Browsing Category

Poştaşii Chişinăului

Măturatul.Acţiune populistă.

Toată ziua am încercat să-mi formulez poziţia visavis de cele întîmplate azi dimineaţă la protestul cu măturile. N-am scris despre asta pentru că ceva nu mă lăsa în pace. Fie numeroasele neologisme din articolul lui Andrei Pleşu despre Huidu şi compătimire, fie spiritul meu pur şi simplu căuta dreptate. Sau mai cu seamă căuta justiţie. Cum adică? Eu, un om care are 100 de treburi pe zi şi ar putea liniştit să se ghiftuiască din acceptabila sa existenţă, asa cum o face prea multă lume în Moldova, nu sunt mulţumită de această existenţă! Merg la întîlniri, stau în chaturi pe fb,mă consum,mut şedinţă, scurtez altă şedinţă, mă chinui o săptămână să scriu o postare pe blog, o răsverific de câteva ori, dau telefoane, linkuiesc pe facebook oameni. Îl bat la cap pe Viorel, care nu e tocmai un cavaler al deadline-lor, să-mi transmită până la ora stabilită, capodopera sa pentru un tipar mai mare. Şi toate astea ca în final,D.Chirtoacă să-mi spună că ceea ce-am făcut noi azi este o acţiune populistă? Şi să se supere foarte diplomat pentru ca nu cascam ochii la numeroasele sale merite?

Nu primarul ar trebuie să se simtă ofensat de măturile noastre. Eu mă simt ofensată.

Dar ce înseamnă de fapt, D-le Primar, o acţiune populistă? A cărei importanţă nu este atât de importantă?(iertaţi-mă pentru repetare, dar chiar nu aş vrea să schimb vreun accent. )Şi că e făcută mai mult de ochii lumii?

Să vă spun eu ce cred despre populism. Şă fii un populist iscusit este o artă. Trebuie să simţi ce vor oamenii de la tine şi să le dai asta. Trebuie sa simţi cum, văzând cu ochii, iubirea poporului creşte ca pe drojdii si sa mai pompezi un motiv de iubire populara. Mă tem că nici unul dintre noi doi nu este în stare să fie un populist că Băsescu sau şi mai grav ca Berlusconi. Sau, Doamne Fereşte, un populist ca Putin. Unul dintre noi însă încearcă din răsputeri papucii de populist. Şi aceea nu suntem noi, cei care am venit azi cu maturile si cu pancartele in fata Primariei.

O scurtă trecere în revistă a evenimentelor-drojdii din ultimele 2 saptamini:

09.10.11 Până la Hram au rămas 5 zile.

Primarul oraşului Tbilisi, Giorgi Ogulava, şi edilul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, au semnat Acordul de înfrăţire între cele două urbe. Aşa dar Chişinău s-a ales cu un frate georgian. Not bad at all, cum s-ar zice.

11.10.11 Până la Hram au rămas 3 zile.

Primarul Dorin Chirtoacă a eliberat, practic personal, în Valea Morilor 1 tonă de peşte. Până la primăvară urmează să fie aduse încă 4 tone. Nor bad at all din nou.

13.10.11 Pinâ la Hram a rămas 1 zi.

Primarul Dorin Chirtoacă a anunţat redeschidera Muzeului Chişinăului, în incinta Turnului de Apă.

Acţiune totalmente eşuată. Pentru că muzeul, de fapt, nu funcţionează ca muzeu şi acolo e o mare încurcătură în relaţia dintre angajaţii muzeului şi Primărie. Angajaţii susţin că nu au fost anunţaţi din timp că Muzeul trebuie deschis. Reparaţia nu e terminată, exponatele lipsesc, nu se ştie de unde,a mai apărut în afară de Primărie şi USM printre gestionari. Şi deci Muzeul nu e gata pentru deschidere. Primarul probabil a forţat puţin lucrurile de dragul Hramului, fără a-l interesa în ce stare este muzeul-nemuzeu.Doar aşa explic eu această confuzie stupidă. Să anuţi că ai deschis Muzeul, dar oamenii să nu poată vedea decit niste pereti goi si o biata colectie de poze de la Apa Canal. Apropo, când un reporter de-al nostru a încercat să obţină o explicaţie de la d-ul Chirtoaca despre motivul deschiderii muzeului nepregatit, acesta nu a fost de găsit. Iar d-ul Oleg Cernei foarte furmos l-a redirecţionat pe reporter către o altă persoană ş.a.m.d Stim noi care e motivul. Oamenii, din pacate, de sarbatori s-au obisnuit sa fie hraniti cu artificii. Dar de artificii tot trebuie sa te ocupi serios, altfel ele vor arata ca niste scurt circuite.

