Azi, pentru prima dată, îmi permit să copiez un status de pe fb, de la un om pe care nici nu-l cunosc. Dar tot ce a scris îmi este atât de aproape, încâ aș fi scris la fel, fără a umili Moldova, dacă aș fi fost măcar o dată în Japonia. El se cheamă Andrei.
Thoughts about Japan.
Everything is done as it has to be done.
Even it’s my 4th stay in Japan, each time I experience the same feeling – Japanese do things right. As it should be. Compared to Americans or Europeans (whom I live with for many years), Japanese are far different… better. Century education and modern necessities have created a perfect lifestyle. People don’t steal, because I’m sure they don’t even think about this. People a not rude, because they respect each other. People smile, because they live. People help each other, because they care about others, as they form a society. And only together they can achieve great things.
Pregătirile pentru Balul Brazilor de Crăciun sunt în toi. În toi, adică încerc să fac faţă unui multitasking (rădăcina cuvântului vine din rusă) de toată splendoarea. Prima sarcină: să stabilesc partenerii. Adică să înţeleg pe cine oare destinul tinerilor designeri din Moldova, dar şi un eveniment de iarnă simpatic, ar putea oarecum preocupa şi interesa?
Nu v-am spus niciodată: Toată viaţa am urât să vând. Primele emoţii de vânzător le-am trăit pe vremea când eram la Pro, când mi-am zis să încerc să vând şi eu nişte proiecte. Atunci am înţeles: E super tare să vinzi ceva care şi fără tine s-ar vinde. Restul: e chin şi nacaz. Or eu cred că profesia trebuie să-ţi aducă o mare satisfacţie. Cum adică să rogheşti şi încă şi fără plăcere? Deci n-a ieşit vânzător din mine. De aceea am şi ieşit de câteva ori la Yardsale cu torba de haine pe care nu le mai port. Ca să înfrâng jena vânzătorului timid. La Yardsale mi-a reuşit. Dar asta a fost mai mult o distracţie. Cu acelaşi succes puteam să mă întorc acasă cu torba plină de haine. Nu era super necesar să fac vânzări. Aici, intuiesc eu, se şi ascunde secretul unui vânzător bun: să nu uite să se distreze. Deci eu nu uit să mă distrez când dau telefoane şi le propun oamenilor şi ei să se distreze, în schimbul unei contribuţii, dar şi a unui scop nobil.
Ce oameni în ţara asta se pot despărţi de nişte bani pentru a participa într-un proiect ca Balul Brazilor, veţi afla în curând. Apropos, uşa pentru potenţiali parteneri nu e închisă.
Şi acum, să facem cunoştinţă cu lista obietelor de care are nevoie facultatea de Arte Plastice, de la Academia de Arte-. Imaginaţi-vă că p.10, p.11, p.12 , absolut necesare pentru oamenii care vor să înveţe designul, pur şi simplu lipsesc în facultate.
Dragi creatori și consumatori de artă, profesioniști și amatori, designeri vestimentari și de interioare, handmaderi și meșteri populari. Acest apel este pentru dvs. Anul acesta, pe data de 19 decembrie, voi organiza a 2-a ediție a evenimentului care îmi este foarte drag și, în puterea căruia de a schimba lucrurile, cred foarte mult. Este vorba despre Balul Brazilor de Crăciun, numit simbolic: O, Brad Frumos! Evenimentul este o competiție între cei mai talentați și receptivi artiști din țară care au la dispoziție aproape 4 săptămâni, ca să creeze un brad de Crăciun așa cum nu a mai existat până acum. Cei mai frumoși și originali brazi vor fi aleși pentru a participa la eveniment, în cadrul cărui aceștia vor fi licitați.
