Evenimente speciale

Se caută nașe!

Un lucru foarte frumos mi s-a întîmplat azi. Ilinca Avram, colega mea de la Jurnal m-a chemat la o vorbă. De ce pe mine? Nu știu. Zicea că nu s-ar descurca singură. Eu zic că s-ar descurca. E o fată frumoasă și deșteaptă. Dar, mă simt flatată. Deci. Ilinca m-a întrebat cum am putea noi organiza o acțiune de binefacere. Să mergem la un orfelinat și să botezăm niște bebeluși, pe care soarta i-a lipsit de iubirea părinților. Mi s-a părut atât de frumoasă această pornire, încât am început să caut cuvinte în vocabularul meu pentru acest post. Și pentru că tocmai atunci cînd ai ceva important de comunicat, cele mai convingătoare și puternice vorbe te trădează, nu pot decât să propun tuturor celor care trec cu privirea acest mesaj să ni se alăture. Tot ce trebuie să faceți – un anagajament. Acela de a deveni nașul sau nașa de botez a unui orfan. Sciete-mi pe nataalbot@gmail.com.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

21 Comments

  • Reply Renata 1 septembrie 2010 at 20:56

    frumos! … alta replica n’am gasit … 🙂

  • Reply Irenne 1 septembrie 2010 at 21:37

    chiar e o idee geniala, as dori sa fiu nasa

  • Reply Doriana 2 septembrie 2010 at 10:50

    E o chestie de suflet. Dar e important si ceea ce va urma dupa botez: nasa e responsabila in fata Domnului pentru copilul pentru care s-a „lepadat de satana” se trebuie sa se roage pentru finutul sau pina acela va deveni matur, adica cel putin pina la 18 ani. Sa se roage si sa-l educe spiritual. Pentru femeile care au avortat un copilas e calea spre iertarea pacatului de moarte. Cine e gata, alaturati-va!

    • Reply sofia 2 septembrie 2010 at 15:46

      Dorianna ai dreptate, nasul la judecata de apoi va da socoteala de educatia crestina a finutilor,,,asta e taina botezului o taina foarte mare despre care putini stiu…as dori si eu sa ma alatur voua fetelor…

  • Reply natalia 2 septembrie 2010 at 11:17

    Da, este un gest frumos , mare ce merita cind merge vorba de copii, cu
    ce-a mai mare placere as contribui si eu .

  • Reply Valeria 2 septembrie 2010 at 12:05

    Draga Nata, mersi pentru idee, as vrea si eu sa fiu nasa unui sau a citorva copii orfani, fiind foarte constienta de responsabilitatea morala a acestui ‘rol’. Imi poti scrie pe e-mail toate detaliile. Multumesc.

  • Reply Alina 2 septembrie 2010 at 13:41

    Cu mare placere as deveni nasa si as avea grija de ei….puteti conta pe mine

  • Reply Senin 2 septembrie 2010 at 15:18

    Nata, am scris ceva pentru tine aici: http://senin.ladyclub.md/2010/09/02/gand-bun-la-cumetre/

    • Reply Nata Albot 2 septembrie 2010 at 16:51

      cetit.astept sfaturi, sfatoasa mea prietena

  • Reply sofia 2 septembrie 2010 at 15:50

    Nata chiar e o idee foarte buna,,,am putea deveni cumatre…asa ca va trebui sa ne zicem cumatra ciind ne vom adresa,,,,as deveni cu placere nasa unui bebelus …doar autoritatile sa nu ne impiedice…daca va hotariti ma puteti scrie pe mail mai in detaliu …merci mult…

  • Reply Bonita 2 septembrie 2010 at 22:50

    am senzatia ca toate care scriu, scriu deoarece au chef sa te cunoasca, ca altceva din mesajele astea nu inteleg, nu indraznesc sa ma implic, deoarece copiii sunt atit de firavi, si atit de speciali, incit nu stiu daca as reusi sa ii ofer toata atentia de care are nevoie, de citeva zile tot citesc, si ma gindesc, oare sa ma implic si eu? oare o sa fiu o nasa buna? dar toate reactioneaza de parca le-ai propus sa cumpere ceva, si vedem care da mai mult, mai multa seriozitate, si apropos ideea asta mi-a trecut si mie prin cap ceva timp in urma, si sper sa ma Ajute Dumnezeu sa o realizez cindva