17.10.11 3 zile după Hram.

La TV apare o lacrimogena poveste despre un artist de-al nostru, ajuns in mizerie. Primarul nostru se autosesizează, si merge cu reporterul si camera video şi preia din stradă artistul -alcoolic, devenit boschetar. Apoi îi oferă o bere in faţa camerei. Într-adevăr, n-ai să bei ceai cu un alcoolic. Artistul se alege cu un loc într-un centru de plasament, iar primarul cu PR. Apropo, am mers pe net să văd cum arată fiica acestui fost actor celebru. Tocmai cineva se mira azi de Madonna care şi-a lăsat fratele să vagabondeze. Actorul Grău este un exemplu similar practic. Doborât de alcool, renegat de familia care i-a mai rămas. Fiica acestuia însă este o actriţă vedetă din Rusia. Una foarte hot.

Eu nu o condamn pentru această atitudine de fiică. Cine ştie ce fel de tată e acest Gheorghe Grâu. Şi de ce propria fiică nu vrea să mai audă de el? Sufletul omului e o beznă.

Să revenim aşa dar la gesturi de populism. Oare acest tablou, pe care vi l-am oferit în dar azi dimineaţă, ca o prognoză urâtă pentru un viitor nu foarte îndepărtat al Chişinăului, poate fi catalogată drept un act de populism.

D-le primar, cine dintre noi îi mai populist?

Ştiţi ce? Introduceţi în agenda dvs zilnică 2 ore dedicate Centrului istoric al Chişnăului şi arătaţi-ne că acest subiect este unul prioritar pentru Primarul de Chisinau. Putoarea trebuie eliminata nu doar din Chisinau, ci si din capul oamenilor care cred ca pot face orice cu acest oras. Ma refer la cei care impart semnaturi la dreapta si la stinga, la cei care detin cladirile istorice si asteapta pina cind timpul le va prabusi, la cei care autorizeaza constructii de anexe si amplasare de gherete in centru. Sa zicem ca o strada pietonala e un lux pentru Chisinau. Dar pastrarea istoriei este si ea un lux?Atitudinea unui primar faţă de patrimoniul pe care îl primeşte moştenire este cea mai obiectivă dovadă a inteligenţei şi culturii sale.

24 October 2011

Poştaşii Chişinăului

Poștașii pun mâna pe mături!

A fost acum 5 luni. Mai exact înainte de vacanţa de vară. Am văzut cum sub ochii mei, în centrul istoric al Chişinăului, a fost demolată o clădire veche, care îmi era foarte dragă. Practic, pe lângă ea mi-am trăit cei mai frumoşi ani din ultima mea iubire. Ştiu că şi până în vară se întîmplau asemenea acte de eroism, dar atunci parcă mi s-a umplut paharul. Am văzut că nu doar mie mi se umpluse. Am scris mai mulţi oameni, câte un anunţ, pe blog şi ne-am întîlnit atunci vreo 30 şi ceva de inşi care ne-am revărsat durerea, unii peste alţii, ca să înţelegem că dacă mai continuăm să trecem indiferenţi pe lângă aceste acţiuni, într-o zi ne vom pomeni trâind între termopane şi celebrele anexe(пристройчь)ale Chişinăulu. Uite aşa s-au născut Poştaşii Chişinăului. Totul a pornit de la o Poştă-nepoştă. Un grup de chişinăuieni. Jurnalişti, vedete, oameni simpli. Atunci am protestat lângă Leogrand, acţionarii căruia sunt noii proprietari ai terenului unde în loc de vechea Poştă,o clădire frumoasă, cu un singur etaj, urmează să fie înalţat încă un business centru din metal şi sticlă. De atunci, nici un om nu a fost tras la răspundere pentru acea demolare ilegală. Mai mult, în baza acestui caz au fost descoperite atâtea porcării, încât mi-e frică să vi le înşir. Începând cu potlogăriile făcute de fostul minstru al culturii Artur Cozma şi continuând cu cele ale unor funcţionari care încă mai sunt în funcţie. Deci, de la demolarea de ACUM 5 LUNI nu s-a luat NICI O MĂSURĂ!!!. Să fi fost în Chişinău un primar ca în Vilinius, sigur nu ar fi permis aşa ceva.

Aş vrea să cred că acest mesaj îşi va găsi susţinătorii. Dintre acei care nu se mai mulţumesc cu poziţia de un simplu spectator. Ci susţinători care ar pune luni dimineaţa mâna pe o mătură şi ar veni în faţa Primăriei, la un protest.

