September 2011

Societatea înaltă a Chişinăului este formată pe citeva principii. Selfmade-rii şi prin Moştenire made-rii.

Selfmade-rii sunt cei care nu se ştie de unde au apărut, au ştiut cum să dea din coate şi au rezistat în faţa diferitor calamităţi sociale. Prin moştenire, în categoria VIP-lor, ajung  cei care sunt conectaţi relaţional la VIP-ri. De pe spatele părinţilor decolează copii, de pe cel al iubitului decolează iubita sau invers, de pe cel al soţului decolează soţia sau invers, de pe spatele fratelui decolează o soră şi tot aşa.  Mai exista şi un alt set de criterii: cel profesional şi cel de origine etnică. Unii sunt apăruţi în high class graţie profesiei, activităţii, alţii pentru că au rădăcini străine . Tot felul de ambasade, peace corpuri, organizaţii importante si altele. Pe aceştia foarte usor îi depistezi în mulţime. Ei poartă bocanci din piele roscată, au fizionomie inteligentă şi poartă cravată cu romaniţe sau oameni de zăpadă. In high class-ul nostru mai intra şi o gramadă de fete extraordinare.Chitite. Şi ele un fel de self made-ri. Adică, dacă nu insistau ele să apară prin reviste, nimeni nu mai apuca să descopere aşa comori.Ele îşi fac aranjare la salon pt fiecare recepţie, au un machiaj bun pentru luptă şi ies in evidenţa prin nivelul serios şi conştiincios de pregatire pentru ieşirea în lume. Spre deosebire de societaţile bine conturate ale altor ţări, în high class-ul moldovenesc oricine poate peste noapte deveni high class. Te-ai înţeles cu 7 revsite să scrie despre tine o lună şi jumate şi gata eşti VIP.Revistele noastre ştiu că au un cititor nepretenţios. O să înghită orice. Eşti invitat la tot felul de recepţii şi lansări deosebit de importante. Şi nu contează că tu abia eşti proprietara noului,al miilea salon de frumuseţe sau  companie de turism apărute peste noapte în Chişinău. Exist, deci sunt VIP. Aşa dar felul în care oamenii pot ajunge pe coperte de reviste în Moldova vorbeşte despre faptul că revistelor le e fix în cot dacă o să se vândă proaspătă ediţie sau nu. Ele nu trăiesc din vânzarea revistei prin copertă. Acestea adesea sunt gratuit repartizate în locuri de aglomeraţie sporită. Restaurante, saloane de frumuseţe şi cluburi. De câteva ori pe an se mizează şi pe o faţă populară, o personalitate cu magnet. Dar astea sunt excepţii. Calendarul anual de  apariţie pe coperte este împărţit între companii care îşi scot, cu ocazia aniversării, toată echipa de manageri într-o poză, însoţită de sloganul: Suntem o echipă şi asta ne face cei mai puternici. Apar pe coperte şi străinii. Of, tare ne mai palce să-i pupcurim. Şi lor le place. Ce să-i faci? Cine-i cu banu, ăla comandă muzica. Străinii vin cu vreo remarcă neaşteptată pe copertă,vis-a-vis de cât de primitoare este Moldova: Femeile din Moldova sunt cele mai frumoase! Avem multe VIP-ri. La noi toţi sunt Vip-ri. Şi asta nu e rău.Asta, de fapt, înseamnă că moldovenii nu au nevoie de Vip-ri. Şi nici ele de moldoveni. Ne place să trăim cu toţii în colb şi să fim cu toţii importanţi. Cantitatea de VIP-ri pe metru pătrat în Moldova depăşeşte cantitatea de memorie  care ar trebui să ţină minte cine-s oamenii aştia şi de ce ei au devenit atît de cunoscuţi. Cert e că au apărut printr-o sumedenie de poze de la petreceri şi n-ai cum să nu le spui bună seara. Chiar şi în gând.

