceea ce şi-au pus ca scop cei de la Savelife este ca lumea să afle despre existenţa acestei organizaţii şi să fie mult mai deschisă pentru donaţii. Cum? Implicând vedetele din MD. Aşa cum era de presupus, în studioul de înregistrări a fost o mare debandadă. Toată lumea gălăgioasă, pusă pe şotii, obosită de atâtea filmări, cu planuri date peste cap. Eu mai puţin, pentru că venisem la sfârşit de zi. Erau unii lihniţi de foame. Venise şi pizza în final. Apoi filmările noastre au început să miroase a cantină. Apoi cineva a vrut la baie, apoi pe nu ştiu care îl suna telefonul. Deci se poate spune că ne-am distrat. Am ieşit cu o senzaţie foarte plăcută de acolo. Aceea că avem, în sfârşit, o mână de artişti tineri, frumoşi foc, talentaţi, unici, cu care se poate face treabă. Bani să fie. Eu aş face un musical cu ei, cu toţi, aşa ca pe Broadway. Pot cânta live, au farmec, sunt cunoscuţi…..Chiar dacă eu aş mai fi umblat puţin la versurile piesei şi mai ales la titlu, oricum mi se pare că totul a ieşit binişor. Şi melodia e drăguţa, şi voi aţi aflat despre nişte oameni care prin intermediul nostru, al vostru, pot salva viaţa unor copii.Dumnezeu să vă pazească de serviciile acestei organizaţii. Sper că singurul vostru contact cu ei ar fi să hotărîţi să oferiţi un ajutor financiar pentru un caz al vreunui copil despre care veţi afla chiar de pe site-ul savelife.infosavelife
Browsing Category
De-ale mele
Un mic rezumat. După anteriorul mesaj am primit circa 40 de scrisori. De la oameni atât de diferiţi, atât de asemănători.Vor, speră, visează, sunt sictiriţi, indignaţi, mă avertizează, mă ameninţă, sunt sceptici, încearcă, nu mai speră dar tot încă mai scriu, aşteaptă. 99% femei, 99 % fără nici un fel de experienţă de televiziune. Mi-am propus să răspund la toate mesajele. Fără Irina nu ştiu ce m-aş face. Cu toate că toţi care au scris vor tare, la interviu şi-au confirmat prezenţa doar vreo 15. Abia aştept să-i cunosc. Din toate mesajele, 2 sau 3 m-au făcut să vreau foarte tare să le cunosc autorii.
Şi-acum despre cei mai importanţi oameni din televiziune. Nici nu vă puteţi imagina ce s-ar alege din toate vedetele pe care le simpatizaţi, dacă aţi afla că cei care le-au creat şi le-au produs în fiecare zi nu mai vor să se ocupe de asta. Imaginaşi-vă cum ar arăta show businessul nostru dacă fiecare artist ar avea cîte un producător în spate.
Abia după ce-am petrecut aproape un an în regia de emisie, după ce mai produc acum o emisiune, după ce-am produs singură 2 proiecte independente şi am participat la realizarea unui reality show am înţeles că nu ştiu nimic despre televiziune. Şi că nu-mi pot creşte propriul rating până când nu voi urca cei mai grei munţi în acest domeniu. Poate de asta am acceptat noul meu post. Pentru că vreau să învăţ, în lipsa unei şcoli profesioniste, din şcoala vieţii. Instituţia producătorului tv este deocamdată mai mult o teorie pe la noi. Bine, de 1 an încoace, după apariţia mai multor televiziuni în Moldova, cuvântul producător tv a început să răsune mai des. Dar asta, din păcate, nu înseamnă că ei au devenit suficienţi pentru câtă muncă ar fi pentru ei. Ştiţi care, după mine, ar trebui să fie cele mai căutate şi bine plătite meserii în tv? Un producător bun,un cameraman bun,un editor bun, un grafician bun, un specialist în marketing, un copywriter.
