Recunosc, am făcut un efort de 3 nopți, ca să fac ordine în telefon și să eliberez memoria lui de aceste momente. Știam că nu va fi ușor să aleg cele mai colorate clipe, unele dintre ele nepublicate, dar nici chiar așa. Acum sunt mândră de rezultat. A ieșit un artcolaș de 1 km, dar ce contează? Sfidăm toate regulile bunului simț de blogger și ne încălzim de la aceste clipe minunate. Încep cu 1 ianuarie, 2013 și închei tot 1 ianuarie, dar 2014.
1 ianuarie, 2013, or. Colmar, Alsacia, munții Vosges, Franța.Un loc în care arhitectura, gastronomia și natura sunt cel puțin 3 motive pentru care merită să vii aici.
Am revenit acasă, la Chișinău, și am descoperit că s-a schimbat parola de acces la wifi. Am sunat la Moldtelecom. După doar câteva luni petrecute acolo, unde formulele de politețe elementare nu se limitează doar la ”Bună Ziua”, fără să-mi dau seama, în afară de ”Bună ziua” am întrebat: ”Ce mai faceți?”. Știu că sună foarte ciudat să întrebi un tehnician necunoscut de la Moldtelecom ce mai face. Dar multă lume pe glob așa percepe comunicarea de zi cu zi. La celălalt capăt a urmat o pauză de 3 sec. Apoi, întreabarea: Spuneți care este problema.
Am coborât pe Pușkin, în scuarul liceului Gh. Asachi. Băncile tricolor, aranjate în fața unui ecran pe care rulau niște imagini cu icoane, m-au făcut să înțeleg că mi-au scăpat niște știri. În afară de faptul că scuarul, destul de încăpător, brusc a devenit destul de mic, aceste bănci tricolor mi s-au părut o pedeapsă nemeritată pentru Chișinău, de rând cu ceea ce rula pe ecran.
Am coborât din mașină și am început să pășesc prin asfaltul spart și bâltoci pline cu țârfâială. Și m-a lovit în față un vânt rece și neprietenos. Și m-am gândit la primar. Iar. Și apoi nu m-am mai gândit la el
Vreau să mă schimb. Vreau să văd cât mai multe lucruri bune în jurul meu. Lucruri care mă uimesc plăcut.
Într-o săptămână de aflare la Chișinău ele au fost destul de multe, aceste momente plăcute de uimire.
<ENG> My president never smiles. Or maybe he smiles rarely. Because everybody needs to smile sometimes. But i think our president is affraid to smile in front of the cameras.
I think smiling is mandatory (i like this new word in my vocabulary. I learned it recently while preparing to take my driving test.) That’s why i think that our president satisfies his need of smiling and laughing being alone, in the room. Where nobody can disturb him from smiling, where he can relax and smile. Otherwise i don’t understand why, even in the most emotional moments of his life, he doesn’t smile.
Azi sunt nostalgică. Cum e și normal într-o lună de noiembrie, fără soare, cu frig și departe. E o nostalgie caldă şi pozitivă. Ca după un copil care a crescut şi a plecat de acasă în lumea mare. Ca după o călătorie care s-a încheiat, dar care a lăsat atâtea amintiri şi atâtea clipe de neuitat. Ca după o bucată de viaţă, plină de culori, pe care ai vrea să o pui în borcan şi să o conservezi, ca nu cumva vreo culoare să fie uitată de memoria ta selectivă.
I am not a Halloween fan. Actually, i really don’t like this holiday. And the reason, i think, is because of the mentality of the country where i was raised. Continue Reading
<RO>Vremea la Montreal e mirifică în acest început de octombrie. E cald, e soare, e vară indiană, la ea acasă, pe pământuri indiene. Turişti nu stau să numere banii, cheltuindu-i pe atracţii care mai de care. Cu aproape 1 mln de vizitatori care au plătit pe biletele de intare peste12 mil de dolari, de ce oare nu s-ar extinde pentru încă o săptămână expoziţia Mosaicultures de la Grădina Botanică din Montreal.
“Buna seara Nata. Am o veste bună şi una proastă. Cea bună e că am avut foarte multa lume la festival (am contribuit şi noi împreuna la asta), s-a vandut foarte mult. Vestea proastă este că am adus de doua ori pâine şi oricum se termina imediat cum o aduceam. Peste 1300 de pâini s-au adus. Lumea se înghesuia ca pe vremurile când nu ajungeau produse şi stătea în rând pentru când trebuia să aducem pâine proaspătă. S-a aşteptat chiar şi o oră lânga standul nostru doar ca să prindă lumea pâinea şi să ducă acasă una. Trebuie să vezi poze ca să întelegi ce mult s-a dorit această pâine.
