Poştaşii Chişinăului

Adio, speranţe spulberate de excavatoare

Am dansat duminică pentru a mobiliza tinerii la vot, am votat,apoi am aterizat după amiază la Budapesta. Oraşul pe care am tot amânat să-l vizitez până acum. Şi am greşit. Pentru că Ungaria în mintea mea a intrat cândva demult ca patria celor două plapume, verde şi roşie în carouri, cu care maică-mea s-a întors de acolo , pentru mine şi fratele meu. Cea verde îmi plăcea cel mai tare, dar nu mi-a revenit mie. În schimb , când s-a însurat fratele meu, ambele au fost ale mele. Apoi despre Ungaria aflasem că este patria europeană a pornografiei, apoi ca e patria gulaşului, apoi ca e patria unor oameni destul de morocănoşi şi ciudaţi. Dar nimeni nu mi-a spus cât de simpatic poate fi un oraş separat de o Dunăre, cu un patrimoniu arhitectural păstrat cu o sfinţenie deosebită, iluminat noaptea ca cea mai preţioasă comoară, cu străzi aerisite , largi, spaţioase, cu un trafic rutier de invidiat, fără nici un poliţist văzut în 3 zile, cu piste civilizate pentru biciclişti, cu câteva poduri splendide peste Dunăre,cu piscine cu apă tremală chiar în centrul oraşului, cu lume care-şi vede de treaba sa.Merita să descopăr farmecele Budapestei mai înainte. Este oraşul perfect pentru a îmbătrâni fericit,alături de un om drag.

Am revenit la Chişinău, după câteva zile fără net, şi am constatat că avem un primar. E trist, dar trebuie să spun că nu-l pot considera victorios. Asta nu e o victorie, asta e doar un simplu noroc sau matematică cu erori presupuse. Victorie e atunci când poţi cu mândrie să spui că eşti dorit de majoritate. Când însă majoritatea ta e cu doar 1 % e mai mare decât a concurentului tău…ce fel de victorie e asta? Şi cum îndrăzneşti, intrând în funcţie să-ţi răslplăteşti alegătorii cu o ţeapă atât de mare. M-am despărţit azi, cu amărăciune în suflet, de sediul primei Poşte din Chişinău. Un an şi jumătate treceam pe lângă ea, în drum spre Jurnal. Vâzând că se munceşte acolo, sincer m-am bucurat, c a un copil naiv. Îmi făceam speranţe că şi copiii mei vor vedea acea veche, dar foarte interesantă clădire de culoare roşie. Azi însă,am simţit nevoia să vă întreb dacă numai mie îmi vine să urlu după atâta cruzime şi să ies în stradă şi să cer demisia acelui om care consemnează demolările din Chişinău. Idioţi, tâmpiţi, animale necruţătoare, care trăiesc doar cu clipa de azi. Acesta este oraşul meu. Acesta este oraşul celor care vă aleg. Cum îndrăzniţi să schimbaţi arhitectura veche a Chişinăului, pe chioşcuri din steclopachet, dibond, plastic. Cum poate mâna unui om, fie el Nistor Grozavu sau cine o fi, să pună semnătura pe acte care permit distrugerea Chişinăului. Iar noi stăm ca proştii şi ne uităm cum trenul pleacă cu tot ce ne este mai drag. Ne uimim în fiecare zi de mizeria pentru care votăm şi ne culcăm cu dinţii spre perete, şoptindu-ne: Moya hata s kraiu….
Dacă aş ieşi singură să protestez, nu m-ar lua nimeni în serios. Dacă se adună cineva care suferă ca şi mine, anunţaţi-mă…că eu nu mai pot…oraşul ăsta tare doare…Noi însă am putea opri demolările, numai să vrem…Iar viitorii copii al actualului primar o să citească istoria Chişinăuluui de pe tabliţele agăţate pe prăvălii de steclopachet: Aici tata vostru a mai dat voie să se distrugă o clădire frumoasă, şi aici, şi aici, şi aici, şi aici…..

Loading

EVENIMENTE

+1.Episod 2

Eu m-am simţit foarte bine aici. Am fost mândră de mine şi de oamenii care s-au alăturat. Chiar şi cei care au venit să caşte gură, păzind trotuarele ca să nu cadă – şi prezyenţa a lor m-a bucurat. Am o controversă interioară cu mine de mult timp. Încerc să scap de frica de a apărea penibilă în faţa cuiva. Am participat în acest expremint şi din acest motiv. Să mă duc, să dansez fără a cunoaşte mişcările şi să înfrâng în mine spaima ca nu cumva cineva să râdă de mine, de neghiobia mea. Iar cei în cărucioare  sunt cei mai adevăraţi luptători, spre deosebire de cei care pot merge pe 2 picioare şi unul dintre ele l-au băgat azi în destinul acestui oraş.  Cred foarte mulot în acţiuni de mobilizare a tinerilor prin metode creative, artistice. Astăzi a fost doar un test.