Fiind vorba de producător, în domeniul ştirilor încă se mai poate numără o mână de oameni care îşi ţin nasul în vânt, au o intuiţie bine dezvoltată, pot fi promţi şi rapizi, ştiu cum trebuie să arate o ştire, ştiu cum reacţioneze dacă le pică o ştire.
Cât despre divertisment, aici stâm prost de tot. Aşa cum nu prea am avut divertisment până acum ţară, nu avem nici oameni care să poată genera un produs de divertiment profesionist . Aceasta meserie, mi se pare că nici nu există în nomenclatorul de profesii din Moldova. În ţarile civilizate, producătoii tv sunt unii dintre cei mai bogaţi şi vânaţi oameni.
Ce face un producător tv? Este, întîi de toate, un om trecut puţin prin viaţă. Prieteneşte cu intuiţia, un bun organizator, un om care ştie să fromuleze un concept,vede lucrurile altfel, ştie cum să transforme lucrurile care le vede altfel în imagine de televiziune: începând cu generice, platou, stil de montaj al imaginii, vestimentaţie prezentator. Producătorul bun nu e doar acela care se mulţumeşte cu apariţia produsului său pe post, ci şi acela care caută cum să promoveze cât mai original, să-l cizeleze, să nu uite să-i dea un suflu nou. Producătorul e cel care ştie să-şi aleagă corect echipa. Fără ea nu faci mare lucru. Fie este vorba de 2 oameni sau 20 . Producătorul bun este acela care ştie să-şi calculeze perversiunile imaginaţiei ca să facă un buget. Producătorul bun niciodată nu va scoate un produs în emisie fără a face unul pilot. Ca să înţeleagă eventualele gafe şi să le repare. Producătorul bun niciodată nu bate pasul pe loc,altfel se bâhleşte.Este capabil să muncească contra cronometru.Este foarte curios, permanent pescuieşte oameni, subiecte, istorii şi nu uită să-şi mângâie oamenii din echipă. Producătorul este responsabil şi noaptea îşi visează emisiunea. Poate de aceeasta voi fi nevoită să renunţ la Prânzurile mele în Aer de la Aquarelle FM. Pentru că pentru toate cele enumerate mai sus este nevoie de timp. Iar dacă timpul trebuie împărţit între ceea ce produci tu şi ceea ce produce un întreg depatament, trebuie să renunţi la ceva. Altfel crapi. Eu deja simt asta. aşa că la final de iunie mă las de radio. Cel puţin pentru o perioadă.
Vă rog să mă credeţi că cele expuse mai sus sunt doar concluziile mele şi deci nu trebuie luate drept postulate biblice. Dacă v-aţi regăsit printre cele scrise mai sus, înseamnă că aţi putea să intraţi în cea mai interesantă şi acerbă lume a unei profesii aproape inexistente în ţara noastră, dar deja atât de necesare.
Deocamdată, aştept să-i cunosc pe cei care au reacţionat la primul meu mesaj.
nata.albot@jurnaltv.md
P.S. În următorul meu post: despre tedinţele modei 2011, după întâlnirea cu Aleksand Vasiliev, despre o noua sesiune foto cu noile creaţii ale Valentinei Vidraşcu şi un videoclip la desert cu vedetele noastre.
Toata viata mea, dadacele si menajerele mi le-am gasit prin makler. Unii or fi zicind ca-s nebuna, avind incredere in anunturi de ziare, dar eu sunt de alta parere. Organizam interviuri, cite 4-5 pe zi si imi alegeam omul. In urma unui articol cu un titlu similar, postat anul trecut, am reusit sa o descopar pe Anastasia Cires. Nu s-a speriat nici de promisiunile mele de a nu prea avea viata personala, par pe cap si alimentatie sanatoasa. Din momentul intrarii in TV ca reporter, m-a facut sa-mi fac mai multe planuri in privinta ei. Intimplarea a facut ca Nastea sa ramina insarcinata. Asa ca nu am putut valorifica potentialul pe care l-am descoperit gratie unui anunt de pe blog. Astept marea zi din viata Anastasiei, iar apoi si revenirea ei printre noi. Hai, Nastea, eu, stiu, ca nu-i usor, dar tu poti.