Aşteptăm să ni se alăture tot cei care cred:

1. Că merităm un centru istoric al Chişinăului, bine definit, protejat şi reconstruit. Iar toţi cei care au cumpărat clădiri vechi, lăsându-le să se prăbuşească, doar cu scopul de a se alege cu un lot de pământ în centrul Chişinăului, să fie deposedaţi de ele.

Asta înseamnă revizuirea planului urbanistic al Chişinăului, care în momentul acesta conţine lucruri inaceptabile pentru centrul istoric. Asta mai înseamnă alegerea unui arhitect, poate din străinătate, care ar veni la Chişinău cu o viziune modernă, dar protectoare pentru ceea ce a mai rămas din inima Chişinăului. Deocamdată, marea noastră performanţă este faptul că D-ul Modărcă nu mai este în funcţia de arhitect principal al Chişinăului. Arhitectul, care prin semnăturile sale, a ucis o sumendenie de clădiri vechi şi a permis o grămadă de ilegălităţi la acest capitol, nu a fost destituit din funcţie pentru mârşăveniile comise, ci a fost trimis la pensie!!!! Ştiu că şi-a asigurat o pensie liniştită. De asta nu mă îndoiesc.Mă nelinişteşte însă faptul că în locul acestuia a venit Radu Blaj, înlocţiitorul său. Radu Blaj pare să fie un băiat cuminte. Dar oare aceasta este cea mai importantă calitate a arhitectului principal al unei metropole? Mie nu mi s-a părut, din interviul pe care l-am realizat acum 1 an, că d-ul Blaj are vreo viziune şi mai ales vreo putere de decizie. Şi dacă are o viziune, aş vrea şi eu ,ca locuitor al Chişinăului, să o văd prin acţiuni concrete.

2. Că merităm măcar o stradă pietonală în Chişinău.

Una de pe care să fie măturate toate maşinile şi pe care, cu multă atenţie, să se elibereze autorizaţii pentru diverse restaurante şi magazinaşe. Cănd mă refer la atenţie, mă refer şi la schiţele de publicitate de faţadă care urmeză să fie aplicate. O strada pietonală în centrul istoric nu are doar menirea de a le oferi locuitorilor un respiro ci şi ar putea reconstitui atmosfera Chişinăului de altă dată. Poftiţi un video la acest capitol.

3. Că merităm un centru istoric fără atâtea panouri şi ecrane publictare. Şi mai ales fără toate aceste gherete oribile de pe Ştefan cel Mare.

4. Că merităm un primar mai hotărât şi mai categoric. Ca cel din Vilnius măcar. Să ne amintim de acţiunea lui de răfuială cu şoferii care parchează ilegal.

5. Că merităm clădirea Poştei înapoi şi tragerea la răspundere a tuturor celor care au permis demolarea acesteia.

Protestul nu vine să toarne toate zoile în capul lui Chirtoacă. Oamenii care se vor aduna la protest vor aduce cu sine instrumente de făcut curat (mături, mănuși, căști, mopuri, salopete). Aceștia vor face curățenie în fața Primăriei. Acțiunea va reprezenta un îndemn pentru primarul Dorin Chirtoacă să înceapă ORDINEA în Capitală. Nu venim cu acuzaţii doar la adresa lui. Ştim că multe lucruri nu-i reuşesc şi din cauza lipsei unei echipe cu care să facă ordine. Suntem mai mulţi oameni care îi oferim suportul nostru. Doar să-l vrea. Doar să-l ceară. Poștașii Chișinăului sunt hotărâți să meargă până la capăt și vor adopta diferite forme de protest împotriva instituțiilor responsabile.

Vă aşteptăm pe toţi cei necajiţi de starea lucrurile din Chişinău, cu o mătură în mână, luni, la 10.00, în faţa Primăriei. Aceasta nu este o acţiune politică, deşi mulţi ar putea să o califice aşa. Aceasta este o formă de exprimare a faptului că îţi pasă.

23 October 2011

Poştaşii Chişinăului

Nu numai Chisinaul are nevoie de ajutor

Acest mesaj a venit de la o cititoare a blogului, careia ii multumesc.Se numeste Marcela.