    • Reply sofia 3 septembrie 2010 at 10:32

      Bonita e bine ca ai rezerve si te pune pe ginduri acest subiect asta da dovada ca esti o persoana serioasa si responsabila…dar imi pare rau sa aud ca cuiva i/a mirosit a tirg ….cel putin din cite imi amintesc eu cind am nascut copilul am avut telefoane de la prieteni si colegi care m/au rugat sa/i iau de nasi …iti spun cu toata sinceritatea ca nu am rugat pe nimeni astaa fos o dorinta mai degraba a lor…si sunt bucuroasa…poate nu ne vedem asa de des dar la Dumnezeu ne/am inrudit cu totzii prin acest frumos botez…asa si in acest caz …oamenii au dorinta sa crestineze un prunc ce poate fi mai frumos,,,copiilor de la orfelinate nu le putem oferi tot dar nici nu avem cum mai degraba am putea sa/i ajutam sa ia o cale buna in viatza…sa nu se simta mai singuri decit sunt…sper sa/ti realizezi si tu dorinta …

  • Reply costashel junetzul 3 septembrie 2010 at 07:58

    dar de cumetri nu aveti nevoie???

  • Reply Cris 3 septembrie 2010 at 09:56

    Sunt cumva sceptica la aceasta ideie. Dintr-un punct de vedere e super de ajutat pe copilasi, dar ideia cu nase…sunt mai mult de acord cu Antonita si stiu real cupluri care sustin ani de zile o familie cu copii si lucreaza! Imi imaginez ca chestia cu nasele va fi: se string niste femei entuziasmate, cumpara chestii-trestii, duc la copii, poate mai mediatizeaza cineva venimentul, wow-vau si punct. Poate nu voi avea dreptate. Sper ca nu. Oricum ma bucur ca este aceasta initiativa si sunt oameni buni in jur

  • Reply Ana 3 septembrie 2010 at 13:23

    Imi caut nanasha me) a vazut-o cineva?

    • Reply Nata Albot 5 septembrie 2010 at 09:55

      pe loc. te astept.te iubesc. ti-am spus ca nu-s exemplara.

  • Reply Ingrid 3 septembrie 2010 at 18:29

    Nu pot sa nu fiu de acord cu Bonita… Eu am ceva ani in spate si am trecut si prin astfel de experiente… Am incercat sa ajut oameni slabi, firavi, neajutorati. Recunosc, uneori nu-mi ajungea energie, timp si bani, sa fac fata obligatiilor. „Micul print” a devenit cartea mea de capatai. Aceasta cartulie nu-mi da voie sa uit de cei pe care i-am „imblanzit”, dar, oricum, nu fac fata. Stiu ca ma asteapta mereu. Vad in ochii lor un fel de dezamagire, atunci cand vin prea rar sau cand nu mai reusesc sa telefonez sau sa fiu cu ei la vreo sarbatoare. Sambata, nu mi-am gasit linistea din cauza ca uitasem de cineva… Nu am reusit sa conving un om ca in viata ar putea face altceva, decat incearca acum… E complicat si e trist, daca nu esti un om, pur si simplu, falos, aflat in goana febrila dupa imagine. Nu cred ca e loc de o campanie, ar putea iesi un evneiment distractiv pentru cumetre si unul problematic pentru fini…

  • Reply V.I.O. 4 septembrie 2010 at 09:02

    Vrea sa ma implic si eu. Ce trebuie sa fac?

  • Reply Aliona 4 septembrie 2010 at 10:58

    Acest gest este foarte frumos si cu mare placere as vrea sa ma alaturi si eu. Dar exista o mica intrebare care ma framinta: Suntem oare noi in drept sa decidem pentru acesti copiii? Fara ca macar sa cunoastem adeptii a carei religii au fost parintii, stramosii lor?
    Acesti copii spera ca intr-un final sa-si gaseasca o mama, si daca familia care il infiaza nu este crestina? Ce facem atunci? Incepem de la inceput? Eu cred ca copilul trebuie sa decida singur, sa faca alegerea atunci cind va fi gata pentru aceasta, si asa cum ii spune inima. Copilul trebuie singur sa creada in ceva divin, si nu noi sa facem acest lucru pentru el.

    • Reply Vlada 15 septembrie 2010 at 18:05

      Ai auzit vre-o data de asa concept cum ar fi „educatie crestineasca”? Crezi ca asta inseamna sa-ti lasi copii crescuti si formati ca personalitate sa-si aleaga in ce si cum sa creada? Sau presupune ca noi parintii sa-i educam in spirit crestinesc?

  • Reply Valentina 9 septembrie 2010 at 20:34

    orice acțiune de binefacere este binevenita, Moldova se plaseaza pe locul 100 din 153 tari la capitolul Generozitate.
    Sursa: http://www.cafonline.org/pdf/0882A_WorldGivingReport_Interactive_070910.pdf

  • Leave a Reply