Se prea poate că acum, în sfârşit , voi scrie mai des. Dar există multe şanse să se întîmple şi invers. Ştiu, n-am uitat. Calitatea şi nu cantitatea contează. Iată deci, încerc din răsputeri să încheg un mesaj calitativ, cu o noua povara profesionala,cea mai grea de pina acum.
M-am tot gândit cum ar trebuie să se manifeste schimbarea în mine referitor la cele mai recente schimbări din viaţa mea profesională. As vrea sa cred ca nicicum.Probabil asta va insemna intersectarea mai profunda cu citeva alte destine de oameni. Ceea ce n-ar putea trece fara consecinte. Insa o interventie chirurgicala clasica voi incerca sa evit. Eu nu as umbla la mine. Decit foarte putin.As vrea sa invat sa vad mult mai bine lucrurile in avans, as vrea sa nu-mi pierd senzatiile olfactive in fata a ceea ce e lipsit de creativitate sau plictisitor. As vrea sa nu-mi fie afectat echilibrul meu de libertate si bun simt,de care parca n-am abuzat pina acum. Si as mai vrea sa treaca nu mult tim ca imaginea locului in care muncesc sa se schimbe din cea “de pe azi pe maine” in cea a unei televiziuni cu in care muncesc profesionisti fara exceptii. Ca sa inteleg incotro sa merg, chiar din prima zi a intrarii mele am facut un formular prin care angajatii Trustului au fost rugati sa-si mute opiniile de pe coridoare. Nu cred nici o iota din tot ce scrie in tabelele cu audienta care vin zilnic pe posta. Si nu pentru ca scriu cifre proaste pe alocuri, ci pentru ca singurele audiente cu care traieste piata media din MD sunt eronate. Cu incalcare grava a conditiilor obligatorii pentru a asigura veridicitatea datelor. Asa dar, mi-am facut propriile date de audienta si e tot mai bun decit AGB.
M-am bucurat sa descopar ca muncesc cu oameni variati, deci pupcureala in masa, dar si ostilitatea fara motiv, for fi 2 extreme care se vor evita. Optiunea generala a colegilor mei insa, coincide in mare cu motivele mele de a face acest sondaj,adica, 95% din presupuneri s-au adeverit: visavis de calitatea emisiunilor, calitatea prezentatorilor,calitatea editorilor si a cameramanilor. Au fost oameni care au decis sa nu participe la sondaj. Primul motiv: le sunt antipatica. Le sunt antipatice schimbarile si intreaga lor existenta. Formularele nu au fost personalizate, dar i-am rugat sa semneze doar pe cei care au idei de noi proiecte. Am avut si citeva din astea.Ceea ce ma incinta. Daca intr-un val virtej cum e televiziunea, printre oamenii deja prinsi in creatie mai rasar idei de noi proiecte si acestea pot fi realizate, nu pot decit sa ma incint.
Viziunea mea in pr invinta unei televiziuni la care mi-ar placea sa ma uit sunt semiformate. Nu vreau sa vad oameni cu spuma de lapte la gura discutind despre reforma in justitie, pentru ca nu-i cred. Asa cum nu vreau sa vad reportaje de 6 min despe nimic. Cine nu face munca de teren, nu are voie sa vina in fata oamenilor. Sa te vezi la tv e misto, dar cita responsabilitate baga fiecare in aparitiile sale in fata oamenilor?