Draga cititor,
Am decis sa-ti scriu in urma unei excursii petrecute in satu VADUL-RAŞCOV unde am vizitat numeroase monumente, printre care si cimitirul evreiesc care se afla intr-o situatie catastrofala. Dupa anexarea Basarabie de catre Rusia din 1812 in aceasta regiune migreaza evreii din Rusia si Polonia ,astfel in VADUL-RAŞCOV este infiintat un cimitir evreiesc. Primele morminte sunt datate din inceputul sec. XIX. , iar inscriiptiile de pe morminte sunt scrise in limba ebraica. Cimitirul manifesta o atractie turistica deosebita avind niste dimensiuni uimitoare(2 ha) si avind peste 6000 mii de morminte dupa cum puteti vedea din poza ce urmeaza:

Se zice ca acest cimitir evreiesc este cel mai mare din R. Moldova si unul dintre cele mai mari dintre cimitirile evreiesti din Europa de Est.Sculptate in piatra, fiecare mormint este unic in felul sau avind ca element comun steaua din 6 colturi care simbolizeaza eternitatea:

Acum mormintele sunt transformate in pasuni pentru vacile si caii localniciilor ,iar unele dintre pietrele funerale au fost distruse de catre oameni.Avind o situatie destul de grea din cauza neprotejarii si indiferentei totale a autoritatilor si a oamenilor cimitirul risca in scurt timp sa dispara .In fiecare primavara cimitirul este inundat de catre apa Nistrului, astfel situatia grava inrautatindu-se din an in an. Cred ca acest cimitir merita macar putina atentie si respect din partea oamenilor in el odihnindu-se stramosii nostri, nemaivorbind de imensa sa valoare turistica.Sper si cred ca cu ajutorul Dumneavoastra vom reusi sa facem ceva ! Oare nu suntem noi un popor demn, mindru de trecutul lui?Oare se vor adeveri acele glume cu privinta la prostia moldovenilor, la firea lor distrugatoare? …Trebuie sa luam masuri…Opriti distrugerea ..opriti prostia!!!Oare sa aiba italienii, francezii, germanii asa o comoara ,asa un trecut, oare nu l-ar pretui? Oare nu iar cunoaste adevaratul pret?Cu totii stim raspunsul la aceste intrebari ,cu siguranta ii vor cunoaste pretul si fara indoiala vor face milioane pe turistii ce nu vor inceta sa viziteze acest loc.Sa mergem inaite ,dar sa nu uitam trecutul.Unde vom ajunge noi cu o asemenea atirnare?Oare Europa ar accepta o tara fara trecut ?Ar vedea ea in noi un aliat daca nu am avea istorie ?Fara trecut nu exista viitor, fara trecut noi nu existam, pastrati trecutul , nu uitati de stramosi.Cred ca v-am convins ca avem nevoie de o schimbare, de ajutorul Dumneavoastra.

29 June 2011

Poştaşii Chişinăului

Primul pas.Poștașii Chișinăului

Există un grup pe facebook. Se numește Poștașii Chișinăului. Intrați în el și implicați-vă, dacă vă pasă de Chișinău cu adevărat. Azi am ajuns și pînă la prima acțiune. Salut apariția mașinii primarului Dorin Chirtoacă cu mesajul pe parbriz: “Și eu protestez”. Mașina a fost parcată la intrarea pe teritoriul unde a fost demolată Poșta. Asta mi se pare o manifestare de poziție,dacă nu a întregii administrații municipale, cel puțin o poziție personală a primarului. Era și cazul, era și timpul, demuuult. Lupta abia a început. Azi am înțeles că la boala acestui popor și anume cea de lipsa a unei identități naționale puternice și ferme se manifestă și prin terfelirea istoriei pe care o cunoaște ș-așa destul de prost. Nu ne cunoaștem trecutul și nici nu-l vom cunoaște dacă îi vom lăsa să ni-l demoleze. Chiar dacă primarul e cu noi, supușii acestuia se pare că nu-s de aceeși părere. Cer demisia arhitectului principal al Chișăului, d-ul Modârcă. Cred că prin participarea nemijlocită a acestui “profesionist”, centrul istoric dar și întreaga capitala a Moldovei s-a transformat într-un agarod de construcții urâte din plastic, sticlă și metal. Un arhitect principal trebuie să fie cel mai aprig apărător al imaginii acetsui oraș, nu cel mai mare călău. Mâine urmează o dezbatere publică cu eroii implicați în demolările clădărililor istorice. Să vedem ce-o să iasă. Cert e că modeștii apărători de până acum, se pot bucura de susținearea noastră, a celor din massmedia, mai mult ca oricând. Azi am făcut ceea ce nu mi-a plăcut niciodată să fac, dar nu e chiar atît de greu. Am strigat în gura mare la un protest. Oleg Brega se uita la mine și zâmbea. Cred că n-am fost chiar la nivel, dar cel puțin nu m-am ascuns după umerii altora și nici n-am stat prin colțuri să mă uit la alții cum o fac.

