Monthly Archives

December 2010

De-ale mele

HO, HO, HO….Rezoluţiile mele pentru 2011

santa-listTrebuie să mă grăbesc, nu-i aşa? Noua Zeealandă deja sărbătoreşte 2011, iar eu nici nu am apucat să mă concentrez la ce să-i cer cosmosului, lui Dumnezeu şi mie din noul an. Şi dacă n-aţi ştiut – e foarte important să faceţi o alegere. Dintro multitudine de dorinţe, să le alegeţi pe cele, de împlinirea cărora vă veţi ocupa ceva mai serios în 2011!  Ştiţi şi voi cum e, gândurile noastre răzleţe nu-i permit atmosferei să înţeleagă ce ne dorim şi respectiv, atmosfera este debusolată şi nu ştie de la care capăt  s-o apuce cu împlinirile.

Ş-acum reţeta. Nici un NU în afirmaţii, puţină concentrare, revizuirea celor neîmplinite, o tonă de imaginaţie, un gram de realism. Respectivul fel de bucate nu iese, dacă nu faci publică lista sau şi mai bine o scoţi la tipar şi o vezi yilnic în faţa ochilor. Uite-aşa primitiv, banal şi probabil neinspirat pentru unii închei eu anul. Eu însă mă simt exact ca la marginea unui lan de mazăre verde şi dulce. Adică entuziasmată de acest procest numit pe la noi MAKE A WISH.

1. S-o iau de la început şi să-i păstrez lângă mine doar pe cei care mă fac fericită sau de la care am ce învăţa

2. Să fac din Sare şi Piper cel mai tare show TV al anului şi să devin cea mai tare bucătăreasă

3. Să muncesc mai puţin şi să cîştig de 3 ori mai mult

4. Să produc un proiect TV, al cărui idee mi-a venit ieri

5. Să fiu mai atentă cu sănătatea mea şi a celor dragi

6. Să fac yoga de 3 ori pe săptămână

7. Să primesc paşaportul românesc şi să călătoresc cu familia în Canada şi în Italia, la Lago de Garda

8. Să o învăţ pe Eva să citească rapid, iar pe Sonia să-şi strângă hainele şi jucăriile

9. Să fiu în stare să le spun şi să arăt şi să le mulţumesc celor care mă iubesc

10. Să …………(nu pot să spun), dar sigur se va împlini pentru că mă gândesc mult la asta

Fiecare dorinţă se scrie pe o hirtiuţă, iar la miezul nopţii li se dă foc şi scrumul se aruncă în paharul cu şampanie care trebuie băut până la capăt – asta din popor

Şi de la mine o sugestie.Fiecare dorinţă se ascunde prin diverse locuri din casă, iar prietenii aghesmuiţi sunt rugaţi să le găsească. Care vor fi găsite, acelea se vor împlini.Succes!

De-ale mele

Anul ca masa

masa1

Aşa arată biroul meu la sfârşit de an. Cam aşa a fost şi anul.

Am scos în capăt şi cu asta. Azi a fost ultima Sare şi Piper din acest an. Ediţiile din din prima săptămână de după revelion vor fi deosebite. Aşa cum sunt şi sărbătorile acestea. Mai aproape de cei dragi, în sânul familiei, alături de copii. În fiecare dintre cele 4 emisiuni Sare şi Piper de dupa 1 ianuarie vom găti, cânta şi juca cu mai mulţi copii de vedete. Ale cui odrasle vor veni prin platoul nostru? Niţică răbdare. Nouă ne-a fost cam greu, dar foarte vesel.

Vă propun măine să ne gândim fiecare la un Top 10 rezoluţii pentru 2011. E util. Faceţi puţină curăţenie în minte şi în planuri şi alegeţi doar acele 10 provocări cărora vreţi să le daţi la bot în anul care vine. E un exerciţiu pe care vă recomand să nu-l ignoraţi.Deocadată mă rog să avem un 30 decembrie liniştit, fără dezamăgiri. Cel puţin, azi la ceremonia Vip, premierul Filat m-a luat de mână, iar eu m-am uitat la el în ochi şi el a înţeles întrebarea mea, fără să i-o adresez. Apoi mi-a zis: Nata, totul va fi bine. Oare eu m-am apucat de ceva fără să scot la bun sfârşit? Nu ştiu, nu mai ştiu…vreau să mai cred…vreau să mai sper…. Fie ca ziua de mâine să nu arate ca masa mea. Nu vreau ambiţii bolnăvicioase, nu vreau lăcomie.Vreau linişte, vreau ordine, vreau curăţenie şi oameni cu mintea deschisă la guvernare.