Azi am văzut la uşa unui club cum oamenii se împart pe categorii. Criteriul de sortate, unul foarte primitiv: ai hlanţug cu cruce  la gât, eşti tuns ca un cioban, ai statura sub mediu, porţi adidaşi albi – gata, nu treci face controlul. Nu mai meriţi să intri in local. La face control –  baieţi de-alde Şoltoianu. Sila esti. Nichevo bolishe ne nado. Poate doar un pistol pentru autoapărare. Mai stii, cine o  vrea să le facă vreun rău.

Mai pe scurt. Azi am aflat cum miroase carnea ţinută 21 de zile în vacuum pentru a fi gata de pregătirea unui steak. S-a deschia un local nou în Chişinău. Foarte drăguţ în interior şi binevenit pentru carnivorii din Chişinău. Şi tot azi am înţeles că nunta lui Ilan Shor nu doar face senzaţie în MD, ci chiar este o senzaţie. Din moment ce, una dintre cele mai populare teme pentru glume la o seară de comedy a fost tocmai despre nunta anului.Apropo glumele destul de inspirate. Un stand up comedy cu Zebra Show destul de.

Am fost destul de vagă. Ştiu. Da ce să fac eu dacă voi vreţi nume, exact, adrese, numere de telefon? C ine şi cu cine? La redacţia noastră a parvenit o scrisoare plină de revoltă. Cică scriu din ce în ce mai prost şi nu mai sunt pe plac. Dar cineva s-a întrebat vreo dată cât de mult eu mă strădui să vă plac? Eu azi m-am întrebat. Eu chiar mă strădui. Sincer.Vă rog, mai daţi-mi o şansă. Altfel…ce rost mai are să ţin acest blog.

Se pare că un dezastru cum e cel de acum în societatea moldovenească, n-a mai fost demult. Risc să spun: chiar niciodată. Pentru că nu-mi amintesc să fi fost o concentraţie atât de mare de evenimente teribile, stupide, revoltătoare şi batjocoritoare, într-o perioadă atât de scurtă.

Avem atacuri raider şi oameni care vădit le camuflează. Oameni care, culmea, se află cu fundul în aceeaşi luntre cu cei care atestă şi condamnă aceste atacuri. Judecători din Căuşeni, care ar merita o pedeapsă de la Vlad Ţepeş şi executori judecătoreşti care îşi amintesc de obligaţiile lor numai după un OTKAT sănătos. În acelaşi timp, Ikea şi alţi investitori îşi anunţă intenţiile de a investi în Moldova. ABSURD! Pe de-o parte unii investitori străini sunt jefuiţi, pe de altă parte vin investitori şi aduc bani în MD? Asta-i bună! Câtă otravă moldovenească o fi băut suedezii ăştia? Or le-au îngheţat creierii în ţara aia a lor minunată, or cineva se joacă cu noi de-a ştirile una caldă, alta rece.

Scumpirea gazului cu aproape 30 %. Nu-i aşa că-i de plâns? Şi dacă până acum factura pentru gaz într-o lună de iarnă făcea 3000, acum o să facă aproape 4000? Bineînţeles, nu-i mare paguba. Că unde-s 3, acolo îs şi 4.
Şi oare atunci când o să vă pomeniţi cu datorii de kilometri acumulate de la răuplatnici, pentru că oamenilor veniturile n-o să le crească brusc, ce veţi face? Nu-i chiar atât de greu de ghicit. Veţi deconecta oamenii de la gaz. Şi aceştia, ca muştele, ori vor umple spitalele, ori vor face foc în apartamente cu lemne, tezâc, cărbune şi alte minunăţii.

