În pofida climei dure, dar mai ales a unui sol departe de cernoziomul nostru, în Quebec se face agricultură. Nu neapărat pentru profit. Poate și pentru păstrarea afacerilor și tradițiilor de familie. Pentru că mare profit din agricultură nu poți face. Asta v-o poate confirma orice agricultor. Prețurile la produsele crescute la fermă, pe alocuri, pot fi mai bune decât la magazin, dar uneori pot fi și mai pipărate. Depinde de fiecare produs în parte.
Browsing Tag
canada
Nata cum Canada? Nata cum acolo? Nata v-ați adaptat deja? Nata cum v-ați adaptat? Nata ți-i greu? Nata cum să ajungem și noi? Nata unde găsesc cursuri de franceză? Nata este de lucru? Nata cum te descurci? Nata cum la lecții? Nata din ce trăiești? Nata nu te stresează așa de mulți gay? Nata nu te deranjează așa de mulți arabi? Nata ți-i dor de roșii moldovenești? Nata e frumos acolo?
De un an de zile răspund la aceleași întrebări. Sau nu răspund, dacă nu am timp. Mi-am promis să nu mă grăbesc să-mi fac concluzii. Mi-am promis să nu laud nimic. Majoritatea celor plecați au aceleași porniri, când schimbă locul de trai. Să se minuneze de fiecare frunză și colț. Povestesc despre cum oamenii îs mai buni, iarba e mai verde, laptele e mai gras. Pe mulți știu că asta îi irită. Nu vreau să irit pe nimeni. Mai ales că sunt atâtea pro și contra. M-am luat 1 an ca să mă dumeresc ce-i cu toată migrația aceasta, ce-i cu cu Canada mult aclaată și cu iarba care la străini e mai verde. Vă spun cu toată certitudinea : nu e suficient 1 an pentru un verdict definitiv, dar e destul ca să îți poți face niște idei. În fiecare zi din acest an aș fi scris câte o istorie nouă, nu neapărat pozitivă, și apoi le-aș fi adunat toate într-un mănunchi de amintiri. Cel mai mult mă întristează că ziua are doar 24 de ore, iar evenimente au fost atât de multe, încât cea mai mare parte din ele au rămas pe policioară, pentru altă dată, adică pentru niciodată.Dar acum o să scriu.
Am o conexiune desosebită cu plantele. Cred că acestea au pentru noi mult mai multe secrete decât vrem noi să le știm. Îmi e suficient să văd la piață o tanti cu poala plină de plante că mă și și duc spre ea ca spre un magnet. Pojarniță, mintă, mușețel, salvie, cimbru, levănțica… Mă prăpădesc după ele. Fiind foarte ocupată la Chișinău, nu am apucat decât din poze să sorbesc frumoasele lanuri de levănțică pe care le avem în Moldova. Și mi-a părut tare rău că nu mi-am făcut timp pentru mine.
La noi acum e semaine de relache. Mai simplu, cine nu și-a aranjat copiii la tabără: a sfeclit-o. O săptămână întreagă, fără lecții și alte activități. Noi am profitat de vacanță și, în sfârșit, am mers să descoperim celebrele Cabane à Sucre sau mini făbricuțele de producere a siropului de arțar. Părerea mea, în siropul de arțar cea mai frumoasă este legenda și tarta cu sirop de arțar.
Iată încă un lucru pe care am putea, cu ușurință, să-l învățăm de la ei: Nu contează ce, contează cum?
Siropul de arțar, în esență este seva arțarului, produsă între martie și aprilie. Aceasta este colectată de la arbori, ca mai apoi să treacă printr-un sistem de fierbere și deshidratare ca să devină sirop de arțar.
Are o aromă foarte plăcută de caramelă. Și quebecois gătesc clătite, crenvuști, fasole, șuncă, tartă…..tot ce se mișcă cu sirop de arțar.
Oare nouă ne-ar fi greu să valorificăm dulceața noastră de nuci sau agutele, racii, porumbul nostru fiert…la fel de drăgostos cum își iubesc ei siropul de arțar? Ultimul din poză este patronul cabanei, tot el omul care stă la casă și primește zilnic clienții. Nici asta nu ar fi rău de învățat de la ei: patronul muncește de rând cu angajații săi.
Totul a fost exact așa cum mi-am imaginat. Și da, eu am o imaginație destul de bogată.
Întîi mi-am imaginat că va fi suficient să mă adresez pe blog cu o rugăminte, ca să primesc de la voi mărțișoare din Moldova.
Am primit mărțișoare de parcă aș fi o adevărată vedetă. Multe, generoase, sentimentale, cordiale. Unele dintre ele m-au răvășit mult de tot. Cineva mi-a trimis mărțișoare rugându-se pentru un viitor mai bun pentru Moldova, altcineva rugându-se pentru un bebeluș sănătos, altcineva în memoria fiicei decedate. Am primit mărțișoare din Augsburg, din București, din Chișinău, din Căușeni, din Toronto, de la New York. Am primit mărțișoare de la mame, de la medici, de la activiști în domeniul dreptului femeilor la avort, de la familii întregi, de la femei care visează la familii. Mersul spre lada poștală devenise pentru mine un obicei zilnic mult așteptat. Și de fiecare dată, când găseam acolo ceva, mă simțeam atât de onorată că ați ales să-mi împărtășiți visele voastre, încât am decis să nu le fac publice. M-am gândit că e ceva prea intim, între fiecare din voi și mine și că le-ar șade bine să le păstrez la cald, în sulfetul meu. Dar unul dintre ele vi-l împărtăș pentru că să înțelegeți cât de mult pentru mine au contat cele #1000demartisoare.
Azi am avut examen. A fost greu. Dar îmi place când mi-e greu, înseamnă că golul se umple cu ceva.
FOTO: Iulian Ciobanu
În tot griul de afară, munții de zăpada murdară murdar și copacii fără frunze, #1000mărțișoare ne veghează bine moralul. Le avem multe, diferite, frumoase, trăsnite, lucrate minunțios, unice, trimise de acasă, de voi, oameni cunoscuți și necunoscuți pe care vreau să vă îmbărțișez virtual și să vă mulțumesc.
În timp ce facebok-ul clocotește cu filmulețe aniversare, care mai de care, despre viața deloc secretă a fiecăruia dintre noi, eu rămân așa, mai cuminte, cu ale mele 1000 de mărțișoar. Și vreau să vă împărtăș bucuria primirii primelor mărțișoare.
În afară de faptul că m-a uimit viteza cu care a ajuns de la Chișinău la mine, în doar 5 zile, m-a uimit și prețul plătit de Elvira. Am primit 4 mărțișoare însoțite de câteva cărți poștale foarte mioritice și o poză a nepoatei sale, îmbărțișând o păpușa dragă. Nu aș vrea deloc să mai văd așa sume mari. Mă simt tristă când văd că cineva a putut să se despartă de așa bani ca să-mi trimită primăvara prin poștă.
În schimb, nu m-au uimit deloc visele Elvirei. Trei la număr. Niște vise frumoase, simple, firești pentru o mamă, bunică și moldoveancă. Mă tem însă că pe cât de simplu, pe atât de prea veșnic este visul legat de Moldova. Mărțișoare o să mai facem noi la Montreal, dar visele voastre, oare când o să mai am eu ocazia să le aflu. Mulțumesc din suflet pentru această rară onoare.
Elvira, te cuprind. Și fie ca bucuria pe care mi-ai adus-o cu scrisoarea ta să se transforme în aripi pentru visele pe care mi le-ai împărtășit.