De-ale mele

Cât se poate de bolit?

Gata. Am cedat în faţa (antibiotici)lor. Ce înfrângere jenantă, fu!

Nici un gram de alcool, nici măcar damskii. Şi asta în săptămâna tuturor petrecerilor….

 Azi gâtul mi-a şoptit să mai stau pe acasă. Demult n-am mai avut aşa ceva.

Eu am hotărât să-l ascult. Când oare voi mai ajunge să-mi ascult gâtul?

Deci mai stau pe acasă. Fix până la 8.30.

Că nu alegi tu când să-ţi faci manichiura în ultima săptămână din an. Te alege ea pe tine.

Îi fac o promisiunea firească gâtului şi mă duc să-mi dreg unghiile.

Interesant, ele nu se supără una pe cealaltă. Ele nu sunt geloase?

Ele, bucăţile astea de puzzle din noi.

Şi tot de domeniul curiozităţii este întrebarea:

Ce este mai important: acasă, mai sănătoasă,  dar cu unghiile mâncate de Sare şi Piper, or  cu gâtul în stand by, dar cu manichiura bună de întîlnit Anul Nou?

De fapt, ideea e alta…la manichiură trebuie de dus, chiar şi cu gătul bolnav, dar la vânătoare de cadouri pentru cei dragi, se putea de mai stat şi pe acasă.

Mai ales că cei dragi, n-au nevoie de cadouri. Pentru că cel mai bun cadou pentru ei….corect…sunt eu…..cu gătul bolnav.

Mi-i dor de mine alta. E timpul de schimbat vitezele, or maşinile, or şoferii, or benzina.

EVENIMENTE

Yardsale de Crăciun

img_0738img_0739

img_0741

img_0740Jos Pălăria! în faţa Yardsale-diştilor. Şi în faţa gazdelor care au permis, ca această oribilă construcţie din metal şi fier, să se umple cu aromă de vin fiert şi Crăciun. Totul a fost perfect gândit. Fix ca în Mission Impossible.

Şi ziua de 26. Adică atunci când oamenii sunt cam isterizaţi de întrebarea unde să găsească nişte cadouri mai deosebite.De…la noi, din păcate, cadourile de  Revelion încă rămân mai importante decât cele de Crăciun.

Şi locul. Teatrul E.Ionesco. Acoperiş, garderobă, baie şi posibilitatea de a-ţi împacheta cadoul absolut gratuit, cu hârtie colorată, fundiţe, lipici şi acuarelă. Oooo…câte minţi s-au încreţit azi acolo unde se împachetau cadourile. Fiecare încerca să pere-scuipe pe celălalt la viziuni designereşti.

Câte ceva din vânătoarea de la Yardsale, vedeţi şi voi mai sus. Mai am o pungă întreagă de cadouri împachetate deja.Poate nu e mare lucru pentru unii. Mie însă mi se par unice. Pentru că eu prima le-am ochit, le-am cumpărat şi nimeni n-o să mai poarte aşa borcane cu bomboane în urechi, ca ale mele.Fraţilor, asta a fost o adevărată feierie. Mult, diferit, rezonabil, extravagant, creativ!

Cineva dintre voi, pe-o secundă măcar, a fost în #PMAN#, la aşa numitul Iarmaroc de Iarnă. Aţi văzut ce sinistru şi odios arată un iarmaroc, în ditamai centru al Chişinăului. Făcut alehamite, numai din chinezisme. Prietenul meu nu a ratat ocazia să-mi amintească încă o dată cine e primarul acestui oraş şi de ce capitala arată atât de provincial şi oribil de sărbători. Cu tot cu vai de capul lui de brad, PMAN, reclami, scene şi iarmaroace. În timp ce unui grup de 5-7 oameni îi reuşeşte să creieze o atmosferă absolut fermecătoare, pe o suprafaţă de 500 m pătraţi. Aşa că rugaţi-vă ca acestor băieţi să nu li se lase de Yardsale, altfel iar ne prăpădim  în kitch şi banalitate.

