Un lucru foarte frumos mi s-a întîmplat azi. Ilinca Avram, colega mea de la Jurnal m-a chemat la o vorbă. De ce pe mine? Nu știu. Zicea că nu s-ar descurca singură. Eu zic că s-ar descurca. E o fată frumoasă și deșteaptă. Dar, mă simt flatată. Deci. Ilinca m-a întrebat cum am putea noi organiza o acțiune de binefacere. Să mergem la un orfelinat și să botezăm niște bebeluși, pe care soarta i-a lipsit de iubirea părinților. Mi s-a părut atât de frumoasă această pornire, încât am început să caut cuvinte în vocabularul meu pentru acest post. Și pentru că tocmai atunci cînd ai ceva important de comunicat, cele mai convingătoare și puternice vorbe te trădează, nu pot decât să propun tuturor celor care trec cu privirea acest mesaj să ni se alăture. Tot ce trebuie să faceți – un anagajament. Acela de a deveni nașul sau nașa de botez a unui orfan. Sciete-mi pe nataalbot@gmail.com.
Browsing Category
EVENIMENTE
[nggallery id=26]
Nici un gram de photoshop…Cine n-a fost să se lingă pe botișor.
Așa cum nu am avut, dacă îmi amintesc bine, doar în noaptea în care m-am sărutat prima dată. Adică foarte demult.E și normal. Adevăratele emoții nu au cum să-ți permită să adormi.
Dacă nu scriu despre asta acum, mâine s-ar putea să fie altceva sau să nu fie deloc. Eu însă trebuie să am grijă să imortalizez aceste clipe.Pentru că ele sunt unice și sigur nu se vor repeta…
59 de ani, tras ca prin inel, nu fumează (tutun), face yoga, bănuiesc, altfel nu are cum să-și păstreze un astfel de corp la vîrsta lui, un simț al umorului irezistibil. El a amăgit timpul sau l-a oprit. Habar nu am.
Sting a fost incredibil în această seară la Center Bell, din Montreal.Pe lîngă o sală de evenimente, de toată lauda, un show de lumini,efecte vizuale, dar mai ales sunet de toată splendoarea, am avut parte și de un salt emoțional encroyable, vorba moldoveanului din Quebec. Am fost aproape “I’m so happy, i cant stop crying”.N-am plîns, dar aș fi avut pentru ce. De bucurie, de satisfacție, de împlinire, de incredibil. Cel mai frumos concert din toate pe care le-am văzut. Nu-s chiar atît de multe, dar peste media pe cap de locuitor din MD.
Sting are un turneu mondial acum. Este un proiect realizat în colaborare cu Royal Philharmonic Concert Orchestra. Își plimbă diamantele muzicale pe strune de viori, sunete de flaut, tobe, saxofoane, chitări, toate mînate de un dirijor făcător de minuni. Circa 20000 de oameni și-au auzit astăzi preferatele Englishman in NY, Every breath you take sau Desert Rose cu mici istorii spuse chiar din gura unui Guru despre cum toate aceste piese au apărut pe lume. Este absolut încîntător să asculți un om talentat, povestind despre viață nu din auzite sau presupuse, ci din propria poveste.
P.S. Nu știu de cine este îndrăgostit, dar arată ca un bărbat foarte împlinit.Am auzit că-ți iubește tare nevasta. Curios, cum îl dezmiardă Trudy acasă: Stingușor, Stinguleț, Stinguță sau Gordon, my dear can you please sing for me that amazing song, how do you call it Desert Rose…?
Aceste imagini au fost filmalte la un concert similar, acum o lună în SUA.Totul în seara asta a fost la fel.Sau poate chiar mai frumos.A dansat mai mult.
Gata, îmi cumpăr scule pentru HD video.
[media id=112 width=’450′ height=’320′]
Azi e azi. Ieri însa toți erau plini de speranțe. Și foarte bine!
E bine că întîi a fost nunta și mai apoi marea finală la fotbal. O nuntă cu una dintre cele mai frumoase și elegante mirese din Moldova și cu unul dintre cei mai atenți, grijulii și sentimentali miri din Olanda. Dacă se întîmpla ceremonia în Moldova, iar apoi urma finala de la fotbal – poate ar fi fost ratată zeama de a doua zi. Or evenimentul, avănd loc în Anglia, obida nuntașilor probabil a fost scăldată în multă bere, dar și în amintiri despre cât de frumos a fost ieri.
Într-adevăr a fost frumos. A fost ceva ce mi-a plăcut enorm de mult. Un eveniment fără excese. De nici un fel. Nici în vestimentație, nici în tradiții, nici alimentare. Poate doar puțin alcoolice, dar foarte puțin. Șampania a curs de peste tot. Aperitivele încîntau prin gustoșenia lor. Invitatele se întreceau la accesoriile din păr, dar mai ales la buna dispoziție pe care și-o dăruiau cu multă generozitate. Olandezii, chiar dacă îți lasă impresia unui popor foarte calculat, pragmatic și putin emoțional, mă uimesc a doua oară prin excentrismul și dorința de a-și face singuri sărbătoarea, dar mai ales să-i facă cheful celui mai bun prieten.
