De-ale mele

Pentru părinţi

Weekend = sărbătoarea copiilor. Mă întilnesc ca pe Moş Crăciun, cînd vin de la serviciu şi ma petrec, când plec, de parcă s-ar despărţi de un desen animat căruia îi scapă finalul.

Sâmbătă dimineaţa. La 10 vine Olga Anatolievna. Zâna noastră -pictoriţă.Eva pictează, zboară cu pensula în mână, eu dorm,tot zbor . Peretele din camera lor nu mai are loc pentru atâţia cracaleţi geniali. Eu însa am o imaginaţie bogată şi încep să-mi doresc să se extindă pereţii, să nu înceteze să apară fanteziile pe A4.

Mă trezesc cu un tablou nou în pat. Sonia de obicei nu picta, pentru că încă nu ştie să stea locului, să se concentreze şi să ducă treaba la bun sfîrşit. Azi însă, la galeria noastră de artă, s-a adăugat încă o capodoperă. De ce e atît de sfântă?

Pentru că e primul desen realizat de Sonia, fără nici un ajutor. Am hotărît să-l imortalizez. E atât de relevant. E atât de clar cine-i Sonia – printesa cea mare şi cine-s toţi ceilalţi. În realitate, printesa e cea mai mică. Ba nu. Cea mai mică e Panda. Panda e noul nostru membru de familie. Panda îsi are locul ei în desen. Direcţie: colţ, dreapta.

img_0827

Mie, în timpul săptămânii, mi se face atât de dor de ele, încât atunci când ajung în weekend, am impresia că aş putea să le mânânc. Ca rezultat, ne pornim să cumpărăm peşti pentru acvariu şi ne întoarcem cu un câine. Sau ne pornim la patiserie şi ne întoarcem cu găuri şi cu primii cercei în urechi.

Între timp, acumulez diverse informaţii utile şi interesante. Şi pentru că nu vreau să transform postările mele doar în impresii zilnice ale unei mame pline de remuşcări, încerc aici să adun pentru voi tot ce aflu nou şi interesant.

În primul rând, Sorin Hadârcă, omul pe care cu greu ai putea să-l impresionezi, atât de impresionant este el însuşi şi pasiunea lui pentru lecturi,a făcut nişte recomandări de cărţi pentru copii. L-am rugat  şi s-a ţinut de cuvânt.

Nata Albot, mă țin de cuvânt. 🙂
1. Angie Sage (seria Araminta Nălucilă)
2. Cressida Cowell (seria despre viking și dragoni)
3. Spiridon Vangheli (seria despre moldoveni)

Potrivit spuselor lui, pot fi găsite la Diverta și librăriile Pro-Noi.

Apoi, aici pe blog, cineva mi-a scris următorul mesaj.

“Vreau sa recomand mamicilor ce cauta un loc de joaca pentru copiii lor miniclubul GIRAFFE ( Centru de dezvoltare timpurie si distractie pentru copii), care se afla in sectorul Cicana, bd. Mircea cel Batrin, 13/1 (Pe linga mag Budesti). Noi l-am descoperit astazi si ne-a placut mult.E ceva deosebit de Ramzamzam– copiii se joaca cu o multime de jucarii interesante, au carti, dar si activitati controlate-deseneaza, modeleaza, danseaza, se joaca cu boabe de mazare sau fasole (ceea ce copiilor le place la nebunie dar nu le dai sa se joace acasa cu asa ceva!). Pe linga atmosfera , inventar si coordonatori (2 fete tare dragute) ne-a placut spalatul pe maini la intrare si la plecare.)))))) Momente speciale- 1. o vizita dureaza 1ora 30., la pretul de 50 lei. 2. vizitele se programeaza din timp tel.843302. 3. parintii stau impreuna cu copiii. asta ar parea o incomoditate, dar mie personal nu mi-a parut. Ce-i drept am cam obosit, desi fetita mea ar fi stat acolo toata ziua!”

Azi am dat telefon acolo. Era cam târziu să mai venim, dar tot ce-am auzit mi s-a părut captivant. În primul rând, o voce foarte prietenoasă, care se irosea, fără să se gândească, dacă mai omul de la capătul firului mai vine sau nu. O voce povestitoare şi foarte, foarte primitoare. Aşa dar, weekendul viitor încercăm să ajungem acolo. Apropos, chestia cu programatul în avans, trebuie respectată.

Zilele trecute m-a mai contactat cineva, cerându-mi să trag o privire pe un site. Am tras o privire şi vă recomand şi vouă să o faceţi. E un fel de Serviciu de Urgenţă pentru părinţi sictiriţi.

www.povesti-pentru-copii.com

Cam atât, dragii mei părinţi. Uitându-mă la ceas, m-a îngorzit un gând. Că va veni o zi în care ne vom schimba cu locul. Şi grijile noastre pentru ei, vor deveni grijile lor pentru noi.

Loading

EVENIMENTE

Sare şi Piper, Pavel Parfeni şi Prietenii te invită la un Concert de binefacere.All Stars United.