Băgăm uniforme în şcoli că să dezvoltăm industria de textile. Bun argument. Numai bun de Președintele unei Academii de Știință – omul cu iniţiativa. Dar poate le dăm şi câte un pahar de vin la masă copiilor la şcoală? Dacă tot, în afară de noi, nimeni nu mai vrea să bea vinul moldovenesc.Aproape nimeni. Apropo, eu sunt pentru uniformă şcolară. Dar argumentul meu este unul banal şi niciodată folosit în MD. Pentru că e frumos. Pentru că e mai economicos. Pentru că e mai uşor să-i depistezi pe cei care se duc la o ţigară, în spatele şcolii.

Chirtoacă îşi ia costum nou pentru şedinţa CMC.Şi n-are cui, bietul, să îl arate. Pentru că, aşa-numiţilor, colegi de alianţă, le este fix în cot de noul costum a lui Chirtoacă. Pentru că ei nu pot împărţi nu ştiu ce comisii de specialitate. Eu vreau un primar ca în Vilinius.Şi gata. Dacă ne purtăm ca o turmă de oi, păi înseamnă că doar cu băta putem fi mânaţi spre un viitor mai bun. Şi să mai ştiţi, d-le Primar. Argumentul dvs precum că nu puteţi acţiona decât în limitele legii – NE KANAET!În Moldova legea are fix puterea unui bob de fasole. Aşa că dorinţa dvs de a acţiona în limitele legii este, cel puţin, penibilă. Daţi dovadă o dată şi o dată de prezenţa unui mujic la conducerea acestui oraş. Şi chiar dacă veţi dărâma, ca omologul dvs din Vilnius, vreo maşină, oamenii o să vă facă şi-un monument.Poate. Dar poate, n-o să vă facă. Dar o să vă ţină minte de bine. Deocamdată însă, nu avem decât motive de a vă înjura pentru larioace colorate, cu fundul la centru şi pentru frigiderele cu Kvas Natural de pe Ştefan cel Mare.Apropo, eu i-aş da în judecată pe ăştia cu Kvasul Natural. Pentru publicitatea care induce în eroare consumatorul. Kvas natural făcea bunic-mea pe vremuri, când era mai tânără. Cu fructe uscate, drojdii, stafide şi pâine neagră. Dar ăla, care se vinde în downtown-ul nostru, e pişat. Iar dvs îi lăsaţi pe pretorii de sector să autorizeze vânzarea acestuia în Chişinău.

Deschid în fiecare zi site-le de ştiri. Citesc, fac ochii mari, înghit amar şi iar mă întreb: oare ce-ar mai trebui să se întîmple ca omului simplu să-i crape răbdarea. Şi chiar dacă i-ar crăpa, chiar dacă l-ar ajunge la os, până unde îl va aduce elanul de a se revolta? Şi chiar dacă s-ar revolta, ce pe ce ar schimba? Mă uit la ştiri şi mă îngrozeşte complotul organizat, cu şi fără participarea regimului actual, împotriva acestui stat. Complot,care văzând cu ochii, striveşte,ca un buldozer, voturile de susţinere pentru actuala guvernare. Vai de capul nostru şi al vostru. Astea sunt metastaze ale unei tumori mai vechi sau asta este o nouă tumoare? Cine oare ştie unde se află şcoala aceea unde oamenii au fost învăţaţi să-şi bată joc atât de tare de locul în care s-au născut? Cu ce naiba s-au ocupat părinţii acestora, atunci când făceau copii, care s-au transformat în nişte nemernici de politicieni, corupţi, minciunoşi, lacomi şi nepăsători? Sigur părinţii acestora nu făceau dragoste. Nu poate să se numească dragoste sentimentul, graţie căruia au apărut pe lume oameni răufăcători ca aceştia.

Cert este faptul, că cei care conduc acum ţara sunt copii făcuţi în sărăcie.Mare sărăcie. Pentru că necesitatea de a câştiga bani cu orice preţ, de a fura, de a ascunde, vine din sărăcie. Iar sărăcia este necruţătoare.Mai ales într-o societate plină de biserici, dar fără un Dumnezeu în suflet.