27 June 2011

Poştaşii Chişinăului

Consecinţele furtunii

Recunosc. Sunt puţin descurajată. Adică nu. Stai că mint. Mi s-a tăiat puţin din elan. Şi asta doar din cauza unui avânt adolescentin care n-a trecut testul unei anterioare experienţe de organizare a unui brainstorming prin facebook. Există şanse să vină prea puţini oameni sau prea mulţi. Regula nr.1 a unei acţiuni sociale de amploare. Stabileşte scenariul acţiunii într-un cerc restrâns, dar foarte restrâns, apoi prezintă scenariul unui public larg, dar cât mai larg…şi atunci: având motor şi itinerar…ai toate şansele să ajungi la destinaţie.

Neaşteptat de multă lume a reacţionat azi la ideea unei furtuni de idei cu privire la organizarea unui ceva, încă nu ştim ce, pentru a opri fărădelegile care se întîmplă cu patrimoniul arhitectural al Chişinăului şi mai ales cu aspectul lui steclopatizat. Asta nu poate decât să mă bucure. A venit un tată cu odraslele lui scumpe, protestatari profesionişti, ruşi îndrăgostiţi de Chişinău, bloggeri şi specialişti în comunicare( mult prea buni, dar mai puţin entuziasmaţi de reuniune). Mulţi şi vorbăreţi. Toţi supăraţi pe aleşii poporului, lipsiţi de adevărată putere de decizie şi foarte corupţi. Toţi erau conştienţi că discuţia urma să fie depolitizată, pentru a fi una cât mai eficientă. Odată decis acest lucru, numele primarului Dorin Chirtoacă a început să răsune tot mai rar, însă a celor doi subordonaţi ai săi, viceprimarul Nistor Grozavu şi arhitectul principal Vladimir Modârcă – nu. Participanţii la reuniune, mai ales cei foarte implicaţi şi documentaţi, nu puteau povesti despre cele 80 de demolări de până acum, fără a menţiona numele celor care s-au semnat sub ele. Culmea e că Dorin Chirtoacă cunoaşte situaţia. De ce nu ia măsuri mai radicale? Un motiv ar fi legislaţia care nu-i permite să-şi demită funcţionarii implicaţi în aceste istorii. De ce nu-i permite? Pentru că prin judecată aceştia vor fi restabiliţi în post.Aşa cum s-a întîmpla, de fapt, cu arhitectul Chişinăului, V. Modârcă, care în cei 20 de ani de urâţire a Chişinăului, a reuşit să se restabilească în post, chiar în timpul mandatului anterior a lui Chirtoacă, dacă nu mă înşel. D-ul Grozavu, din discuţie, mi s-a părut un om ok. Poate doar mi s-a părut, poate nu. Deci s-ar putea degeaba omul să sughiţe după întîlnirea de azi. Dar pe Modârcă nu-l poate demite.Asta este ipoteza primarului nostru. Serios? Mă întreb eu. Nu are probe relevante la mână pentru a porni o eliberare legală din post sau nu vrea să le aibă?

Dar sub acest steclopachet proaspăt instalat pe str. Mitropolit Varlaam, ştiţi cumva cine s-a semnat? Vreau şi eu să aflu, de ce un magazin de cosmetice, aşa peste noapte bagă o carcasă oribilă pe colţul decupat al intrării în această curte, crezând, probabil, că omul care a proiectat, cândva demult, această intrare în curte, aşa doar dintr-o prostie a hătărât anume aşa să-şi imagineze acest loc din Chişinău.

Revenind la reuniunea de azi. Am reuşit într-un final, graţie lui Dumitru Ciorici, să mai potolim nişte spirite, să stabilim o agendă şi să luăm nişte decizii. Despre punerea lor în practică vă voi ţine la curent. Deocamdată, am hotârît să-i susţinem pe cei de la Curaj, care au pus deja la cale o acţiune de protest chiar lângă nemaiexistenta Poştă veche a Moldovei, din intersecţia Pârcălab şi Mitr Varlaam. Luni, 27 iunie, la 9.00 poftiţi de vă alturaţi. Vom fi acolo şi noi.Dacă din cei 1500 de vizitatori ai mei, măcar 1/10 vor găsi timp să vină cu două flori şi o lumânare, voi considera că mi-am împlinit misiunea. Dacă nu, avem răbdare.. Dacă nu noi, apoi cine o să le facă bube în cap aleşilor noştri.