Luni, 21 februarie, ora 18.00, la Filarmonica Naţională cele mai vii şi frumoase voci din Moldova vor cânta pentru tine şi pentru Natalia Malaniuc.
Pavel Parfeni, Formaţia Akord, Natalia Gordienco, CristyRouge, Sunstroke Project, Doina Sulac, Ion Paladi, Adriana Ochişanu, Adrian Ursu, Orchestra de Muzica Populara condusa de Corneliu Botgros.Biletele sunt deja în vânzare. Preţul unui bilet este între 50 şi 120 lei. Ajută-l pe Ionuţ să aibă cît mai mult timp o mamă.

Loading

De-ale mele

Aberaţii utile

Eu demult vroiam să scriu despre asta. Dar, ca de obicei, n-am timp. Şi uite cum se întîmplă. A scris altcineva. A scris mai bine. A scris în engleză. Recomand acest articol, celor care sunt în căutare, în căutare ştiu ei de ce. Astea unora li s-ar putea părea aberaţii. Şi mie uneori mi se par aberaţii. Dar de cele mai deseori mă conving de ultilitatea acestor aberaţii.Hai, lectură plăcută.
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1356648/The-key-true-love-Follow-instinct.html

Loading

EVENIMENTE

Hai la Yardsale!

Sâmbătă, 12 februarie, începând cu ora 14.00 mergeţi la Yardsale. De data asta, chiar nu mai sunt locuri pentru ca să mai vindeţi ceva pe acolo. În schimb, varietatea de cumpăratături vă este garantată. Bentiţe, cercei, inele, păpuşi, mănuşi – handmade şi diverse piese vestimentare, in stare bună şi foarte bună – secondhand. Vin şi eu cu Natalia Morari să mai scăpăm de nişte grămăjoare din garderobă. Natalia Morari are bijuterii de care s-a cam săturat şi s-ar despărţi de ele cu mare drag. Eu am câteva haine care sigur merită o stăpână mai bună.Iar mai spre seară, echipa de la Sare şi Piper & Alecu Mătrăgună vor oferi un spectacol muzicalo-distractiv cu improvizaţii şi sensaţii.Zâmbim, cântăm şi veselie o să avem. Evenimentul va avea loc la Palatul de Cultură al Feroviarilor. Cine vine primul, cheltuie cel mai mult. Şi apropos, lăsaţi-o mai moale cu sf. Valentin. Asta-i sărbătoare?

Loading

De-ale mele

In&Out

Alecu.Alecu Matraguna. El se face vinovat de aceasta postare. El, interviul de la radio in care m-am simtit bine umblindu-i prin suflet, dar si starile pe care le traiesc,asemanatoare cu vremea din ultimele 2 zile: nori grei, vint puternic si bineinteles praf, mult praf.

Azi pentru prima data in viata mea am stat de vorba cu un barbat care stie exact ce vor femeile. Mel Gibson se prajeste cu feunul in baie ca sa le afle tainele, iar unii casca bine ochii si urechile, pentru rezultate chiar mai impresionante. Cred ca acestea se datoreaza nu doar unui sanatos spirit de observatie ci si mamei lui, si mamelor in general. Si ma rog lui Dumnezeu sa-mi mai dea o sansa sa pot sa cresc si eu un barbat care sa aduca fericire unei femei.

Mi s-a parut uimitor faptul ca nici eu nu stiam atit de exact ce vreau, asa cum mi-a povestit Alecu despre ce vor femeile. Mi le-a insiruit una cite una…..Materialiste, posesive, geloase, tandre, smechere, mamoase, pasionale. Ce va sperie in acest sir de calitati care formeaza raspunsul la intrebarea cu ce-si doresc…? Ia ginditi-va un pic. Barbatii au vectorul existentei indreptat spre OUT, femeile – spre IN . Chiar si la nivel fiziologic suntem asa construiti. Si deci, toate calitatile de mai sus au o singura explicatie:al meu, spre mine, inauntru, In.

Insipide, previzibile, limitate, pamintesti…..sau curioase, importante, sfinte, dulci, acestei rivniri ale femeii. Depinde. Depinde. Depinde. De barbatul care le descopera, de golul din sufletul lui, din stomac, din buzunar si din minte, presupun.

E ca si cum ai cumpara un aparat pentru casa, la care lipseste instructiunea de utilizare. Si atunci, te apuci si-l incerci, s-asa si pe dincolo, ca sa intelegi cum functioneaza. Eh, avantajul e ca si tie incepe sa-ti placa. Pentru ca devii stapin pe situatie. Ii cunosti butoanele. Si ai toate sansele sa beneficiezi de el cit de mult o sa-ti placa.
Poate paralela intre ea si un robot de bucatarie nu e tocmai romantica, dar e foarte exacta.

