Evenimente speciale

CU EUROPA PE VOI!

7

Uite că a venit ziua aceea mare de 28 aprilie 2014. Ajunsesem deja să număr împreună cu Pagina lui Iurie Leancă pe FB zilele rămase pănă la mult așteptatul eveniment. Într-un an electoral destul de pesimist, coincidență sau nu, se împlinește o  promisiune electorală. Fenomen pe care oamenii s-au dezobișnuit să-l mai vadă în Moldova, din păcate.Pentru că alegeri se fac o dată la patru ani și promisiunile tot cam la fel de des se împlinesc. Dar sunt promisiuni care chiar se îndeplinesc greu. Cum ar fi cea de azi. Și bine că s-a reușit. Hai să nu mai căutăm nod în papură și pur și simplu să ne bucurăm, din toată inima, pentru acest eveniment.

Odată cu bucuria pe care o aduce partea frumoasă a evenimentului, nu o putem ignora pe cea  care aduce după ea și niște intervenții chirurgicale la nivel de mentalitate. Cetățeanul din MD, care triumfează  azi  prin poze de la aeroport și la hotar cu România, trebuie să-și asume și toată responsabilitatea pentru consecințele acestei promisiuni duse de politicieni până la capă. S-o fi străduit ei să vrăjească niște europeni, să facă niște reforme, dar dacă moldoveanul care călătorește în afara țării nu devine mai curat, mai spălat, mai muncitor, mai atent cu turistul, cu mucul de țigară, cu semințele aruncate pe jos, dar mai ales mai respectuos cu legea,  fix așa de înapoi o să ni se ia libertatea obținută azi.

Ce folos ar fi să poată moldovenii mai liber circula în Europa dacă nu vor avea grijă ca brandul Moldova, sub care vom fi tot mai prezenți pe acele meleaguri, ar fi cuvântul care i-ar face pe europeni să se ferească de noi. Aș da un exemplu, dar voi fi acuzată de rasism. Pentru că noi nu putem pur și simplu să vrem să circulăm liber. Noi vrem să circulăm, să comuncăm și să fim văzuți de oameni de treabă. Să nu uităm că moldovenii deja de câțiva ani buni au plecat din țară în proporție de 1/3 a populației. Iar știrile de pe Unimedia, de rând cu vești care ne umpleau de mîndrie, deseori ne făceau să ne amărâm după isprăvile compatrioților noștri din străinătate.

Îmi vine să spun lucruri simple și banale. Dar care trebuie vorbite. Acum mai mult decât atunci când se învățau cei 7 ani de-acasă.

Un semn după care recunoști ușor  în mulțime un om din fosta Uniune Soviectică este lipsa cronică de mimică pozitivă pe față, lipsa setului standard de formule de politețe în comunicarea cu oamenii, coafura, hainele și mersul.  Nu, eu nu vreau să spun că trebuie să ne ferim de acest trecut glorios și să-l camuflăm urgent sub niște aparențe false. Tot ce vreau să spun e că mergem gârboviți și înclinați înainte, ne tundem scurt, foarte scurt, chiar dacă nu avem chelie, ca să nu trebuiască des de spălat pe cap, ne îmbrăcăm sau stins și fricos sau vulgar și țipător, mergem mai mereu cu fața-monument, nu știm să rezolvăm conflicte fără să ne tragem de păr sau să ne îmbrâncim fizic și verbal.  Preferăm în loc de biciclete să ne luăm mașini mari și în loc de Bună ziua, ce mai faceți și un zâmbet la pachet, așteptăm de la oameni să deschidă ușile în fața unor oameni primitori, sufleștiști, de treabă (așa ne vedem noi de la o parte), dar  nezâmbăreți.

Pot, dacă tare tare mă strădui, să completez acest portret cu multe alte caracteristici moldovenești de care nu sunt mâdră. Dar mă opresc. Pentru că azi avem nevoie foarte tare  de critici constructive, care să nu ne amărască și să nu ne lase cu capul plecat în fața propriei noastre imagini rătăcite între sărăcie, kitch și vulgaritate.

Petru cei mai mulți dintre străinii care ne vzitează țara, lăsând la o parte glodul , faptul că mâncăm pe morminte și necunoașterea limbilor străine, avem o sumedednie de lucruri frumoase, care trebuie înmulțite, promovate insistent și transformate în brand de Moldova.

După mine, Moldova este o mică rezervație naturală a Europei. Așa ceva nu mai găsești nicăieri. Acest amalgam de uniune sovietică cu tradiționalism românesc este unic. Acest belșug de artizani vii, de obiceiuri și tradiții culturale care, în pofida celui mai bun internet și a ușurinței cu care ne globalizăm, s-au mai păstrat,…. amestecat cu brânză și mărar, vândute în praf, pe margine de stradă, gherete urâte, care ne-au prins în paienjenișul lor, corupție, arhitectură veche distrusă fără milă și înlocuită cu nedumiriri arhitecturale, bărbați cu burta mare și femei cu ochii scufundați în umbre albastre și creion negru. Noi suntem un amestec, o corcitură, un hibrid, un altoi de lucruri tare, tare frumoase și altele, de care dacă am scăpa, organizat și metodic…am deveni o bijuteri de țară și popor.

După mine, trebuie urgent salvate satele Moldovei și farmecul mioritic, ușor primitiv, pe care nu-l mai găsești în Europa.  Încă nu știu cum. Dar știu că puterea noastră e în rădăcinile noastre, or rămânând fără oamenii de la țară și fără sate, o să ne prăpădim ca identitate. Pentru început aș crede că dacă orășenii vor începe să solicite satul, sub orice formă, turism, agricultură și altele…s-ar putea ca și satele să înceapă să se reanimeze.

N-ar fi rău ca oamenilor să li se explice că sloganul turistic al Moldovei: ”Tradiții, Ospitalitate, Mister” acum trebuie valorificat cu mult bun gust, fără steclopachete, anexe, cu efort comun și cu schimbări doar spre bine, în practică și nu pe bloguri.

A, și încă ceva care mă rog să se întâmple cu mentalitea moldovenilor. Să învățăm să ducem lucrurile până la bun sfârșit și să le facem bine. În concluzie, hai nu doar noi să fim mai mulți în Europa, dar să lăsam mai multă europa în noi.

Și fiecare să ne asumăm un pic mai mult decât fericirea de pe propriul metru pătrat.

Eu de azi mai am un angajament. Și vă invit să-l apreciați să-l susțineți.

www.klumea.eu este încă un blog de care mă voi ocupa ca de copilul meu și am foarte mult nevoie de voi. Ca să descoperim, să valorificăm și să promovăm lucruri klumea despre Moldova și în afara ei.

Pentru că și lucurile bune sunt contagioase.

 

 

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Vladimir 23 iunie 2014 at 05:54

    Kate Sporysh
    De acord!!!!!!!!!!

  • Leave a Reply