Acestea fiindu-mi gindurile, va indemn sa prindeti la curaj si sa-mi scrieti. Sunteti un om de tv cu experienta si cautati o echipa interesanta in care sa munciti? Stiu ca cei cu experienta nu prea cauta de lucru,oricum sper. Nu aveti experienta, dar sunteti gata sa faceti voluntariat ca sa o acumulati, in eventualitatea ca cineva sa va aprecieze simtul umorului, viziunile si creativitatea? Cu voluntarii voi fi foarte selectiva, altfel raminem fara oxigen in redactie. Cunoasteti pe cineva care credeti ca ar fi o gaselnita pentru tv? Monteaza sau filmeaza sau stie sa comunice extraordinar?Scrieti-mi la nata.albot@jurnaltv.md. Iar urmatorul meu articol va fi despre institutia producatorului tv, o meserie cu prea putini practicanti. Iar ei, la cite televiziuni avem in MD , ar trebui sa existe de vrea 3 ori mai multi. Ca sa ai pentru cine sa te bati. N-ati hotarit unde sa mergeti la invatatura? Alegeti ceva cit mai aproape de aceasta meserie. De lucru se gaseste. Nata Albot. Mai nou, Producator General Jurnal TV.
P.S. Off, Albot asta…..
Anul acesta e a 9-a ediţie de Cronograf.Pun pariu că nici nu ştiaţi de asta. Şi vă înţeleg. Până anul trecut nici pe mine cuvântul “documentar” nu mă făcea să salivez. Dar asta până a vedea în 2010 o peliculă despre iepurii germani care au fost nevoiţi să-ţi schimbe habitatul din cauză căderii Zidului Berlinez, până a vedea povestea tristă a balerinelor, filmată de un norvegian şi până a mă bucura de victoria unei pelicule moldoveneşti la una dintre secţiunile festivalului de anul trecut.
Bineînţeles că după extazul neaşteptat din 2010, anul acesta am ştiut exact cu ce să încep. Cu un interviu in care am încercat să storc din Virgiliu Mărgineanu, preşedintele festivalului, nişte recomandări vis-a-vis de ce merită de văzut. Chiar dacă bunul simţ nu-i permiteau lui Virgiliu să facă recomandări în direct la radio, pentru că până la urmă e un concurs, eu mi-am atins meschinul scop şi am mers exact la acele pelicule pe care mi le-a sugerat. Dacă ar fi după mine, eu le-aş da angajaţilor mei liber joi, vineri şi luni, doar ca să vadă toate acele 50 de filme care au fost anul acesta la Cronograf. Pentru că e o şansă unică de a vedea documentare de excepţie, create în mai multe colţuri ale lumii, cu poveşti de-ale locului.
Anul acesta am văzut doar 6 dintre cele aproape 50 de pelicule. La “Provincie 35×45″(Rusia) am râs şi suspinat, la “Sanya i Vorobey”(Rusia) am muţit, “Lobotomia”(Estonia) m-a înspăimântat şi m-a încurajat, Hotel Ray(Bulgaria) m-a oripilat şi m-a făcut să nu vreau să cred în ce-mi vedeau ochii, la “Bee Moldovan”(Moldova) am bocit mult şi “Lumea văzută de Ion B” (România) m-a încântat. Spuneţi-mi ce activităţi în ultima vreme v-au mai făcut să trăiţi atâtea emoţii în doar 3 zile? Dar ştiţi câte locuri libere în sală vă aşteptau pentru a vă răsplăti cu aceste emoţii?
Spre deosebire de filmele artistice, pe care le consumăm cu atîta râvnă, filmul documentar nu te fură din viaţa reală, ci te ajută să o observi mai bine, să descoperi şi să înţelegi fenomene precum durerea, sărăcia, violenţa, stereotipurile, rănile lăsate de epoca sovietică ş.a.m.d Să le înţelegi prin prisma unor istorii şi personaje reale. Nici un mare regizor nu ar fi în stare să inventeze scenarii pe care le inventează însăşi viaţa.Alcoolic şi vagabond, devenit celebru la 60 de ani,pentru că avea o pasiune pe care a ştiut cineva să o aprecieze sau pentru că s-a adeverit a fi un trend al timpului, felul îngrozitor in care massmedia spală creiere oamenilor şi le proiectează realitate denaturată, legătura invizibilă între mierea albinilor şi mierea pe care o caută moldovenii departe de casă. N-aş vrea decât să vă spun că luni este ultima zi în care încă mai puteţi prinde lucrări interesante. Marţi e ceremonia de premiere şi până la anul e un nou dor. Dorul unei cronografile, care recunoaşte ruşinată cât de puţin timp dedică acestei noi iubiri, dar câreia nu-i este frică să-şi împărtăşe pasiunea în spreranţa de a-i îndrăgosti şi pe alţii.