Mi-am zis să scriu tot mai rar și doar pe teme care îmi aduc plăcere, dar săptămâna aceasta nu pot să tac. Cum s-ar zice: m-o răzghit. Eram la volan și ascultam la radio discursul înflăcărat din parlament a lui Diacov, apărâdu-și sponsorul. Mare magician și Diacov, și sponsorul. Cu atâta ardoare și cu atâta iscusință să întorci pe dos inițiativa comuniștilor de a-l demite pe Plahotniuc. Cică îs invidioși comuniștii pentru că pierd puterea în Găgăuzia și de aceea vor demisia lui Plahotniuc. Cica dau în Plahotniuc ca să dea în Alianță. Asta e drept, pt că Alianța înseamnă Plahotniuc.
Se vede că a fost jurnalist d-ul Diacov și se pricepe la a lipi vrăjeli verbale. Dar lumea știa despre acest talent și înainte. Ce nu știam noi înainte e că nu mai există nici un fel de alianță. Săptămâna aceasta mitul s-a spulberat definitiv. Există o gască de deputați pe care un singur om îi are la degetul mic. Degeaba mai poartă pantaloni toți cei din această gașcă. Oricum nu au ce ascunde în ei. Nu toți. Unul singur își merită pantalonii. Cel care nu a participat la vot, ba chiar a și motivat de ce.”Liberal-democratul Ion Butmalai a ieșit din sală, declarând că îi este scârbă de Plahotniuc.” O fi având și Butmalai niște schelete în dulap, dar în situația asta el a fost mujîc.
Mai nou, am o slăbiciune. Să combin 2 lucruri care îmi plac foarte mult: o cadă cu apă caldă și Ipadul cu tot oceanul de informații din el. Azi am avut și norocul să aud după geam cum toarnă o ploaie de noiembrie, chiar când mă bucuram de această slăbiciune. De fapt, cred că sunetul ploii de după geam ar trebui să fie inclus în topul sunetelor care garantat îți aduc o stare de fericire. Pentru că nu ai cum să nu te simți un norocos când afară plouă, iar tu ești la călduț.
Azi e o noua eclipsă de soare. Cel mai bine o pot vedea australienii, exact acolo unde răsare soarele. Dar impactul eclipsei îl simte fiecare. Eu, de exemplu, azi de 2 ori am avut telepatie curată cu 2 oameni. Unul din Marea Britanie și altul…din Marea Britanie.
Tot azi, coincidență sau nu cu eclipsa, am realizat că încep să-mi fie tot mai dragi oamenii. Poate pentru că am mai redus din așteptările pe care le am de la viață. Nu. Aș vrea să cred doar că am devenit mai flexibilă ștoli sau mai tolerantă. Și rămân cu speranța că încă voi mai putea reveni la așteptările mele de altă dată. Am cultivat în mine, fără să-mi placă asta prea tare, capacitatea de a fi mai democrată cu porcăriile umane și scheletele din capul fiecărui om. Suntem o junglă plină de diverse animale. Unele animale aleg să ne conducă, altele – să ne mănânce. Cu unele suntem prieteni, de altele ne ferim. Nici măcar în jungla din natură nu poți trăi absolut liniștit, chiar dacă îți cauți doar de treaba ta. Pentru că peste tot funcționează aceleași legi. Legile naturii. Câștigă cine-i mai puternic sau al cui e mai mare? Dar chiar și în jungla naturală există niște legi. De care animalele din adevărata junglă țin cont necondiționat.
Azi am mai primit un cuțit în spate. Dar când e băgat în aceeași rana, nu mai doar atât de tare. Nu vă temeți de cuțite. Și nici nu vă feriți de ele. Cine are să le bage, le va băga. Primiți-le cu smerenie. Altă dată le veți simți ca pe o înțepătură de țânțar.
Și totuși e tare plăcut când afară plouă, iar tu ești la dos, sub apă caldă, cu Ipadul
Este imposibil să nu pufnești în râs la filmul acesta. E mai complicat când toată casa doarme. Un film perfect pt weekend. Sophie Marceau îmbărânește frumos.
http://new-kino.net/komedii/5332-lyubov-s-prepyatstviyami-2012.html