Sunt un robot de bucatarie, am multe functii, pot sa fac o gramada de chestii minunate, sunt cam sofisticata, poate nici n-ai nevoie de mine, ma poti inlocui cu ceva mai simplu sau sa te descurci fara electrocasnice. Dar iti place confortul pe care ti-l ofer. Deci vrei sa ma ai. Hai invata-mi butoanele. Please, please, please. Voi fi cel mai fericit robot de bucatarie din toata lumea. Ceilalti roboti ma vor invidia si isi vor dori sa-mi ocupe locul. Eu insa voi fi un robotel atit de bravo, incit imi voi inventa noi functii, foarte utile si chiar voi invata unele dintre ele sa le pornesc inainte ca tu sa apuci sa-ti doresti asta.
Eu pot. Iar tu mai bine ca oricine stii ce-si doreste un robot de bucatarie, cam vorbaret, ce-i dreptate.

Loading

De-ale mele

Despre “Dragoste şi alte droguri”


M-am uitat azi la filmul din titlu şi m-au lovit nişte reflecţii.

Apropos, a câta oară mă conving că e suficient să te uiţi la trailer ca să afli toată povestea. Filmul e de-un 7-8, dar unele scene au fost chiar bune. Când eroina lui Anne Hathaway vine pe la miez de noapte la el, în pielea goală, cu doar un trench pe ea.Intră pe uşa, îşi dă triumfător haina jos şi înţelege că în afară de iubitul său, mai are un spectator, pe frate-su.

Apoi a fost destul de amuzant când eroul principal îl prinde pe frate-su masturbând la imaginile pe care tot el, eroul principal, le-a filmat cu iubita sa în dormitor.

Au fost şi lacrimi, şi amor în grup, şi despărţiri, şi un moment în care eroul principal realizează că o iubeşte, chiar dacă ea are Parkinson în stadiul 1, iar boala evoluiază şi îl transformă pe om într-o salcie tremurândă pe mal de lac. Finalul nu vi-l zic, dar nici nu-i operă de artă. Tipic, banal şi previzibil.

Filmele, internetul, muzica, reclamele – toate-n jur conspiră pentru acelaşi mesaj: It’s not fancy to hear yourself saying that you love somebody. Mai pe limba noastră: Fac pe mine, de tare ce-mi place de tine, dar sunt cool, am o gaşcă care mă vrea puternic(ă) şi invincibil(ă), probabil că am tocmai un eşec nevinovat în dragoste până acum,am vâzut 7 melodrame cu final aiurea,am auzit că cei mai mari artişti din dragoste s-au sincucis,mă fac remarcat la fiecare 15 min cu ceva super sofisticat sau amuzant pe facebook, toată lumea mă vede ca pe cineva super ok şi fără angajamente emoţionale, ce te bag în rutină şi nu pot să risc cu viaţa, dacă mă aud spunâdu-ţi că te iubesc.

Mai ales că iubirea mea e una atît de nemaipomenită. Atât de deosebită. Ea nu se compară cu cea a unui şofer de maxi taxi, care revine seara acasă la nevastă-sa, împuţit de fum şi de furia pasagerilor. Iubirea mea e atât de rară, încât dacă o declar – o să dispară. Sau dispar chiar eu. Eu mânînc cremă de brânză şi sushi. Port Converse,Bata sau Adidas nu Zorile. De aceea şi iubirea mea nu-i ca Zorile.

Şi el nu-i oferă flori, deşi ştie că zîmbetul pe care i l-ar aduce ar face-o exact aşa frumoasă cum şi-o închipuie atunci când îi este dor de ea.Pentru că să oferi flori a devenit un gest prea banal. În cel mai bun caz, dar asta în cel mai bun, o duce la Mall şi-i dă bani să-şi cumpere ea ce-i place.Şi nu-l interesează deloc ce şi-a cumpărat. Ea însă, probabil, a găsit cei mai frumoşi tanga pe care ar fi vrut să-i scoată diseară în faţa lui şi nu mai apucă să o facă, pentru că el adoarme în faţa compului. Şi nici de ziua ei,nu-l duce capul să fie altul, decât cu o zi înainte. Şi ea nu-i face cafea dimineaţa. Pentru că s-a obişnuit să ignore acest gest care îl face pe el să se simtă atât de împlinit. Şi peste sexul de dimineaţă se sare ca peste pătrăţelele din “klasiki”. Şi peste cel de seară se sare fără sare….
Şi iac-aşa te pomeneşti că timpurile, moda, trendurile şi facebookurile îţi impun parametrii de belşug emoţional. Şi te simţi atât de împotriva curentului….Din tine e gata să decoleze un avion de emoţii. Iar dispecerul îţi spune: Condiţii nefaste de zbor…

Loading

De-ale mele

Un strop de primăvară

img_0799Ca tare satula mai sunt de iarna asta. Si de varicele, ciorapi grosi, preparate pentru imunitate, masina incalzita la repezeala, zgribuleala si asteptare……

Bulbii i-am adus acum 2 săptămâni din Amsterdam. Erau la vreo 2,5 euro duzina. Am cumpărat nişte crocuşi şi încă nişte minunăţii pe nume muscari, cunoscute în popor şi ca zambile struguraşi. “Vazoanele”, precum v-aţi dat seam sunt tot de pe acolo. Este atât de simplu să aduci primăvara în casă, când după geam mercurul în termometre e sub zero, iar zăpada scârţâie sub picioare. Iar dispozitia e ca si glodul inghetat pe drumurile stricate din Schinoasa.

Loading