Nu am vreo legătură cu organizatorii, decât una spirituală. La nivel de viziuni şi gândire. Nu organizez acest eveniment şi nu am nici un interes financiar. L-am cunoscut însă personal pe M.Fomin şi, reieşind din propria experienţă, risc să vi-l recomand. De ce spun risc, pentru că nu e neapărat ce mi se pare mie profund, util şi important să vi se pară şi vouă. Dar mi-ar părea rău să rataţi această experienţă în cazul în care subiectele abordate vi se par interesante.
Семья до, во время беременности и после рождения. 22 января 10.00-16.00.
Автор-ведущий Михаил Фомин, Семейный врач, йогин, автор книги “Домашние роды – здоровый малыш” (“Рождение нового человека”), консультант по выводу из тяжелых кризисных ситуаций, автор метода подготовки духовных акушеров. Continue Reading
E cam târziu(noaptea) să vă dau detalii. În plus, lumina e de partea celor care o caută. Aşa că nu intru în pâine, decât dacă vă interesează subiectul cu adevărat, sunteţi o viitoare mămică, vă gândiţi cu soţul la o naştere naturală, la una conştientă şi matură.Mâine la 13.00 vă invit la Aquarelle FM, 90.7 FM ,să ascultaţi un interviu pe tema despre care în ultimii 3 ani am fost întrebată de cel puţin o dată pe lună, de diverşi oameni. Mă refer la naşterea acasă. Am promis la mai multe femei să scriu despre asta întro bună zi şi uite că ziua a venit. Dar este o ocazie şi mai bună. Nu voi povesti doar eu. Mă voi exprima prin cineva mai versat, cu mai multă experienţă. Este vorba despre Mihail Fomin – o moaşă spirituală. În activitatea sa zilnică – medic de familie, care de 20 de ani primeşte naşteri acasă, având la activ circa 300 de naşteri cu succes. Profesează în Odesa. Moldova îi este cunoscută şi prin intermediul cazurilor de contrabandă cu roşii despre care deseori se aude pe la ei. Despre Fomin azi am aflat multe lucruri, chiar cunoscându-l personal şi reuşind să transform o întîlnire programată să dureze 15 min, într-o discuţie care nu mai apuca să se termine. Deşi este puternic în domeniul său, cu Fomin poţi sta de vorbă pe diverse teme şi la toate am fost flămândă să-i cunosc părerea. N-am simţit nici un gram de decepţie. Vă invit să-l ascultaţi. Apoi, mai stăm de vorbă.
Iată şi temele la care cei interesaţi pot afla mai multe informaţii preţioase de la Fomin. Una sau chiar subiecte vom aborda şi noi mâine.
-MMMMM. Hot! Nici măcar nu încerc să-mi ascund reacţia. Eu doar mă uitam la asta,contemplam.
Colegii (bărbaţii) din jurul meu comentau:
– Nata, sufletul contează, sufletul….
– Nata, pentru asta e nevoie de 6 luni de sală, dar pentru burta mea – ani şi ani de muncă grea
– Am văzut fotografii mult mai bune….
Mie de el îmi place şi îmbrăcat şi n-aş spune că dezbrăcat îmi place mai mult. Nu-mi place că îşi bărbiereşte părul şi nu-mi place că îmi taie zborul imaginaţiei, când îmi închipui ceea ce se ascunde sub acea mână. Parc aş vedea acolo o mână mai puţin plată. Dar vai, câte ni se par nouă consistente, fiind destul de plate în interior…Aşa că nu voi dezvolta subiectul, ci mă voi referi doar la partea socială a proiectului. Adam Levin s-a dezgolit, din păcate, nu ca să mă impresioneze pe mine, ci să-i convingă pe bărbaţi să facă periodic teste la prostată şi testicule, pentru a preveni apariţia cancerului.
Curios, bărbaţii din jurul meu s-au simţit mai puţin atraşi de mesaj. Femeile mai mult…doar de conţinut. Target greşit sau comunicare eşuată? Şi încă ceva: poţi oare să convingi, intimidând cu perfecţiune un bărbat obişnuit, să urmeze un sfat absolut vital. Eu cred că nu. Unei femei însă ar putea să-i pice fisa pentru a-l trimite la doctor. Asta e o idee.. Hm?
Ştiţi, unii au rău de mare? Eu am făcut rău de muzică românească. Eu, care pot asculta o grămadă de pop bunuţ fără să roşesc, după mulţi km condamnaţi la ascultarea hiturilor din 2010 la radiourile româneşti, nu mai pot.