Am un rescpect şi o simpatie nespusă pentru echipa de la OWH care de 9 ani tot aduce Cronograful în minţile noastre leneşe şi prea puţin înfometate de lumină.
Azi,un film documentar precum Bee Moldovan, a făcut în sufletul meu o revoluţie mai mare decât orice slogane electorale. Ne putem numi oameni doar când mediul în care trăim ne asigură strictul necesar nu doar ca stomacul să fie plin, ci şi demnitatea să ne fie ocrotită. Fiecare are dreptul să pretindă la o atitudine respectuoasă faţă de propria persoană.E un drept nescris, e o condiţie a existenţei noastre. Şi faptul că moldovenii sunt obligaţi de ţara în care s-au născut şi de oamenii care o conduc să-şi prostituieze visele, e cea mai mare umilinţă prin care acest popor este nevoit să treacă.
Mergeţi luni la Odeon.Prindeţi măcar o coadă de Cronograf.
Maratonul panourilor electorale, in aceasta campanie si nu doar in aceasta, parca ar fi un: ia sa vedem a cui ii mai lunga. Cind demult s-a demonstrat ca nu marimea conteaza. Daca ati sti cit costa doar un panou pe luna si de cite panouri e nevoie pentru ca un mesaj electoral sa se faca vazut in tot orasul. Mai bine cu banii astia mai aparea inca un teren de joaca, cu numele eroului de povesti preferat al candidatului. Apropos si pe astia cu terenurile de joaca ar trebui sa ii ia cineva de fund.
Curios, oare cum ar fi daca in loc de coperte penibile de reviste, tone de fluturasi electorali aruncati in vint, spoturi electorale, panouri neinspirate, cu fetze photoshopate, zimbete fortate, slogane fara sare si piper, promisiuni la care toata lumea se uita ca la publicitatea de iaurturi cu bifidobacterii, adica totalmente dezinteresat, banii electorali s-ar duce pentru diverse necesitati ale orasului? Oare cei care se viseaza primari, nu inteleg ca toate astea-s demult depasite ca si eficienta. Iroseala zadarnica. Noua, alegatorilor ne-ar fi mai clar cine umbla numai cu marketingul si cui chiar ii pasa de orasul asta. Sau poate cu cit mai neclar ne este noua, cu cit mai nedumetiti suntem, cu atit mai bine? De cind ma chinui sa pescuiesc vreun sponsor mai creativ, dornic sa-si cheltuie bugetul publicitar pe graffiti pentru a inviora aspectul capitalei noastre.Avem idei, avem realizatori profesionisti, n-avem resurse. De cind visez ca vreun candidat, mai deschis la minte sa zica: dau banii electorali pentru piste pentru biciclisti. Dupa astfel de gesturi eu si o gramada de lume s-ar apuca sa-l laude si sa-i faca cea mai buna publicitate. Ideal ar fi ca toti cei implicati in campania electorala sa masoare a cui e mai lunga prin investirea tuturor banilor electorali in bunastarea Chisinaului, in toate problemele lui. Si ei ar face o treaba buna si noua, locuitorilor ne va fi clar cine-i cel mai iscusit gospodar.Ca la vorbe, brasoave, baliverne, bule de sapun, toti is specialisti.
Când toată lumea face pe ea după piesa asta. Când toate fetele adorm visând la o idilă ireală, inventată de fantezia mult prea feminină a unui nene cum este Yarik de la Machete…..