Cea mai mare bucurie a mea, dacă tot am stabilit în sfârşit o legătură cu d-ul Chirtoacă, e să-l văd la acest protest, aşa cum mi-a promis şi dacă tot va fi prin zonă, să treacă şi pe la locul cu pricina, din poza de mai sus, ca să vadă isprava supuşilor săi. Unul dintre supusi, d-ul Modârcă nu acceptă apariţii tv, dezbateri, nu ştiu cum arată, şi nici google images nu oferă măcar o poză prăpădintă. Mie însă mi-ar plăcea ca poporul să-ţi cunoască eroii.

26 June 2011

Poştaşii Chişinăului

Azi furtună de idei

Primul sediu la Poşta Moldovei

Aceste poze sunt dedicate celor care cred că trebuie pus capăt vechiturilor din Chişinău şi de mordernizat oraşul.

Ceea ce a mai rămas din el

Aşa s-a întîmplat că nevorbind de mai multe săptămâni cu Viorel Mardare, neştiind prea multe despre ce are în cap Vlada Ciobanu, neînţelegându-mă cu vreun alt blogger, ne-am pomenit azi dimineaţă sincronizându-ne cu toţii la acelaşi mesaj: Trebuie oprită distrugerea Chişinăului. Unii au fost duri, alţii mai duri în mesaje. Pe la 11 am dat şi de Antoniţa Fonari, care era pe aceeşi lungime de undă, adică gata să facă ceva, dar nu ştia ce anume, apoi ni s-a alăturat şi Dumitru Ciociri. Uite-aşa, fără a împrăştia pliante, fără a ne trimite sms-ri, fără vorbi la telefon, am simţit mai toţi acelaşi junghi în coastă.

Culmea e că acelaşi junghi în coastă l-a simţit şi omul pe care îl viza nemijlocit indignarea noastră: Dorin Chirtoacă, primarul de Chişinău.Doar că noi eram supărăţi pe lipsa de acţiuni din partea lui, iar el – de exces de zel din partea noastră. M-a sunat azi. Era foarte sincer supărat. Aş îndrăzni să presupun că îl durea mult valul de critici apărute pe net. M-a întrebat de ce îl ponegrim, fiind neinformaţi. De ce ponegrim? De ce neinformaţi? Noi toţi credem că de asta mergem la vot. Să alegem omul care are toate răspunsurile şi toate soluţiile.Şi mai ales să credem că oferindu-i votul, vom avea tot dreptul să-l şi taxăm pentru încrederea noastră înşelată. Culmea e că cel cu soluţiile, zâmbeşte mulţumitor şi cu greşeli de pe panouri, iar alesul nostru susţine că suntem neinformaţi. Eu însă, de câteva ore ştiam deja despre faptul că această clădire a fost demolată ilegal, dar nu cu autorizaţia Primăriei, ci practic cu aprobarea legii, al cărei promotor este organul de drept -Judecătoria.Poftiţi:

“Demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71

În legătură cu demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71, inclus sub numărul 280 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de Stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22.06.1993, Direcţia Relaţii Publice a Primăriei Chişinău face următoarele precizări.

1. Lucrările de demolare se execută în lipsa autorizaţiei de desfiinţare, a avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii şi fără un proiect de execuţie a lucrărilor, aprobat de autorităţile publice locale.

2. În anul 2008, Primăria Chişinău a eliberat autorizaţie de desfiinţare pentru imobilul din str. Mitropolit Varlaam, 77, în baza avizului Ministerului Culturii. Imobilul respectiv însă era unul separat, care nu reprezenta monument de arhitectură.

3. Între timp, cele două imobile au fost comasate, conform informaţiei ÎS „Cadastru”, astfel încât adresa juridică a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, 71, a fost modificată, devenind str. Mitropolit Varlaam, 77, iar Primăria Chişinău a dispus sistarea valabilităţii autorizaţiei de desfiinţare.

4. Primăria Chişinău a sesizat Procuratura municipiului Chişinău, Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău şi Inspecţia de Stat în Construcţie privind demolarea neautorizată a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, monument de arhitectură de importanţă naţională, însă proprietarii imobilului continuă executarea lucrărilor de demolare.

În context, Primăria municipiului Chişinău regretă lipsa acţiunilor de rigoare din partea organelor competente, pentru a opri demolarea monumentului de importanţă naţională, din str. Vlaicu Pârcălab, 71. De asemenea, ne exprimăm regretul în legătură cu acţiunile ilegale ale agentului economic, proprietar al imobilului respectiv, care au condus la distrugerea unui monument de arhitectură de importanţă naţională, din cetrul Chişinăului.”