Andra, şmandra, silvia, sofia, sava, andreea…ei toţi sunt la fel. Iar în 2010 şi-au înmulţit capodoperele mai ceva ca muştele la butoiul de must. Şi asta nu e rău. Rău e altceva. Că muzica lor a devenit insuportabilă pentru ascultare. Mai ales dacă stai să asculţi un Top 172 hituri româneşti. Toate trase la indigo, unul după altul. Tyntz, tyntz….neapărat muzicuţa copiată de la Akcent, care e un mauvais ton deja. Iar versurile….,versurile neapărat în engleză. Artiştii români nu mai fac muzică românească. Şi e mare păcat. Chiar şi drăguţul de Smiley s-a lăsat bătut. I wanna know if you like me, girl give me sugar and honey.No, we don’t need any money.We love each other.‘Cause love is for free…Alo! Baieţi! Dar Taxi…ei de ce pot scoate muzică îmbelşugată de vocalele graiului românesc. Sau Puya… El e tare bravo. El reuşte chiar şi în două limbi de-o dată. Eu cu atâta poftă aş învăţa nişte versuri noi în română…dar n-am de la cine.
Acum, când cineva se întreabă, citind înşiruirile de mai sus, de ce mă rog scriu eu despre această nouă alergie, vin explicaţiile….dar poate nu vin. La urma urmei. E un fel de OFF şi mâtincă oamenii nu trebuie să dea detalii cind îşi spun OFF-le. Că de asta OFF-ri se şi numesc.
Eu am câteva concluzii însă, în urma acelor numeroşi km parcurşi. Una nu-mi aparţine, dar mi-ar fi plăcut să o pot eu formula. În Moldova nu prea avem indicatoare, în schimb avem multe cruci pe marginea drumului. Crucile ne sunt indicatoare de direcţie. Dacă s-ar ilumina drumure şi ar apărea indicatoarele, cu singuranţă s-ar reduce numărul crucilor.
Concluzia nr. 2. Anul acesta încă il iert pe primarul D.Chirtoacă pentru aspectul sinistru al Chişinaului în sezonul sărbătorilor. La anul însă, no way!!!!!!!! Îl mănânc cu tot cu ochelari. Eu l-am ales şi eu vreau că el să ţină cont de aşteptările mele, măcar de sărbători. Adică, în ţara vecină, chiar şi cel mai horopsit sătuc este decorat cu beculeţe şi ghirlande, dar la noi Crăciunul e doar la Primârie? Unde naiba sunt ghirlandele de la Telecentru, de la Botanica? Eu vreau să simt sărbătoare nu doar pentru 2 min, cât merg prin centru Chişinăului. Eu am ghirlande şi beculeţe în grădină şi mă gândesc că la anul poate şi vecinii vor dori să aducă puţină bucurie în grădinile lor. Însă atunci când mă întorc, nici măcar din oraşe foarte mari româneşti, dar cu brăduţi eleganţi la fiecare intersecţie şi regăsesc Chişinăul meu trist şi adormit, devin tristă şi eu.
După încă un hit alergic: “Bun găsit! Ascultaţi radio nu ştiu care, iar cuvântul cheie este:POZITIV”
Bingo! Ăsta e cuvântul cheie care ar trebui să se prindă scai de noi toţi. Nu fericire, nu bani mulţi, nu iubire… Prieteni, cuvăntul cheie al acestui an este POZITIV! Şi asta înseamnă atât de puţin, dar şi atât de mult! Pozitiv înseamnă să te saluţi cu vecinii, să le zâmbeşti oamenilor cu ochii, să oferi prioritate când eşti la volan, să te bucuri de orice clipă în care cei apropiaţi sunt sănătoşi şi alături, să te amuzi când cineva îţi trage o ţeapă, să te iubeşti şi mai mult, atunci când te roade gelozia, să nu încerci să le placi la toţi – oricum e imposibil, să reacţionezi la critică, doar din partea oamenilor care te iubesc cu adevărat, să nu fii mâhnită dacă nu sună. Neapărat va suna. Va suna! Unde va mai găsi el aşa un om pozitiv şi luminos ca tine. Bun?
Trebuie să mă grăbesc, nu-i aşa? Noua Zeealandă deja sărbătoreşte 2011, iar eu nici nu am apucat să mă concentrez la ce să-i cer cosmosului, lui Dumnezeu şi mie din noul an. Şi dacă n-aţi ştiut – e foarte important să faceţi o alegere. Dintro multitudine de dorinţe, să le alegeţi pe cele, de împlinirea cărora vă veţi ocupa ceva mai serios în 2011! Ştiţi şi voi cum e, gândurile noastre răzleţe nu-i permit atmosferei să înţeleagă ce ne dorim şi respectiv, atmosfera este debusolată şi nu ştie de la care capăt s-o apuce cu împlinirile.
Ş-acum reţeta. Nici un NU în afirmaţii, puţină concentrare, revizuirea celor neîmplinite, o tonă de imaginaţie, un gram de realism. Respectivul fel de bucate nu iese, dacă nu faci publică lista sau şi mai bine o scoţi la tipar şi o vezi yilnic în faţa ochilor. Uite-aşa primitiv, banal şi probabil neinspirat pentru unii închei eu anul. Eu însă mă simt exact ca la marginea unui lan de mazăre verde şi dulce. Adică entuziasmată de acest procest numit pe la noi MAKE A WISH.
