http://filmy-onliner.ru/1028-pro-lyuboff.html
Filmul acesta este despre cum realitatea este deseori confundată cu ceea ce vrem să credem noi despre această realitate. Și despre cum pornești de acasă cu o socoteală, iar la tîrg e alta. Și despre cum lipsa de probe sau detalii reale poate face așa încît un tablou să mintă prin aparențe și despre cît de proaste și necruțătoare pot fi femeile ….și despre orice altceva fiecare dintre voi va mai descoperi că este acest film.
http://vkontakte.ru/video_ext.php?oid=121229574&id=158967896&hash=3c98ebe1034c3546&hd=1
Este o recomandare de la Mihaela Tatu. Acum este și recomandarea mea. A luat și Oscar. Dar nu de asta vă recomand.
Mie îmi place mult originalul piesei. Îmi place mult formaţia Taxi. Îmi place mult Dan Teodorescu. De aceea eram cam sceptică în privinţa ideei de a recânta piesa într-o variantă feminină. Mai ales că trebuia să fug după emisia de seară la filmare, în loc să fug acasă la ziua Evei. Însă, o simpatizez mult pe Aliona Triboi, mi se par drăguţi băieţii de la CAF Films şi aş vrea să-i încurajez să facă lucruri noi şi inedite. Şi îmi sunt dragi toate protagonistele din clip. Când femeile se-adună, tuşesc şi afară tună….
Azi seara am vrăjit bucatele cu un freamăt deosebit. În sfârşit s-a invit ocazia preţioasă de a găti nu pentru ţară, nu cu un invitat-neinvitat şi nu cu 4 fluxuri verbale concomitente (unul în cască, unul spre coleg, unul spre vedetă şi unul spre bucate ),ci pentru cei de-ai casei. În timpul acestei rare procesiuni sună telefonul de serviciu. Vineri seara, nu-i cam nu-i cam? Numărul de pe ecran începe cu un prefix străin. Alo…
– Bună seara. De la Ney York vă sun.Mă numesc….
Începutul părea a fi destul de prietenos şi respectuos.
– Nu mă cunoaşteţi, dar vă sun pentru că avem multe cunoştinţe în comun. Dvs sunteţi un fel de …(nu-mi mai amintesc cum s-a exprimat, dar mie mi s-a părut că aş fi o)… personalitate generatoare de tendinţe,’nţelegi, şi că împachetatul meu în ciocolată în timpiul emisiunii Sare şi Piper la JurnalTv a rămas ca un vis de împlinit pentru o oarecare domnişoară care ar vrea să ştie unde am făcut această procedură.
Super! îmi zic eu. Acum 2 săptămâni am încercat, la propunerea Wellness-Land, acest serviciu pe propria piele. Ş-acum, tocmai de la New York,mă sună omul ca să afle unde în Chişinău poate fi încercată această lingură de rai. Minunat comunicăm noi, aştia de aici, din Moldova. Mă refer la centurile de acces către o informaţie sau persoană. Dacă la ruşi, acest serviciu funcţioneză prin “теория 6 рукопожатий”, dacă vă mai amintiţi de istoria filmului “Елки” cu Vanea Urgant(vaniusha), apoi la moldoveni totul e mai simplu. “Sună-ţi prietenul”, adică maxim 2 strângeri de mână. Ia gândiţi-vă câţi oameni trebuie să sunaţi la noi , ca să daţi într-un final, de informaţia sau omul de care aveţi nevoie. Ok. maxim 3(cu tot cu “ai noştri tineri” din apropiata depăratare).
Asta a fost doar o remarcă neînsemnată. Vă povestesc despre împachetarea în ciocolată.
Prima expresie care -mi vine în cap: greasy pleasure. Şi chiar un pic de guilty pleasure. Sau poate nu. Orice plăcere ori e imorală, ori e ilegală, ori îngraşă? Mătincă nu chiar orice. Un scrub complet al corpului, urmat de picături de ciocolată naturală caldă, urmat de un masaj chinuitor de scurt.
N-ar fi fost rău să dureze ceva mai mult. Dar există un adevăr absolut despre orice plăcere. E scurtă.Prea scurtă.
A urmat un duş fierbinte şi apoi o cremă hidratantă, la care eu am renunţat simţind că-i în plus. Am acceptat invitaţia de a încerca împachetarea cu ciocolată cam la fel de sceptică, precum sunteţi acum, citind aceste rânduri. Fiţă, relaxare suptă din deget.
