De-ale mele

Ţara imposibilităţilor

Speram să văd azi un spectacol de flamenco la Bitei. Dar nu va mai fi. Şi mă tem că în doi ani nu vom avea nici acest festival. Dragi prieteni, cei care se alimentează spiritual din orice formă de artă, avem toate şansele să fim lipsiţi de această gură de aer. Ştiţi de ce? Pentru că nu au nevoie moldovenii de cultură şi teatru. Şi pentru că cei care ne conduc acum încep foarte mult să semene cu cei care au fost pînă la ei. Îşi bagă piciorul în cultură. Poate cineva dintre voi mă va contrazice spunîndu-mi că atîta timp căt nu s-a împărţit puterea, nu au timp să se gindească la alte gropi. Dar pănă îşi împart ei puterea, noi rămînem cu tot mai puţini oameni dispuşi să facă ceva frumos pentru ţara asta.

Azi m-a sunat Petru Vutcărău, directorul festivalului. Nervos şi dezamăgit. Festivalul BITEI a intrat în foarte mari datorii, ceea ce a făcut imposibilă aducerea dansatorilor de flamenco din Spania. De fapt, tot acest festival, pe care eu îl ador pentru frumoasele spectacole pe care ni le aduce, este o Ţeapă continuă. Guvernaţii  le-au promis susţinere finaciară – nu a venit. Air Moldova le-a tras o altă ţeapă demnă de aplauze. În ultimul moment a anunţat că nu va mai acoperi cheltuielile de transport. Hotelul care găzduieşte actorii taxează festivalul contra tarifelor full price.

 Organizatorul acestui festival, teatrul E.Ionesco nu a avut nici un spectacol în festival. De ce? Pentru că nu au avut unde repeta. Banii preconizaţi pentru încheierea reparaţiei sediului nu au mai venit. L-am întrebat pe Petru dacă ar fi dispus să vorbească despre toate astea. Mi-a spus că nu l-ar ajuta oricum la nimic. Că s-ar putea să nu-şi mai vadă reparaţia încheiată, dacă face prea mult zgomot.

Cultura niciodată nu a fost o afacere. Cultura are nevoie de susţinere. Marele Gaudi, niciodată nu ar fi ajuns mare, să nu se fi găsit un nene barosan care să creadă în nebunia acestuia.

Moldova, acum ai tot, chiar şi televiziune, dar tot mai puţină cultură.

De-ale mele

Sâmbătă…

Somn….e ceea ce cronic îmi lipsește.

Bujorii…au înflorit în grădină și mi-e milă să-i tai, deși aș da orice să le conservez aroma.

Iphone…Mi-am promis să nu pic prada lui și pic. Începe să-mi capteze prea multă atenție. Mi-am mai promis să nu dau nici un ban pe aplicații. Am descărcat cîteva gratuite, în schimb. E foarte funny.

Vadul lui Voda…e locul unde se duce azi multă lume.Concert, prieteni, bere…

Eurovision…azi am avut somn, deci o să mă uit. Îmbrăcătă în ie și ținînd pumnii Olei. Cred că este un omuleț foarte perseverent și cu mult bun simț. Baftă Moldova!Oricare loc ai ocupa, eu oricum te iubesc.

De-ale mele

Iertați-mă că nu m-am uitat seara târziu la tv…mă iertați?

Noroc de BITEI…Altfel aș fi stat și eu printre cei captați  de flacăra violet a enigmaticului invitat de la Prime. Iar astăzi aș fi făcut coadăpe facebook la rubrica: Ați văzut…..? cu  impresii despre ceea ce n-am chef nici să văd, nici să critic și nici să comentez. 

Mai bine vă spun despre cît de frumos puteți petrece azi, dacă vă faceți timp intre 18 și 22.

La 18.00, la Filarmonică vă așteaptă un teatru de țigani din India. Au fost azi la Deșteptarea în direct și ne-au lăsat fără suflare pe toți.

La ora 20.00 puteți vedea “Cameristele”  lui Roman Viktyuk, la Teatrul de Operă și Balet.

 Pentru o lume mai bună! Iată ce ar trebui să ne intereseze! Acesta este sloganul Bitei 2010.

De-ale mele

De ochii lumii….

Moldovenii cînd se însoară se ciocnesc cu prima problemă: pe cine luăm de nănași? Nașii dau tonul nunții și mai ales la Masa Mare.

De obicei, dacă e vorba despre un cuplu cu stagiu, victimă a  onorabilului rol devine un cuplu de prieteni mai apropiați sau mai înstăriți. Uneori decizia le aparține părinților. În ambele cazuri se poate întîmpla așa-numitul fenomen: “De ochii lumii”. Asta cînd nănașii se înțeleg cu mirii că vor pune pe masă 2000 euro, ca să dea tonul generozității, ca după aceea 600 de euro să-i ia înapoi.

Eh, toate-s bune și frumoase.Și toată lumea-i mulțumită. Și nașii care n-au dat cu obrazul în glod,și mirii care au reușit să facă conspirația cu nașii, dar și să-i convingă pe musafiri să pună mai mult pe masă. Dacă însă trece pe alături un cameramam mai atent, imagini absolut nepotrivite pot intra pentru totdeauna în filmul  nunții. Imagini cu nașul care anunță 2000 de euro (600 din care îi ia mai tîrziu înapoi), dar în realitate pune pe masă doar 1400 (dintre care oricum 600 îi ia mai tîrziu înapoi)…Asta am aflat  despre o nuntă la care nu am fost.

Eu însă am fost recent la o altă nuntă.Una olandezo-moldovenească. Olandezii au rămas cu gura căscată la unele dintre tradițiile noastre. Tradiții de care ei nici nu au auzit. Cum ar fi aceea de a aduna bani la sfîrșit de ceremonie. Mintea practică a acestui popor nu poate consuma ideea de a cheltui o grămadă de bani pentru masă, pe care rămîn tone de mîncare, ca să încerci după aceea să recuperezi cheltuielile din Masa Mare.La ei se dă o recepție pentru toată lumea, mai târziu o petrecere pentru prieten, nu se adună bani, dar se fac cadouri în baza unei liste întocmite de miri. În curînd sper să am ocazia să asist la un astfel de eveniment. Curios, oare poate fi la fel de distractiv ca și la nunțile noastre…

De-ale mele

Și eu te pup…

“România! Te pup!”. Seara II de BITEI.

[media id=109  width=’450′ height=’320′ ]

 Pe la început mai multă lume a fost deranjată de acel coșmar de sunete din cauza cărora nu deslușeam textele personajelor. Dar poate  că merita de rezistat acest test de răbdare, pentru că spre final spectacolul a devenit incredibil de captivant. În prima parte am început să mă plictisesc, vecinul de lîngă mine a rîs ironic, zicînd ca să săturat de aceste clieșeie și a disparut. Mai apoi, în locul ritmurilor obținute de  la crațite, linguri, pahare și bastoane au venit mirosurile, iar mai tirziu și niște dialoguri bune.

Mirosul de slănină, semințele ronțăite prin gară, mirosul urît, oamenii răutăcioși, mizeria, ….what is all about? Raspunsul e in titlu spectacolului…

Sîmbătă nu rata un spectacol care nu are cum să nu fie frumos. Fanfara “Zece prăjini” la 17.00, la Palatul Național.