Se găsesc băieţi cu picioarele pe pâmânt….Ţineţi-l minte bine….întîmpinaţi viitoarea noastră vedetă…http://villydilly.wordpress.com/
In Chisinau a devenit periculos sa te plimbi noaptea. Peste tot mi se nazaresc maniaci neprinsi. Oare numai eu am problema asta? Am devenit suspicioasa, ma uit lung la cei care se uita lung, ii studiez ca sa-i tin minte, la nevoie. Nu ne prea alinta nimeni cu un oras bine iluminat, la stiri tot mai des apare cite un titlu: Inca un caz socant….politia are un comportament atit de anemic, incit imi vine sa caut cursuri de autoaparare.
Pina una alta, in cea mai frumoasa luna din an, in 2011, cind,chipurile, libertatea si democratia sunt la putere in tata, mie nu-mi mai arde de promenade. Si asta imi aduce in memorie vremuri demult uitate.
Astazi toata lumea fara parcare si garaj lasa masina pe noapte in fata casei, in strada.Fiind mai tinerica, imi amintesc cum hotii de oglinzi, roti si discuri de masini se simteau regii intunericului. Nu puteai sa lasi pe inserate masina nici pe un sfert de ora, nesupravegheata. Erau atit de rapizi,atit de lacomi si te puneau intr-o clipa la o cheltuiala de vreo 200-300 dolari pentru piese noi.
Imi mai amintesc cum intr-o vreme s-au apucat de exterminat hotii in lege-celebritati. Unii au scapat si sunt acum deputati. De ris?
Imi amintesc cum artistii din Romania veneau la concertele pe care le organizam pe la inceput de 2000 si povesteau cum aveau ei o impresie peste Prut ca in Moldova e mafie, sa bat si se ucid in strada. De aia nici nu prea se incumetau sa concerteze aici.
Fenomenul criminalitatii in Md prinde proportii fix ca o ciuperca atomica. Sunt alarmata si simt nevoia sa va intreb daca numai mie mi se pare ca din ultimii 10-15 ani, acum e cea mai mare concentratie de incalcari ale legii, nepedepsite, pe metru patrat?
In nu stiu care sat din MD huzureste acum o banda de hoti care fura faina, griu, cartofi si pasari de la oameni si careia oamenii legii ii ofera protectie, adica KRYSHA. Altfel cum sa explici ca hotii ramin in libertatea, in prezenta atitor probe, anchetatoarea-Rozalia inca mai este lasata in functie ca sa mai faca vreo 200 de erori, iar oamenii care au deschis gura si au vorbit in fata presei sunt amenintati cu moartea.
Prunci morti in caldari, tinere care se bat ca niste fiare ca sa demonstreze care-i mai misto in sat,cumatra-frizerita care se razbuna pe cealalta pentru infidelitatea sotului,femeie insarcinata batuta de politisti, un animal care loveste cu picioarele in om si i se permite sa se numeasca politist, politisti achitati dupa ce au schingiuit oameni pe 7 aprilie, un maniac sau cine-o fi el, care a omorit 2 cupluri si mai n-a pus capat celui de – al 3 – lea, cetateni atacati in casa de oameni cu cagule pe cap,care i-au torturat cu fierul de calcat si le -au strivit degetele cu clestele, familie atacata in plina noapte de oameni ai legii sub aburi de alcool, tinara jefuita in strada, in plina zi.Din cite pricep, exista 2 variante de lupta impotriva criminalitati: ori ii strivesti pe toti ca pe niste purici, dictatorial, necrutator si definitiv ori te intelegi cu ei, ca intre patani. La noi nici una, nici alta nu functioneaza.
Cineva vrea sa ne convinga ca actuala guvernare este incapabila sa asigure securitatea si justitia in Moldov. Eu cred ca tot ea, guvernarea deocamdata ne convinge cel mai usor. Atita timp cit aparatorii legii,politistii, ramin nepedepsiti pentru faradelegi comise,cum sa ma astepta eu la justitie si securitate? Cine sa mi-o asigure? Una pot sa va spun: pina nu demult bilbiala politica era singurul subiect interesant din jurnalele de stiri locale, acum a inceput o adevarata competitie intre crima, nelegiuri, lipsa unei justitii rapide si eficiente si……politica.
Iar eu pur si simplu vreau sa ma plimb linistita prin Chisinau….