Hai să vizităm vinăriile Moldovei! Cu fiecare an numărul lor crește, iar condițiile în care sunt primiți turiștii devin din ce în ce mai bune. Am făcut o listă de recomandări pentru tine: vinării care te pot primi, hrăni și aghesmui. Degustează și povestește-le prietenilor unde ți-a plăcut mai mult. Iar data viitoare mergeți împreună la descoperit vinăriile noastre.
RO: Ce știm noi și mai puțin străini despre noi e că în timpul verii Moldova devine o țară parfumată. Pe câmpiile sale și prin păduri cresc plante medicinale care, dacă le cunoști bine și știi să le utilizezi, te pot face să uiți de farmacii. Lucrul pe care eu nu l-am știut și l-am aflat, citind despre ierburi, este că cele uscate sunt mult mai utile decât cele proaspete. Motivul? Fiind abia rupte, ele conțin de 4 ori mai multă apă decât cele uscate. Restul sunt fitochimicale — niște substanțe active, datorită cărora culegem ierburi pentru sănătate. Deci plantele uscate au mai multă putere decât cele proaspete, iar când le adaugi în apă fierbinte, fitochimicalele se eliberează direct în ceai.
ENG: Moldova is full of local fragrances. Many medicinal herbs grow on local plains and forests and if you know how to identify and use them then you may forget about going to the pharmacy for health problems.
Înainte să ajungem în Danemarca, eu știam doar că mâncarea tradițională a danezilor este Smørrebrød (tartina pe pâine de secară), cartofii și carnea de porc (Danemarca este cel mai mare producător de carne de porc din Europa)
Ce nu știam eu e că, dacă te duce capul, dintr-o tartină daneză poți face o operă de artă, iar din ingrediente locale nordice poți face magie în bucătărie. Și dacă ești moldovan, ambițios și plin de vise, te pricepi la gătit, într-un cuvânt ești talentat, atunci vei face așa ca, devenind bucătar șef al unui restaurant din Copenhaga, acesta să ajungă foarte popular și chiar să fie recomandat de ghidul Michelin.
De Max Surdu am aflat de la un prieten. Apoi am avut ocazia să-l cunosc personal, în cadrul experienței culinare de la sfârșit de iulie – ”Cină în 4 mâini la Castel Mimi” .
Pentru cine nu cunoaște, Noma e un restaurant din Copenhaga, care -și trage numele de la 2 cuvinte: nordic și mad (mâncare din daneză). Timp de 4 ani Noma a fost declarat Cel Mai Bun Restaurant din Lume (dăm click aici dacă vrem mai multe detalii). Noma mai avea 2 stele Michelin la activ. Zic le avea, pentru că acum nu le mai are. Recent Noma și-a schimbat sediul, iar stelele Michelin sunt atribuite unui local de mâncare și în funcție de interiorul acestuia.
Italienii au prosciutto, mozzarela și limoncello, spaniolii au jamon, pimientos de Padrón și tapas, francezii au cașcavaluri, patiserie fină și vinuri, danezii au tartinele cu pâine de secară, iar olandezii au bere, cașcavaluri și hering. Și în cele mai multe cazuri, nimeni nicăieri nu mai poate numi și vinde o brânză drept mozzarella, o băutura tare drept cognac sau un spumant drept șampanie, dacă ele nu provin din regiunile unde sunt original produse. Iar asta pentru că aceste produse se bucură de un statut special, protejat prin lege.
Ce avem noi, moldovenii? Dacă e să-l cităm pe președintele Timofti: ”asta nu s-a hotărât, fiindcă nu avem încă, ştiţi, nu ştiu ce nu avem, dar era bine să fie, vă spun sincer.” Da, era bine să fie. Pentru că vrem să ne cunoască lumea și să putem să le povestim străinilor când ne întreabă: ce aveți voi aici bun de văzut, gustat, cumpărat.
Azi am pentru voi un articol, după care sper să vă pasionez de căutarea experiențelor culinare. De ce? Pentru că, în afară de călătorii prin lume, niciun cadou nu mi se pare suficient de memorabil. Iar când nu poți, nu ai timp, nu ai suficienți bani pentru a călători și a descoperi locuri noi, doar o experiență culinară poate fi o alternativă onorabilă. Ideal este să le poți combina. Dar uite că, rămânând pe aproape de Chișinău, poți trăi emoții de călător gourmand.
Pe mine, colaborarea cu Pomușoarele Moldovei, începută anul trecut, m-a făcut să redescopăr aromele și gusturile acestora. Zmeura, coacăza, murele, agrișul, afinele sau goji le consider acum o bogăție locală, pe care nu o conștietizăm și încă nu știm să o ambalăm drept o carte de vizită locală. Acum, când am ocazia să compar pomușoarele noastre cu cele de peste ocean, realizez că diferența este foarte mare între copt de soare și copt în camioane, crescut local sau importat, ieftine, multe și dulci sau scumpe, puține și fără gust.