De-ale mele

CASTELUL MIMI, PE ULTIMA SUTĂ DE METRI

Ne cunoaștem de vreo 3 ani. De câteva ori a fost singura care a sponsorizat proiecte noi pe care le-am inițiat. Iar atunci când a acceptat să susțină prima ediție Lavender Fest și mi-a cerut să povestesc la mine pe blog despre visul său, nu am ezitat nici o clipă. Pentru că visul său este unul nu doar frumos, ci și extrem de valoros și important pentru țara noastră. Cristina Frolov, este omul din spatele vinurilor MIMI, produse la Bulboaca. O vinărie cu o istorie bogată, a cărei moștenitoare este chiar ea .  Visul Cristinei este ca al unei prințese – un castel. Numai că nu e vorba de un simplu castel și nici despre un moft. E vorba de investiția privată, a unei familii, în promovarea turismului vinicol moldovenesc, care datorită acestui castel va cunoaște o nouă dimensiune.  Continue Reading

24 September 2015
De-ale mele

DEDICAȚIE ARTIȘTILOR NOȘTRI

Am luat o pauză de la scriere pe blog pentru că unicul lucru despre care am vrut să scriu în ultima săptămână a fost cum sunt văzute protestele din PMAN de departe, prin intermediul Facebook și presa online. Și tocmai din cauza felului în care sunt văzute, mi se făcea greu pe suflet și nu mai puteam scrie.

În plus, când năvălește un haos informațional atât de mare, este important să nu îți faci concluzii pripite și să lași să funcționeze regula celor 3 zile.  Dacă după 3 zile concluzia pe care ți-ai făcut-o rămâne valabilă, atunci poți risca să ți-o expui. În cazul protestelor care se întâmplă acum în Chișinău, cel puțin de departe, totul pare să fie un vis prea încurcat ca să-i poți da o interpretare. Ceva mă face să cred că nu doar eu simt asta, ci și foarte multă lume. De aceea, mă abțin să spun de bine sau de rău despre protest. Eu cred că e mai mult spre bine că se întâmplă. Continue Reading

16 September 2015
De-ale mele

POVESTEA JUCĂRIEI, CARE NU MAI VREA SĂ DOARMĂ SAU TOY STORY DE MOLDOVA

A fos o dată o jucărie. Una mai neobișnuită. Avea în interior vreo 3 milioane și ceva de oameni. Și chiar dacă jucăria credea că este liberă și independentă, ea se înșela.  Jucăria avea un Dumnezeu pe dânsa. Bojica se numea .

Și când ai o jucărie, ce faci cu ea? Te joci, o mai dai la alții, o strici, o repari, o lovești de pereți, o lași să se murdărească, o mai speli, o arunci, uiți de ea, iar îți amintești, iar o ma repari. Și jucăria ce să zică? Ea este este doar o jucărie, nu-și poate schimba stăpânul. Mai ales că stăpânul e un geniu. Dar un geniu nu tare bun. Geniul ăsta mai are și o echipă de sfătuitori buni, dar și ei cu timpul devin răi. Că nu ai cum să te afli pe lângă un geniu rău și să rămâi bun. Darămite să-l mai și deservești pe geniu în toate fanteziile lui sadiste cu jucăria.  Continue Reading

4 September 2015
De-ale mele

LIMBA – INVESTIȚIA CU CARE NU VEI DA GREȘ NICIODATĂ

Limba română am învățat-o la școală, cu doamna Mititelu. O profesoară  bună de altfel, dar prea severă. Ce-i drept, numai cu unii era severă, cu cei care erau codași la română. Am urât comentariile literare așa cum urăsc ceapa fiartă din borș. La școală am învățat limba română anevoios.

De aceea a trebuit să fac meditații, ca să intru la facultate. Și am ajus să învăț limba română cu Doamna Gurău. Datorită ei am început să simt intuitiv limba și greșelile pe care noi, moldovenii, le comitem, în special, din cauza influenței limbii ruse:  mi se primește, dacă serios, îndrăgostită în tine, tot normal, la noi totul e bine, cu sărbătoarea! Deși am învățat bine și mult româna, chiar și acum mai comit calchieri. Așadar un lucru e cert, o limbă, chiar și maternă, oricât ai învăța-o, niciodată nu va fi prea mult. Doamna Gurău m-a făcut să iubesc româna. Continue Reading

31 August 2015
De-ale mele

NU MAI DAȚI ÎN MOLDOVA!

Precum era de așteptat, azi mai tot omul se simte obligat să spună cât este de decepționat de țara lui pe nume Moldova. Un fel de aniversare a 24 de ani de decepție. Și eu îi înțeleg perfect. Pentru că este normal să fii decepționat, ba nu, chiar descurajat, deziluzionat și frustrat. Și este normal să nu-ți ardă a sărbătoare când satul arde. Arde, da. Arde în fața ochilor tăi, iar tu nu poți decât să dai din umeri și să spui ”ce coșmar, ce năpastă, eu nu pot face nimic pentru țara asta de că..at” (să mă scuzați că scriu fără majusculă) Continue Reading

27 August 2015
CĂLĂTORII, De-ale mele

DUPĂ O SCURTĂ VACANȚĂ

Am revenit dintr-o scurtă vacanță, spontană și fermecătoare. Dacă tot începe școala și în curând vine iarna:)), am zis să prindem vara de coadă și am improvizat pe loc o escapadă. Am urcat în mașină și după 4 ore de drum ne încălzeam picioarele în dune de nisip alb și în apele cristaline ale lacului Ontario. Ne-am bucurat mult să ne simțim aproape ca la Zatoka. Numai că puțin mai departe de Zatoka. Continue Reading

24 August 2015
De-ale mele

AMINITIRI PENTRU MAGDA

Faceți cunoștință. Ea este Magda și acum e puțin mai mare decât în poză. Mai exact e trecută de prima lună de viață.

Cei care au trăit nașterea proprilor copii știu cât de rapid se uită aceste clipe. Noi încercăm să imortalizăm aceste momente sfinte, făcând poze, filmând video, păstrând tot felul de obiecte precum primul dinte, firul de păr de la botez. Dar cred că ceea ce nu apucăm noi să facem este să  păstrăm niște gânduri scrise pentru copii noștri. Așa că următoarele amintiri scrise sunt pentru eternitate.Pentru Magda. Continue Reading

17 August 2015