M-am ales cu o binecuvântată porţie de relaxare mentală şi cu o senzaţie de foame pentru o nouă împachetare. Mai ales masajul lasciv.
Nu e usturător de costisitoare împachetarea în ciocolată. Mai puţin de 30 de euro pentru o procedură.. Un cadou mult mai potrivit decât o nouă,banala prostiuţă care n-ar lăsa nici o urmă de amintire. Nu m-aş supara deloc pe vreo 2 astfel de cadouri pe lună. Dar n-am timp. O bag la categoria hobby. Adică n-ar strica să-mi fac timp pentru un astfel de hobby.
Vă recomand să încercaţi măcar o dată, ca să ştiţi pe lângă ce rare clipe de relaxare, ne trăim obişnuitele stresuri.
Trimiteţi iubitului acest video cu recomadarea de a apăsa pe repeat, iar voi între timp, ruşinate şi vinovate, simţiţi-vă bine, împachetate.Mulţumiri lui Ion Grosu pentru această sugestie.
Despre ce imi scrie lumea pe mail, dupa ce trece pe la mine pe blog?
Despre birfe, despre nasteri acasa(am promis ca voi scrie si tot astept sa ma coc), despre bluzele Valentinei Vidrascu, despre hainele pe care le-au vazut in emisiunea de ieri, despre sanatate si timpul petrecut alaturi de copii, despre diverse evenimente la care au fost sau vor merge. Cele mai multe mesaje insa le primesc fie ca un strigat de ajutor: cum si de ce ma descurc, cind multi nu se descurca si ce secrete de viata buna stiu eu pe care nu le stiu altii?
Uneori, cind simt ca omul chiar a ajuns intr-un impas, ii raspund si incerc sa leg o discutie, alteori las mesajele fara raspuns. Probabil intentionat. Ca sa-i arat omului care-mi scrie cit de imperfecta si nesimtita pot fi si deci nu-s buna deloc pentru a mi se cere sfaturi.
Mai primesc si mesaje care nu se incadreaza in vreo categorie. Iata unul dintre ele. Sunt doar intrebari. Vin de la un anonim.
“Caut raspunsuri la 22 de intrebari:
1.De ce eu “Buna ziua” iar ei “Zdrastvuite”?
2.Care este adevarata minoritate nationala in Moldova?
3.De ce limba de stat este calcata in picioare de toti?
4.De ce moldovenii sunt datori sa stie limba rusa?
5.In Moldova, este mai bine sa fii in majoritate sau minoritate?
6.De ce rusii din Moldova nu au nevoie de limba romana?
7.In cat timp nu vor mai exista Moldoveni in Moldova?
8.Ospitalitatea extrema – Boala Moldovenilor?
9.Limba romana este a 2-a limba de stat?
10.De ce moldovenii nu se respecta?
11.Care este codul de onoare al Moldovenilor adevarati?
12.De ce nu se face o campanie nationala de promovare a limbii de stat?
13.Cand va fi timpul sa ne ridicam din praf si sa ne scuturam de rosu?
14.De ce se traduce peste tot din romana in rusa daca rusa nu-i limba de stat?
15.Cum sa scapam din hipnoza/boala rusificarii?
16.De ce rusii care nu cunosc limba de stat sunt cetateni ai Republicii Moldova?
17.Republica Moldova – gunoistea ramasitelor nationale?
18.De ce Moldovenii se simt obligati sa vorbeasca in rusa?
19.De ce vedem mai multa rusa decat limba de stat?
20.De ce rusii din Moldova cred ca limba romana este subdezvoltata?
21.Cand vom sti cine suntem si ce vorbim?
22.De ce le suflam in bors la toti si numai noi ne frigem limba?”
Sustin patriotismul, nu sustin fanatismul si mai ales nationalismul. Simt ca omul are nevoie nu doar de raspunsul meu. Vrea cineva sa
inceapa?
P.S. Multumesc pentru ca imi dati atita importanta. Raspund si eu maine, poate
Eu cred că fiecăruia dintre noi nu ne-ar strica câte un amator din ăsta. Altfel, ori ţinem în noi, ori ne descărcăm pe oameni nevinovaţi.Deloc nu insist să apăsaţi pe PLAY. Eu, de firea mea, nu degeaba nu insist.
P.S Data viitoare când mai laşi căruciorul în parcarea supermarketului, imaginează-ţi cu ce gânduri, despre tine, le adună cineva.