Aşa dar, ne ciocnim de unul dintre fenomene basarabene – tranzitul de vină şi responsabilitate. Se numeşte: Asta nu eu! L-am întrebat atunci pe d-ul Primar, de ce în loc să puncă capăt demolărilor, apar tot mai multe gherete din steclopachete şi clădiri monstruoase, în schimb? Mi-a spus, că a stopat autorizarea gheretelor încă acum 1 an şi jumătate. Cele care încă mai apar acum, au autorizaţii mai vechi.

Mă opresc puţin, încerc să mă dumeresc şi îl întreb. Şi dacă atâtea zoi se toarnă pe nedrept în capul primarului, de ce nu se implică, de ce nu ripostează, de ce nu vine la emisiune, după ce l-am invitat de atâtea ori şi m-a ignorat, de ce nu face conferinţă de presă ca să redirecţioneze atenţia turmei spre persoanele nemijlocit responsabile şi vinovate?

Aşa dar, să presupunem că Primarul nostru a făcut maxim ce i-a stat în puteri şi nu a autorizat demolarea unei clădiri vechi.În primul rând, având deja 4 ani de experienţă în comunicărea cu presa din MD şi presupunând că ouăle vor începe prin inerţie să cadă în capul primarului, fă gălăgie, urlă, arată-ne adevăraţii făptaşi. Cine este următoarea verigă responsabilă? Din cele scrise mai sus cu roşu, presupun că e vorba de cineva de la Cadastru, care poate comasa, după cum i se scoală, clădirile din Chişinău şi le schimbă adresa juridică pentru a fi mai uşor lichidate. Presupun că şi cei de la Procuratură se chinuie cu unele fărădelegi mai grave, ignorându-le intenţionat sau ba, pe cele din capitală. Rămîne să înţeleg: dacă sunt un primar conştient că m-a votat jumătate de oraş, dacă îmi pasă cu adevarat de Chişinău, încrucişez palmele şi aştept până se trezesc cei de la Procuratură sau bat alarma până ajunge şi la un Minstru al Justiţiei, şi la un prim-ministru, la urma urmei. Oi fi eu naivă să cred că arhitectură Chişinăului poate să -l precocupe pe d-ul Filat acum mai mult decât păpuşarul, dar dacă insişti, faci o conferinţă de presă, poate iese ceva….

Mi-e milă de acţiunile de protest prost organizate. Îmi vine să-i susţin pe toţi cei care au ceva de spus, dar nu m-am alăturat pînă acum, pentru că nu vreau să dau greş prin acţiuni umile şi ineficiente. Cred însă în puterea bloggerilor din Moldova, în spiritul rebel a lui Oleg Brega,în forţa de convingere a Antoniţei Fonari, şi în miile de vizitatori ale site-lor de ştiri(în cititori cu scaun la cap) şi mai ales cred în minţi creative, capabile să mobilizeze mase. Pentru mine Pavel Turcu şi Hai Moldova sunt singurele două acţiuni în care mass-media, în special cea electronică, a demonstrat că se poate . Se poate să ai un mesaj şi să-i faci pe oameni să-l audă şi chiar să-l transmită în lanţ. Pavel Turcu a fost o distracţie, Hai Moldova – o acţiune utilă. Bine, noi nu-i putem elimina pe toţi păpuşarii din ţara asta, ca să facem ordine,dar noi suntem capabili să ne facem auzită vocea. Cea care strigă: Opriţi-vă! Nu ne mai trageţi atâta ţeapă. Nu ne mai consideraţi nişte imbecili, pe care oricine îi poate călări. Ştim că oricum totul devine o rutină, totul se uită, nimeni nu stă să urmărească până la urmă fiecare poveste cu nedreptate.Apoi, în locul poveştilor mai vechi, vin altele mai noi şi le pierdem şirul.

Nu cred, însă că vreau să merg pe alături mai departe. Nu cred că demolarea clădirilor istorice în Chişinău se va opri de la sine. Vreau să-i dau de capăt. Dacă primarul susţine că utorizaţii nu se eliberează, înseamnă că vreau să ştiu cine-i păpuşarul de aici. Bun venit la Teatrul de Păpuşi “Moldova”.

ATENTIE! DACĂ ÎNTR-ADEVĂR VA PASA DE ORASUL ÎN CARE V-ATI NÂSCUT….