La acest eveniment am înțeles care este cea mai mare greșeală de la nunțile noastre. Overeating. Adică abuzul de mîncare. Dacă am păstra din nunțile noastre partea cu unele tradiții, muzică și chef – am avea cele mai vesele nunți.
Ziua a început cu ceremonia de la biserică. Aici din nou, nu aș putea să nu remarc faptul că procedură este una extrem de confortabilă. Toată lumea este așezată. Nimeni nu stă să țină coroane de-asupra capului și nimeni nu este nevoit să respire din greu, mutându-se de pe un picior pe altul, plicticit și mai ales obosit. La ceremonia religioasă unii dintre invitați aveau rolul de a citi anumite rugăciuni. A durat exact atât încît toată lumea să reușească să atingă acea stare de intimitate divină din suflet și gînduri.
Mai tîrziu evenimentul a continuat într-un loc de o rară frumusețe. Un conac englezesc din sec 18. Nu vreau să povestesc prea multe despre interior și despre cum îți tăia respirația toată priveliștea. Vreau doar să precizez că pînă la a se așeza la cină, adică timp de 3-4 ore, oameni au comunicat, s-au delectat cu muzică și s-au simțit bine. Mirii au avut partea de cîteva suprize din partea prietenilor. Și nu contează cît de reușite sau nu au fost aceastea. Important este că prietenilor cu adevărat le pasă de această nuntă și mai ales de eroii serii, vrînd neapărat să le dăruiască niște clipe de neuitat.
Cina a fost alternată cu discursuri înduioșătoare ale părinților și mirilor. Amintiri din copilărie, ilustrate prin poze, frînturi de emoții trăite cîndva, lumînări aprinse, bucate alese. Exact 3 feluri.
Totul s-a încheiat cu un hawaiian party, lumea și-a schimbat hainele, a îmbrăcat ghirlandele și a continuat distracția pînă cînd nu știu, pentru că trebuia să prind avionul.
A fost și un colac pe prosop, împărțit la toți nuntașii,un “amar” lansat de cei cîțiva moldoveni prezenți la ceremonie, ba chiar și o horă dansată cu mult zel. O horă moldovenească sigur niciodată nu a răsunat într-un conac englezesc din sec 18. Casă de piatră iubită prietenă….
Un nou magazin de diamante la Chișinău? Dar la voi ce, nu e criză?
Se întreba prietenul italian al prietenei mele.
În Moldova e criză acută și magazinele din centre comerciale sunt pe brânci.Cu toate acestea unii îndrăznesc să-și riște averea și deschid noi afaceri. Poate,pentru că diamantele sunt una dintre cele mai sigure investiții în peroadă de criză. Iar cînd diamantele sunt atât de frumos ambalate, se poate adeveri că riscul nu e chiar atât de mare.
Acum 8 ani am fost mireasă. Atunci mi se părea că am purtat cea mai mișto rochie pe care o puteam găsi în Chișinău. De fapt, nu a fost o rochie. Mai cu seamă, un zbor de imaginație care m-a ajutat să combin corsetul unei rochii și fusta de la alta. Eram o mireasă verde, la direct și la figurat, iar în păr și în mînă aveam crini vii, de culoare orange. Acum nu aș mai îmbrăca aceeași ținută, dar aș mai fi o dată mireasă,pentru că nu rochia, ci emoția marchează evenimentul.
Demult visam să mai îmbrac o dată rochia de mireasă. De cînd am început colaborarea cu Valentina Vidrașcu, s-au ivit cîteva ocazii, una la București, alta la Bruxelle,dar nu am putut să profit de ele. Mă emoționează foarte mult acest moment.Pentru că rochiile de mireasă ale Valentinei reprezintă ceea ce aș purta acum, dacă aș mai fi o dată mireasă. Și uite că voi fi. Și voi purta exact acea rochie care mă reprezintă întocmai.
Vineri, 4 iunie, la ora 19.00, la Restaurantul MOST de pe Viaduct va avea loc finala Concursului „Viva Top Model 2010”, ediţia a IX-a. Concursul va desemna cel mai bun model al agenției Viva Models. 17 tinere cu vârsta cuprinsă între 12 şi 24 de ani, majoritatea liceene sau studente, vor defila ca să convingă juriul de anumite calități.
În cadrul concursului, Valentina Vidraşcu va prezenta o mini colecţie de rochii de mireasa în stil etno inspirate din portul popular românesc, care face parte din larga colecţie „Blouse roumaine”, iar una dintre ele o voi purta și eu.
Stimaţi colegi de breaslă, jurnalişti, reporteri, din numele Valentinei Vidrașcu vă invit la acest eveniment!
P.S. Șampania – din partea casei, plăcintele – din partea Plăcintăriei “Morărița”. Plăcintele vi le recomand din tot sufletul. Le-am gustat o singură dată și nu le-am mai putut uita. Au și sarmale. Livrează unde le doriți.Dacă veți suna la ei pentru comandă, bagați și voi o vorbă bună despre blogul de pe care ați aflat despre ei. Că-s niște oameni tare de treabă. De aia și plăcintele le ies bune. Tel.93-00-01, www.placintariamoraritei.com.
[media id=110 width=’450′ height=’320′ ]