P.S. Am fost şi am votat după asta. Lista era plină de semnături. Semnături lăsate de cei care au fost şi în turul doi. Multe căsuţe au rămas însă la fel de libere ca şi acum 2 săptămâni.

Loading

De-ale mele

Melc, melc, codobelc scoate un hit boieresc

Faceţi un click pe această minunată poză şi descărcaţi noul single al băieţilor de la Snails.Îi iubesc atât de mult, pe toţi la un loc şi pe fiecare în parte şi mi se par incredibil de buni în acest nou album, pe care se pregătesc să-l scoată în toamnă. Tot materialul este în l.engleză. Piesele au fost înregistrate în Suedia, vocalistul Lilian Severin zis şi Liurex  sună extraordinar,adolescenţa din vocea lui a devenit mult mai matură. Apariţia lui Igor Buzurniuc în trupă nu putea să rămână neobservată în noul sound al Snails-lor, Vitalie Colţ şi Mircea completează acest puzzle cum se poate mai bine. Un artist zilele trecute mi-a venit la emisiune cu părul vopsit şi cu ţinută de interpret de operă, brâu, sacou şi tot felul de alte chestii inadecvate. Mie însă îmi plac artiştii, cu părul natural, puţin nespălat, ciufulit, în maiouri şi blugi, cu simţul umorului în buzunar.Vă rog mult şi nişte comentarii despre piesă.

Loading

De-ale mele

Obşarpe – criza e la modă

Acum câteva săptămâni, într-o dimineaţă însorită de duminică, mă puteai vedea  frumos îmbrăcată, alături de Valentina Vidraşcu şi Violet Malibu (fotografă) în preajma celor mai frumoase locuri arhitecturale ale Chişinăului. Hotărâsem să folosesc o bucată de weekend pentru a realiza o idee pe care o tot amânam din lipsă de timp. O sesiune cu noile creaţii ale Valentinei,  într-un context urban special: locuri din Chişinău, pe care nici timpul, nici Modârcă şi nici un primar n-au apucat să le distrugă. Mici oaze ale Chişinăului care îi dau un farmec şi  un romantism de poezie.

Am schimbat 12 ţinute şi cred că şi vreo 12 locaţii. N-a fost uşor. Mai ales că aveam un deadline cu Valentina. Să apucăm în acea duminică, la 17.00,master classul criticului de modă, venit din Rusia – Alexandr Vasiliev . Dacă nu mă convingea Valentina că merită, probabil că nu am mai fi ajuns acolo, după o zi atât de plină şi istovitoare.

Pe la 17.30 am ajuns şi noi în sală, unde pe scenă defilau modele care purtau nişte haine oribile. Iertată să-mi fie atitudinea categorică, însă eu veneam după o zi în care m-am scăldat în ţinute unice, lucrate manual, haine care îţi ţin privirea captivă şi de care cu greu te desparţi. Or pe scena defilau paiete, imprimeuri, rochii mult prea colorate şi kitchioase, haine fără gram de personalitate. Ieri lângă piaţa centrală văzusem câteva din astea şi băiatul care le vindea propunea cumpărătoarei să probeze un maiou drept pe marginea drumului, sub umbrelă. Să revenim la acţiunea de la Operă. Aşa dar master class-ul începuse cu defilarea unei colecţii prezentate de un magazin local. De aia mă scuz pentru impresii, mai ştii poate omului care vinde aceste haine, chiar îi place ceea ce vinde.

Apoi, un nene scund, cu burtică şi cu ochelari, a apărut în scenă şi a început să ne povestească, în baza unui slideshow cu imagini din Vogue, despre tot ce se poartă, ce-i la modă, ce-i trendy, ce-i cool. Vasiliev e un foarte talentat povestitor. Puţin acid, puţin tăios, are umor şi chiar dacă a insinuat că unele moldovence se îmbracă fix ca nişte femei cu moravuri uşoare, asta, mi s-a părut, că n-a supărat pe nimeni. Vasiliev e un specilist cu un foarte impresionant background. A muncit mulţi ani pentru teatre din străinătate, creînd decoruri de scenă. Ştie cum să aranjeze lucrurile pe policioară şi să povestească despre modă, fără ca să te plictiseşti.