1. S-o iau de la început şi să-i păstrez lângă mine doar pe cei care mă fac fericită sau de la care am ce învăţa
2. Să fac din Sare şi Piper cel mai tare show TV al anului şi să devin cea mai tare bucătăreasă
3. Să muncesc mai puţin şi să cîştig de 3 ori mai mult
4. Să produc un proiect TV, al cărui idee mi-a venit ieri
5. Să fiu mai atentă cu sănătatea mea şi a celor dragi
6. Să fac yoga de 3 ori pe săptămână
7. Să primesc paşaportul românesc şi să călătoresc cu familia în Canada şi în Italia, la Lago de Garda
8. Să o învăţ pe Eva să citească rapid, iar pe Sonia să-şi strângă hainele şi jucăriile
9. Să fiu în stare să le spun şi să arăt şi să le mulţumesc celor care mă iubesc
10. Să …………(nu pot să spun), dar sigur se va împlini pentru că mă gândesc mult la asta
Fiecare dorinţă se scrie pe o hirtiuţă, iar la miezul nopţii li se dă foc şi scrumul se aruncă în paharul cu şampanie care trebuie băut până la capăt – asta din popor
Şi de la mine o sugestie.Fiecare dorinţă se ascunde prin diverse locuri din casă, iar prietenii aghesmuiţi sunt rugaţi să le găsească. Care vor fi găsite, acelea se vor împlini.Succes!
Aşa arată biroul meu la sfârşit de an. Cam aşa a fost şi anul.
Am scos în capăt şi cu asta. Azi a fost ultima Sare şi Piper din acest an. Ediţiile din din prima săptămână de după revelion vor fi deosebite. Aşa cum sunt şi sărbătorile acestea. Mai aproape de cei dragi, în sânul familiei, alături de copii. În fiecare dintre cele 4 emisiuni Sare şi Piper de dupa 1 ianuarie vom găti, cânta şi juca cu mai mulţi copii de vedete. Ale cui odrasle vor veni prin platoul nostru? Niţică răbdare. Nouă ne-a fost cam greu, dar foarte vesel.
Vă propun măine să ne gândim fiecare la un Top 10 rezoluţii pentru 2011. E util. Faceţi puţină curăţenie în minte şi în planuri şi alegeţi doar acele 10 provocări cărora vreţi să le daţi la bot în anul care vine. E un exerciţiu pe care vă recomand să nu-l ignoraţi.Deocadată mă rog să avem un 30 decembrie liniştit, fără dezamăgiri. Cel puţin, azi la ceremonia Vip, premierul Filat m-a luat de mână, iar eu m-am uitat la el în ochi şi el a înţeles întrebarea mea, fără să i-o adresez. Apoi mi-a zis: Nata, totul va fi bine. Oare eu m-am apucat de ceva fără să scot la bun sfârşit? Nu ştiu, nu mai ştiu…vreau să mai cred…vreau să mai sper…. Fie ca ziua de mâine să nu arate ca masa mea. Nu vreau ambiţii bolnăvicioase, nu vreau lăcomie.Vreau linişte, vreau ordine, vreau curăţenie şi oameni cu mintea deschisă la guvernare.
Gata. Am cedat în faţa (antibiotici)lor. Ce înfrângere jenantă, fu!
Nici un gram de alcool, nici măcar damskii. Şi asta în săptămâna tuturor petrecerilor….
Azi gâtul mi-a şoptit să mai stau pe acasă. Demult n-am mai avut aşa ceva.
Eu am hotărât să-l ascult. Când oare voi mai ajunge să-mi ascult gâtul?
Deci mai stau pe acasă. Fix până la 8.30.
Că nu alegi tu când să-ţi faci manichiura în ultima săptămână din an. Te alege ea pe tine.
Îi fac o promisiunea firească gâtului şi mă duc să-mi dreg unghiile.
Interesant, ele nu se supără una pe cealaltă. Ele nu sunt geloase?
Ele, bucăţile astea de puzzle din noi.
Şi tot de domeniul curiozităţii este întrebarea:
Ce este mai important: acasă, mai sănătoasă, dar cu unghiile mâncate de Sare şi Piper, or cu gâtul în stand by, dar cu manichiura bună de întîlnit Anul Nou?
De fapt, ideea e alta…la manichiură trebuie de dus, chiar şi cu gătul bolnav, dar la vânătoare de cadouri pentru cei dragi, se putea de mai stat şi pe acasă.
Mai ales că cei dragi, n-au nevoie de cadouri. Pentru că cel mai bun cadou pentru ei….corect…sunt eu…..cu gătul bolnav.
Mi-i dor de mine alta. E timpul de schimbat vitezele, or maşinile, or şoferii, or benzina.