Sîmbata, la 18.00 la terasa de la Palatul National, se întîmplă o furtuna de idei despre cum sa oprim aceste actiuni ilegale. Nu ma bat cu pumnul in piept si nici nu urc pe baricade, dar mi-as dori o actiune de protest sau de sensibilizare a autorităţilor, bine organizată, originală şi de amploare.O acţiune la care se va alătura şi actualul primar. Cel puţin aşa mi-a promis la telefon.Curios, el împotriva cui va protesta?

Dragi parinti, bloggeri si chişinăuieni, faceţi-vă auzite ideile. Ieşiţi afară din facebook. Afară atât de frumos miroase a tei.

25 June 2011

Poştaşii Chişinăului

Adio, speranţe spulberate de excavatoare

Am dansat duminică pentru a mobiliza tinerii la vot, am votat,apoi am aterizat după amiază la Budapesta. Oraşul pe care am tot amânat să-l vizitez până acum. Şi am greşit. Pentru că Ungaria în mintea mea a intrat cândva demult ca patria celor două plapume, verde şi roşie în carouri, cu care maică-mea s-a întors de acolo , pentru mine şi fratele meu. Cea verde îmi plăcea cel mai tare, dar nu mi-a revenit mie. În schimb , când s-a însurat fratele meu, ambele au fost ale mele. Apoi despre Ungaria aflasem că este patria europeană a pornografiei, apoi ca e patria gulaşului, apoi ca e patria unor oameni destul de morocănoşi şi ciudaţi. Dar nimeni nu mi-a spus cât de simpatic poate fi un oraş separat de o Dunăre, cu un patrimoniu arhitectural păstrat cu o sfinţenie deosebită, iluminat noaptea ca cea mai preţioasă comoară, cu străzi aerisite , largi, spaţioase, cu un trafic rutier de invidiat, fără nici un poliţist văzut în 3 zile, cu piste civilizate pentru biciclişti, cu câteva poduri splendide peste Dunăre,cu piscine cu apă tremală chiar în centrul oraşului, cu lume care-şi vede de treaba sa.Merita să descopăr farmecele Budapestei mai înainte. Este oraşul perfect pentru a îmbătrâni fericit,alături de un om drag.

Am revenit la Chişinău, după câteva zile fără net, şi am constatat că avem un primar. E trist, dar trebuie să spun că nu-l pot considera victorios. Asta nu e o victorie, asta e doar un simplu noroc sau matematică cu erori presupuse. Victorie e atunci când poţi cu mândrie să spui că eşti dorit de majoritate. Când însă majoritatea ta e cu doar 1 % e mai mare decât a concurentului tău…ce fel de victorie e asta? Şi cum îndrăzneşti, intrând în funcţie să-ţi răslplăteşti alegătorii cu o ţeapă atât de mare. M-am despărţit azi, cu amărăciune în suflet, de sediul primei Poşte din Chişinău. Un an şi jumătate treceam pe lângă ea, în drum spre Jurnal. Vâzând că se munceşte acolo, sincer m-am bucurat, c a un copil naiv. Îmi făceam speranţe că şi copiii mei vor vedea acea veche, dar foarte interesantă clădire de culoare roşie. Azi însă,am simţit nevoia să vă întreb dacă numai mie îmi vine să urlu după atâta cruzime şi să ies în stradă şi să cer demisia acelui om care consemnează demolările din Chişinău. Idioţi, tâmpiţi, animale necruţătoare, care trăiesc doar cu clipa de azi. Acesta este oraşul meu. Acesta este oraşul celor care vă aleg. Cum îndrăzniţi să schimbaţi arhitectura veche a Chişinăului, pe chioşcuri din steclopachet, dibond, plastic. Cum poate mâna unui om, fie el Nistor Grozavu sau cine o fi, să pună semnătura pe acte care permit distrugerea Chişinăului. Iar noi stăm ca proştii şi ne uităm cum trenul pleacă cu tot ce ne este mai drag. Ne uimim în fiecare zi de mizeria pentru care votăm şi ne culcăm cu dinţii spre perete, şoptindu-ne: Moya hata s kraiu….
Dacă aş ieşi singură să protestez, nu m-ar lua nimeni în serios. Dacă se adună cineva care suferă ca şi mine, anunţaţi-mă…că eu nu mai pot…oraşul ăsta tare doare…Noi însă am putea opri demolările, numai să vrem…Iar viitorii copii al actualului primar o să citească istoria Chişinăuluui de pe tabliţele agăţate pe prăvălii de steclopachet: Aici tata vostru a mai dat voie să se distrugă o clădire frumoasă, şi aici, şi aici, şi aici, şi aici…..

23 June 2011