Într-un moment dat mi-am zis: ce-ar fi să fac nişte notiţe în telefon? Omul povesteşte cu atâta pasiune despre tendinţe. Poate cineva tocmai se gândea să dea o tură pe la magazine şi nu ştia cum să-şi cheltuie cel mai bine banii.Ascultând recomandările lui Vasiliev am înţeles că în sfârşit voi fi şi eu la modă. Pentru că ceea ce se poartă în acest an, e ceea ce port eu tot timpul.

Aşa dar, moda mondială în 2011 este marcată de războiul religiilor şi criza economică. De aceea tot ceea ce sclipeşte(paiete, accesorii şi încălţăminte de lac), branduri, lux, şic,  nu se mai poartă. Se poartă tot ce are aspect de ros, uzat, şters, spălat,second hand, adică obşarpanoe. La modă e stilul Obşarpe. Picioarele se spală în ligheane sovietice, telefoanele cxu butoane se înlocuiesc cu tlefoane cu firul răsucit, găurile din haine pot fi înmulţite, ţărţămurile de altă dată revin cu succes. Ce ar fi să fac un copy paste la notiţele din telefon…iar vouă vă doresc mult succes la cumpărături estivale.

Ştiu, ştiu că pentru  unii e dureros, dar eu zic Ura! În sfârşit nu se mai poartă haine cu brandul scris pe ele. Fetelor, aveţi  şi voi puţin mai multă demnitate. Vă plăteşte cineva să le promovaţi pe piept D&G, gucci, guess şi alte prostii? Din cîte ştiu voi plătiţi pentru aceste haine. Deci voi îi plătiţi ca să le faceţi lor reclamă. Vindeţi la Yardsale tot ce aveţi cu inscripţii de branduri. Apropos, următorul Yardsale e pe 26 iunie.

În schimb, femeia din 2011 poartă: pantaloni kliosh, rochii, fuste şi bluze cu dantelă, hainele albe, palarie tip poganka,

Sunt în vogă accesoriile improvizate, handmade gen coroniţă din romaniţe pe cap, rochii extramaxi lungi şi voluminoase,

Revin în port umerii mari la sacouri, se poartă decolteu mai modest, aşa că bogăţia de acolo doar să se întrezărească, se poartă salopetele şi la modă sunt  culorile toxice, aprinse , shoking pink, galben, albastru, verzui – culoarea sticlei de chefir.

Se acceptă chiar şi combinaţia de 4 culori într+om ţinută. Se poartă poncho, coafura tip Angela Davis, accesorii măşcate(cele mărunte le puteţi trimite în concediu din cont propriu).

Sandalele grecesti, pantaloni din piele , gentile tip ruxac, hainele unisex. Precum susţine şi Valsiliev la modă este femeia divorţata, concediată pe timp de criza,păr puţin slinos, culoare naturală, blondele nu mai sunt la modă, sprâncene naturale, fără tatuaj(mare durere pentru cele care şi-au tatuat sprâncenele pe viaţă). La modă este femeia, aşa cum a creat-o Dumnezeu, fără implanturi, botoxuri, singură, pe cont propriu, dar puternică, descurcăreaţă, luptătoare.

Şi pentu băieţi avem noutăţi. Nu se mai poartă cravata. Există doar 4 activităţi care îi permit bărbatului să mai poarte cravata: în partid, la banca,la guvern, în  birou de servicii funebre. Nu se mai poartă şosetele(e criză totuşi) sau doar şosete foarte colorate. Nu se mai poartă cămaşa sub cardigan, direct pe pielea goală şi de dorit e ca bărbaţii să-şi etaleze pieptul cât mai păros. La modă sunt bruneţii cu mustaţă sau barbă.

Se recomandă să umbli neras, distrus, umilit – e criză totuşi. Bărbatul la modă  e cel îngrijorat că n-are nici bani şi nici motive să cumpere o lamă si crema de ras. Se poartă păr lung, pălăriile trilby, fularasşe la maiouri cu tăietura tip V.

Cine are măcar puţin umor, poate întrezări în cele înşirate mai sus ironia povestitorului. Inspiraţi-vă, nu copiaţi. Moda este termometrul timpurilor pe care le trăim. Am stat la primul act cu Valentina, ne-am amuzat şi am plecat în pauză să stăm la oo terasă şi să golim o sticlă de vin, pentru a corespunde cât mai bine modelului de femeie la modă,pe timp de criză…..