De cîteva zile blogul meu e bolnav ca şi mine. I-am mutat cuibul. Credeam ca aşa voi putea să-l administrez mai rapid şi mai creativ. Dar mutatul cuibului, în materie de IT nu e o chestie chiar atât de simplă. Vorba rusului: Лучшее враг хорошего. Nică bun din toată pornirea mea. Blogul şchiopătează, oamenii de la IT n-au timp de mine, decât dacă le stau ca o curcă pe cap, iar eu n-am timp s-o fac pe curca.
Torn în mine litri de apă cu lămâie şi ghimbir , torn în el butoane, module, delete şi cancel. Noroc de Radu, pe care îl interesează chiar mai mult decât pe mine ca în această lagună virtuală a mea apa să nu se bâhlească.
Între timp, un personaj dubios şi fără personalitate lansează o nouă provocare. În nici un caz să nu intraţi aici .
Şi dacă tot aţi intrat, rugaţi-vă ca şi mine, ca stăpânul acestui dezmăţ lingvistic să nu-şi piardă gustul pentru frumos. Că nu-i frumos, să începi treaba şi s-o laşi în voia vânturilor radioactive.
Azi, Veacelsav Ioniţă ne-a asigurat că Moldova nu are nimic de pierdut de pe urma catastrofei japoneze. Şi cu toate acestea, ştiţi poporul nostru creştin: când te temi de borş, sufli şi-n oţet, aşa că mai o juma de mln de la primărie, mai 1 mln de la stat, mai 28.000 sticle de vin…mai ştii pe unde ne loveşte sfârşitul ăsta al lumii….mai bine dăm şi noi mai puţin de la noi, de la Dumnezeu mai mult…iaka aici tare s-o mai lichit fraza aceasta…nu-i aşa?
Limbajul meu jucăuş se explică prin bucuria de a mă întrema şi respectiv dorinţa de a-mi exploata libertatea de a fi sănătoasă.Nu există,în astfel de clipe de după un cutremur al sănătăţii,o plăcere mai mare decât senzaţia de eliberare, tămăduire.
M-am ales cu o diafragmă schingiută de tusă. Dar am scăpat cu torturi nazale cu apă sărată, miere cu polen,lămâie şi cu o concluzie pe care multă minte şi ani m-a mai luat să o fac: orice problemă de sănătate îţi cere un răgaz. Răgaz înseamnă grijă, pat, acasă…Şi apropos, mi s-a spus că aş putea să-mi iau oficial titlul de Ambasador al Ghimbirului în RM.
Mă întreba lumea cum se prepară această rădăcină făcătoare de minuni. În primu rînd vă amintesc că ghimbirul este un foarte eficient antiseptic. Deci e bun la intoxicaţii, greaţă…se recomandă şi femeilor însărcinate pentru a stinge simptomele de toxicoză.
Eu l-am descoperit ca o sursă excelentă de energie pentru rinichii mei stresaţi. Sfatul l-am primit de la cea care mi-i îngrijeşte la nevoie şi care mi-a spus aşa: fierbi rădăcină şi bei atât de iute cât poţi. Cine nu suportă iuţeala ghimbirului, pe care eu apropos o ador, poate adăugă miere sau dilua cu apă. Cât despre utilizarea ghimbirului în alimentaţie…nici nu vă mai spun ce arome deosebite dă orezului, marinadei pentru peşte sau crevete şi chiar la copturi şi biscuiţi. Apropos, ghimbirul nu e un superdelicates, se găseşte în supermarkete şi dacă vă daţi osteneala să mai răsfoiţi internetul, şi pe voi vă conving să intraţi în armata mea de ghimbiromani.
Dacă mai insistă Radu şi mai insist eu la IT, în curînd se însănătoşeşte şi blogu…răgaz şi sănătate
Ş-acum, tocmai de la New York,mă sună omul ca să afle unde în Chişinău poate fi încercată această lingură de rai. Minunat comunicăm noi, aştia de aici, din Moldova. Mă refer la centurile de acces către o informaţie sau persoană. Dacă la ruşi, acest serviciu funcţioneză prin “теория 6 рукопожатий”, dacă vă mai amintiţi de istoria filmului “Елки” cu Vanea Urgant(vaniusha), apoi la moldoveni totul e mai simplu. “Sună-ţi prietenul”, adică maxim 2 strângeri de mână. Ia gândiţi-vă câţi oameni trebuie să sunaţi la noi , ca să daţi într-un final, de informaţia sau omul de care aveţi nevoie. Ok. maxim 3(cu tot cu “ai noştri tineri” din apropiata depăratare).
