De-ale mele

PRIETENILOR MEI NOI DIN FLORIDA

Pe Ana și pe Nicu i-am cunoscut recent. Sunt un cuplu de moldoveni – susținători foarte simpatici ai Emisiunii Lumina. Și atunci când Lumina a anunțat că face spectacol la Montreal, Ana și cu Nicu, care stau în SUA, au luat avionul și au venit la Montreal.

Au stat la noi acasă, am gătit cu Ana borș roșu, mămăliga, am stat la povești, ne-am confesat, ne-am cam îndrăgostit unii de alții.

Ana și Nicu vin din domeniul IT. Muncesc într-o companie din orașul Tampa, iar Nicu mai are și propriul proiect.

Este vorba despre o echipă care elaborează teme și pluginuri pentru WordPress, adică design și alte șmecherii pentru bloguri ca al meu.  Am impresia că le merge bine. Cel puțin Nicu pare să fie mulțumit.  Dacă vă chinuia demult ideea să vă deschideți un blog sau să vă împrospătați designul, poftiți de intrați aici și vedeți poate vă place vreo temă de la ei: http://nrgthemes.com/. La ora actuală peste 2000 de clienți se bucură deja de temele create de NRG themes. Continue Reading

20 April 2015
De-ale mele

DE CE SĂ FIM REVENDICATORI?

Cursul de azi de la Universitate a fost mai interesant decât de obicei. Profesoara mi-a atins niște corzi sensibile. Acest 7 aprilie cumva mă face să rezonez într-o cumplită decepție. Poate pentru că rezultatul alegerilor din 30 noiembrie m-au făcut să simt că am trăit un nou 7 aprilie.

Profesoara ne-a dat să citim scrisoarea, scrisă și făcută publică de către un cetățean din Quebec, adresată fiind unor politicieni importanți. Mesajul spunea că el, cetățeanul X, este bine merci, are un job, are câteva imobile pe care le dă în chirie. Nu are de ce să se plângă. Dar are copii. Nu-și bate niciodată copiii. Pentru că nu e normal să-ți bați copiii. Dar, atunci când deschide televizorul, se îngrozește să vadă la știri copii bătuți în stradă. Și îi întreba pe policiticienii respectivi dacă se uită la știri, dacă ei își bat copiii proprii și dacă li se pare normal să fie bătuți copiii altora în stradă. Continue Reading

9 April 2015
De-ale mele

DAR CU HATERII CE FACEM?

Această postare este dedicată celor care mă întreabă mai tot timpul cum fac față armatei de oameni răi de pe FB. De asemenea, sper ca în această postare să se regăsească cei care sunt convinși că LIBERTATEA DE EXPRIMARE este atunci când ești nefiricit, dar te simți puțin mai bine dacă împărți nefericirea ta și altora. Viața e plină de acești oameni, care țin morțiș să-și exprime liber prețioasa lor părere. Dar ei nu se pot exprima în fața propriei lor persoane, ei au nevoie de public.  Practic acesta e și scopul lor, să genereze reacții și să se alimenteze din ele. Și apropo, tema la care ei caută liber să se exprime nu are practic nici o importanță.

Cantitatea haterilor unui om este direct proporțională cu popularitatea lui. Ceea ce este explicabil. Cu cât mai multă lume te cunoaște, cu atât mai mulți sunt cei care nu te plac. Ce-i face însă pe unii să nu te placă discret, iar pe alții să iasă din anonimat?

Continue Reading

7 April 2015
De-ale mele

TREBUIA BĂIAT, DAR LAS CĂ ȘI FATĂ E BINE

Încep această postare prin a vă mulțumi pentru câtă căldură, simplă căldură și bunătate umană, ați turnat peste mine în ultimele două zile.

Am avut impresia că am fost dusă într-o pădure și au curs peste mine tone de flori de primăvară. Vă mulțumesc pentru emoțiile pe care mi le-ați oferit într-o perioadă în care fricile  mele sunt cam la fel de mari ca și speranțele. Urările voastre au fost extrem de binevenite și încurajatoare.

Voi continua însă cu un alt subiect. Care ne vizează pe toți și pe care îl abordez nu din porniri feministe, ci din nevoia de a opri un fenomen pe care eu îl simt ca pe o nedreptate.

Imaginați-vă pentru o secundă scena în care o femeie însărcinată anunță că va naște un băiețel, iar oamenii bucuroși încep să o felicite și să-i dorească sarcină ușoară, așa cum este și normal. Totodată se găsesc și dintre acei care îi spun viitoarei mame: ”Mda, era mai bine să fie o fetiță, dar lasă, nu te întrista, merge și băiețel” sau ”Tu mătincă ai vrut fetiță, așa-i? Ei, ce să-i faci, asta-i viața” sau ”Eiii, lasă, nu-i grav că-i băiat, dar parcă era mai bine să fie fetiță”  sau ”Nu te întrista, băiețel tot e bine, ai să faci băieți până o să iasă o fată” și lista acestor încurajări simpatice ar putea continua.  Continue Reading

2 April 2015
CANATA

DESPRE SĂNĂTATE, DE LA O LUNI

DESPRE EXPOZIȚIE

Este al doilea an la rând când merg la Manger Santé et Vivre Vert din Montreal – o expoziție  după care realizezi cât de mare este interesul consumatorului local pentru modul sănătos de viață. Nu în ultimul rând, fiind bine știute prețurile crescute la această categorie de produse, văzând câtă lume vine la eveniment și câți expozanți vin să-și promoveze produsele , îți dai seama și de potențialul impunător al pieții produselor eco-bio în Quebec. Mai exact, la această a 18-ea ediție din Montreal (se organizează una similară și în Quebec), au participat în jur de 300 de expozanți. Am încercat să fac un rezumat pentru cei interesați de sănătate, de metode noi de  îngrijire, fără ca să cădea în extreme, de idei noi de business, de abordări ale potențialului local și binențeles de un marketing competitiv pentru produsele lor bio și eco. Continue Reading

23 March 2015
De-ale mele

DESPRE MODA DIN MOLDOVA, DIN INIMĂ

La primele ediții ale paradei branduruilor autohtone am fost oarecum implicată în organizare, dar de câteva ediții urmăresc doar prin FB evoluția designerilor noștri. Văd ce emoții au înainte de prezentări, grație postărilor din pre-producție, îmi imaginez ce cheltuieli au de suportat creatorii și organizatorii pentru a-și asigura o prezență cât mai decentă, de aceea mă fixez, în mare parte, pe lucruri bune. Dar dacă nu am vorbi și despre părți care pot fi îmbunătățite, care ar mai fi rostul acestui proiect. Rolul lui este să creeze și să amelioreze imaginea modei din Moldova. Iar pentru a ameliora, criticile sunt absolut necesare.

Continue Reading

18 March 2015
De-ale mele

MOLDOVENII ÎN FAȚA TESTULUI DE OMENIE

Prima dată mi-e frică cu adevărat pentru țara mea. Ceea ce mă îngrozește este să văd oamenii făcând cozi la magazine sau benzinării pentru a face rezerve. Cred că am auzit asta doar despre vremuri de înainte de război.

Mi-e frică…

de foame și de sărăcie adevărată și am impresia că acest tzunami este de neoprit în Moldova.

de cei care cred că acum e momentul să-și facă averile pe disperarea oamenilor, crescând nemotivat prețurile.

de liniștea transmisă de cei care au scos țara la hat și de prostia celor care ies la televizor ca să liniștească oamenii prin a-i învinui că fac panică degeaba și că demisia este un joc politic în care ei nu se bagă. Continue Reading

18 February 2015