Loading

De-ale mele

Turma

Eu nu am cuvinte. Este uimitor cum în doar câteva zile, blogul meu – un loc cu interes redus pentru unii cetăţeni, brusc se trasnformă într-un câmp de luptă pentu ei. Îmi vine să le strig la toţi cei care au comentat la ultimul articol:Marş înapoi pe unimedia şi protv! Sunteţi dezgustători. Si voi, cei supernaţionalişti şi peste măsură încrezuţi în sine, dar cu un  nivel cam redus de inteligenţă, dar şi voi, cei cu atitudine de stăpâni pe turma, pe moldavskaya bydla. De când am scris + 1, peste zi se adunau peste 20 de comentarii, pe care le aprobam fără a le citi, iar mai apoi am înţeles că prin nefiltrarea lor am provocvat o invazie de frustraţi pe blogul meu.Care au mai şi crezut că sunt acasa, unde toata lumea arde de nerabdare sa le auda offurile nationalist-lingvist-patriotice. Hai sa va dezamagesc. Ma doare prea mult ce faceti voi, asa ca aici o să vorbim despre modă, gay,tendinţe, vacanţe…..vise,frici,eşuări şi restanţe. Iar pentru diareile voastre, poftiti pe portaluri de alti frustrati.

Tara nu va datoreaza nimic.Doar în ziua când toate etniile din Moldova vor înţelege că nimeni nu le este dator cu nimic, nici ruşii moldovenilor şi nici moldovenii ruşilor, doar atunci vor putea face loc şi pentru o comunicare nu caineasca ci omeneasca. Deocamdată, tot ce fac ruşii şi moldovenii din MD este să hamăie unuii la alţii.

Off topic. Dragi şoferiţe. Luaţi în vizor ideea achiziţionării unui sau mai multor prieteni la care să puteţi apela pentru schimbarea unei roţi, în caz de pană la miez de noapte.Şi n-ar fi rău să poată conecta nişte cleme, în caz de baterie descărcată.

Oamenii toţi, trebuie trataţi cu mare grijă. Unele clipe de nepăsare în relaţia cu oamenii pot genera cicatrice pe viaţă. La mai mulţi oameni.

Limita există. La unii e atunci când încep să aibă impresia că-s aproape de demenţă.Aici e limita.Stop.

“Pomul vietii” e un film prea bun ca sa-l vada toata lumea.In Moldova e prea putina lume buna pentru “Pomul vietii”. Dar asta nu e cel mai grav. Mai trist e ca o sala mica, plina de oameni, este tinuta intr-o caldura infernala la 137 min ale unui film, la care 3/4 din din spectatori rid acolo unde e de plins.

Eu cred că ştiu cine va căştiga alegerile. Eu cred că cei care acum prezic rezultatul alegerilor dau greş. Şi dacă greşesc eu…atunci ţara asta  încă vreo 6-8 ani n-o să ştie încotro îi este traseul şi au s-o întindă în dreapta şi în stânga activişti, ca cei pe care îi alung inapoi de unde au venit.6-8 ani? Adica eu nici la 40 n-am sa ma pot bucura de-o lumina la capatul tunelului? Fuck

Miroase a tei afară. Albinele fac conservături de tei, flori de câmp. Vine şi solstiţiul de vară.

Uite ce PR prietenos ne face Dragoş Bucurenci.

http://www.onemagazine.ro/lifestyle/opinii/articol-8328233-strasnicele-femei-de-peste-prut

Revin la subiect. Trebuie să ne mai dăm o şansă de comunicare fără pietre.Pentru că se poate. Câteva linguri de toleranta, o porţie sănătoase de bunăvoinţă, puţin fatalism şi mai mult respect pentru orice creatură de pe pâmînt.Indiferent de sex, culoare, vârstă, limbă.

 

 

 