Eu încă nu ştiu dacă voi avea mâine voce.Spre seară s-a stins printre 2 amigdale supărate rău pe mine.La radio sigur voi lipsi. Aşa că urmăriţi în reluare, la 13.00 un interviu destul de drăguţ cu Nicolae Botgros. Dacă până la 12 nu mi se face mai bine, cedez în faţa antibioticelor ca să pot reveni seara la Sare şi Piper.

Oricum, azi după Yardsale am lucrat cu atâta râvnă, încît am terminat de adunat reţetele în doar 5 ore. Ceea ce, de obicei, dura o zi întreagă. Vă recomand din tot sufletul să urmăriţi Sare şi Piper din această săptămână. Vă voi da reţetele de pregătire a perelor în vin şi a cartofilor copţi cu smântână şi caviar. Sună ca la barosani, da?

Ei şi? O dată în an e Revelionul. Oricum astea mă inspiră mai mult decât seleodka sub şubă sau olivier. Poate vreo gospodină caută inspiraţie pentru masa de revelion? Apropos,mai am o reţetă nemaipomenită de prune uscate învelite în pancetta şi o gustare cu sos mexiacan, în canuţe din frunze de salată verde. Aşă că ne vedem pe la 18.15 la Jurnal…

Doina Cernavca face o treabă minunată de binefacere. Iar eu mă alătur. Doina, fii om, te rog, scrie un sms dimineaţa pe la 8.30 să iau şi eu ceva de acasă. Dar vouă are cine să vă amintească printr sms?

banner11

De-ale mele

Free-ka o pasare

M-am trezit de la un vis. De la unul deloc placut. Ba chiar un coshmarel, asa. Nu a mai putut dormi. Mi-era frica. Ma uit la ceas. 5.45.Kukoshii vecinilor s-au ales cu un client in persoana mea. O ora tocmai buna sa ma pregatesc ca sa nu scap Yardsale-ul. Ca acolo tot ce-i mai bun la-nceput se vinde. Lasind ironia la o parte, as fi vrut sa adorm linga fetele mele. Daca ar sti cita senzatie de protectie imi ofera fosaitul lor din somn. Dar nu pot sa ma culc linga ele. Sunt bolnava. De o caracatitza in git si de frici. Cobor in bucatarie si pornesc lupta cu caracatitza. Prima frica. Ma doare atit de tare in git, incit mi-e frica sa inghit. Peroxid, gargara, lugol. Ma uit in oglinda si-mi amintesc de vis. Mi-e frica sa-mi amintesc de el, pentru ca mi-e frica sa nu cumva sa mai vad pe cineva in ea. Nu stiu cine dintre voi si la ce virsta a vazut Twin Peaks, ca au l-am vazut atunci cind nu prea stiam de frici, dar gratie acestei odioase productii,m-am ales cu vrei doua. Imi recapitulez visul, ma intreb cit de mult din el imi poate indica o realitate. Si cu o parte mai teafara a inconstientului ajung la o concluzie: hop, asta e doar o frica, transformata intrun vis. Ah, frica…Ce bine! Doar o frica…. Imediat imi amintesc de balena Movileta din povestea “Cheralim si ingerul” si inteleg ca as putea sa mai stau de vorba cu aceasta frica, sa ma uit in ochi la ea, sa o studiez si sa o las sa-si schimbe culoarea din negru in mov. Nu e chiar atit de simplu sa stai de vorba cu propriile frici. Bine ca nimeni nu te vede si aude, ca sa te suspecteze de dementa, dar oricum e cam ciudat.In schimb, functioneaza.Mie iar mi-e somn.

De-ale mele

O poveste în dar

cheralimAngela Aramă vă scapă de o dilemă: Ce să-i oferiţi în dar copilului vostru de sărbători?

Povestea va fi lansată chiar în Ajun de Crăciun şi va putea fi găsită în Librăriile Cartier. Dacă nu primeam povestea de la Angela, m-ar fi încîntat să o primesc eu în dar. Pentru că e bună şi pentru adulţi. Liniştitoare, magică, captivantă, uşoară, înţeleaptă.

Azi, în timp ce o duceam pe Eva cu maşina la grădiniţă, am lăsato să asculte povestea. A tăcut tot drumul, iar cînd am aterizat în faţa grădiniţei am găsit-o atît de fericită, cu atâta vară în zâmbet…şi m-a întrebat dacă va putea să o asculte mai departe.

Alte idei pentru cadouri?