Loading

De-ale mele

+1 la vot

De cîteva zile pe facebook pozele de profil ale multor utilizatori sunt înlocuite cu +1. Eu încă nu mi-am înlocuit-o. Dar susțin ideea.Ideea de a lăsa scârțîitul acasă și a merge la vot cu orice preț, chiar și cu prețul de a alege răul cel mai bun.
Păcat că ne apucăm să stingem focul cînd totul e APROAPE cenușă. Păcat că suburbiile devin brusc foarte importante strategic pentru candidații la primărie. Păcat că la 5 zile de alegeri, cineva suprinzător, ne amintește că nu suntem legume și deci nu e cazul să ne împărțim pe culori. E o poziție pe care o salut cu brațele deschise și o așteptăm cu toții de atâta timp, dar nu mi se pare sinceră.Pentru că e apărută peste noapte, cînd cuiva a început să-i tremure fundul din cauza unui presimțit eșec. Da, d-ul Dodon, la dvs mă refer. Sunt tristă că aveți o echipă atît de bună,care v-a făcut o campanie atât de bună, atât de bine închegată. Panotaj stradal de calitate, maiouri calitative și colorate, slogan, concert, spoturi tv – toate la un nivel de cîteva ori mai bun decît ale lui Dorin Chirtoacă. Sunt tristă că vă duce capul să vă selectați echipa de pr și nu faceți cel mai important pas: acela de a-i lăsa pe comuniști în paza Domnului și a vă construi o carieră politică fără un electorat bătut în cap, buimăcit și mai ales disperat.Disperat pentru că nu are cine să le reprezinte interesele. De ce nu vă anunțați ca un politician anticomunist care să reprezinte interesele vorbitorilor de rusă în țara asta. Acei ruși care votează comuniștii de nevoie, nu din simpatie. De nevoie, pentru că toți ceilalți eroi politici se pomenesc că avem ruși în țară numai la alegeri și întrebîndu-se cine naiba îi mai votează pe comuniști. Dar eu am rude,colegi, prieteni, fini, vecini care votează pentru comuniști. Și asta doar pentru că sunt singurul partid care cîtuși de puțin îi mai ia în seamă pe ruși. Iată, d-ul Dodon ce cred eu că ar trebui să faceți…dar asta după ce toți tinerii vor ieși duminică la vot. Toți, netoți…cine-i știe…poate acțiunea pusă la cale de mai mulți bloggeri din Moldova va avea un impact mai mare decît cred eu. De aceea mă și alătur și voi ieși și eu duminică să dansez Duck Sauce.

Așa dar, joi,la 11.50 în Piața Marii Adunări Naționale bloggerii din MD se adună, împreună cu artiști, trupa Just Friends a lui Igor Munteanu, pentru a face o repetie de dans la melodia pe care o vedeți în clip. Iar duminică, în ziua alegerilor, la 11.50 în același loc, toată lumea este chemată pentru o acțiune de solidarizare, de mobilizare la vot. Mesajul e simplu: Mergi pe la secția de votare înainte să te duci la frigărui, bronz sau vilă.
Acțiunea nu are culoare politică (deși e clar prin metoda excuderii care-i culoarea), dar mă alătur.Pentru că mă interesează, în primul rînd pentru că încă mai am de gînd să trăiesc în Chișinău, mă interesează ca și experiment pentru a testa puterea internetului și mai ales pentru că nu face nimănui rău.

Loading

De-ale mele

Swedish House Mafia.Recomandare

Până astăzi nu ştiam exact ce-a fost cu mine, când m-am dus la piaţă după peşti de acvariu şi m-am întors acasă cu un teckel.Panda, aşa am ales noi să-i spunem acestei creaturi patrupede, absolut  neasemănătoare cu ursul negru-alb.Apariţia  ei în casă nu a fost un moment chiar multaşteptat. De atunci au trecut vreo 5 luni. Azi ea este clopoţelul nostru. A făcut dezordine, dar şi ordine în grădină. Nu mai am motani obraznici, pune la punct aricii. Ieri seara am găsit-o afară, pe scaun, învelită cu o plapumă. Apoi am aflat că Sonia este cea care şi-a manifestat grija, în plină vară, să lase câinele sub plapumă.

Când vin acasă, mă întîlneşte la poartă, având coada-antenă, şi-şi bagă laba ei de câine ghiciţi voi unde, când o scap din curte în drum şi urlu după ea cu pumnul.. Cum zice maică-mea: e tare uşernică…având în vedere că e o mare plimbăreaţă şi că ar putea să se rătăcească undeva. Mă las în voia sorţii. N-o leg de gard şi cred că e un câine destul de inteligent ca să nu se piardă.Până la urmă, apariţia Pandei în viaţa noastră  rămâne o mică enigmă, mai cu seamă e produsul unei sclipiri de intuiţie. Confirmarea e mai jos.

Iată-i şi pe cei care stau în spatele acestei mafii.
Steve Angello, Sebastian Ingrosso şi Axwell, băieţiii care pe 8 martie au vândut 12,500 bilete pt un show de-al lor în doar 11 minute. Adică un pic mai mult de 1000 de bilete pe minut. A vam slabo?

Loading