Gata. S-a incheiat Aventura.Am facut-o si pe asta. De duminica rasuflu mai usor.Cind mi-am vazut visul implinit si consumat parca m-am simtit pe zero. Nu e o chestie foarte placuta treaba asta cu visele implinite. De fapt, asteptarea, zamislirea, emotia primilor pasi – iata ce este cel mai pretios intr-un vis. Tot ceea ce urmeaza e o rutina plina de responsabilitati. O inhamare la realizarea propriului vis. Pentru ca am ales nu numai sa ma vad la tv si sa sa fie mindra mamica pentru mine. Am ales sa produc cap-coada un produs televizat. Si am prins gustul procesului. E ca si cum ai construi o casa noua. Cit pui prima caramida, te gindesti deja cu ce fel de perdelute o sa-ti decorezi bucataria… Oricum, pentru mine Aventura Americana a insemnat mai mult decit un vis.Si aici voi incerca sa tin sub control eventuala posibilitate de a deveni patetica.
Asa oamenii inspirati se casatoresc…pe bune
[media id=58]
Asa oamenii civilizati divorteaza…parodie
[media id=56]
Traiasca oamenii inspirati si civilizati….
Astazi pentru prima data m-am prins pe gindul ca am putea avea un Craciun si un revelion fara zapada. Si nu mi-a stat bine. Centrul e plin de beculete, bradul sta unde-i locul, oamenii incep usor, usor, sa se agite din cauza cadourilor, dar nu avem cel mai important ingredient: iarna. Poate o sa mai vina, zic unii. Nu, nu mai vine, zic altii. Parca as auzi facindu-se pariuri: vine sau nu mai vine iarna. Ce-mi place mie in vremea de afara e ca imi permite sa mai tin in dulap hainele calduroase. Nu e nevoie sa-mi schimb cauciucurile, nu trebuie sa pierd timpul dimineata pina se incalzeste de-a binelea masina, nu umblu cu nasul rosu, nu trebuie sa-mi las tocurile acasa, ca sa nu cad pe undeva din cauza poleiului. Si, ca sa fac o plimbare prin parc sau sa meditez, imi este suficienta plapuma din portbagaj. Ce nu-mi place e ca infloresc virusii, simt o confuzie emotionala in oamenii pe care ii vad zilnic si ca ar putea in curind, la astfel de temperaturi, sa-mi rasara lalele pe care le-am carat cu atita grija din Olanda. Avem nevoie de iarna! Si nu doar pentru a echilibra lucrurile in natura ci si pentru un echilibru din noi. Am trait ierni si cu – 20.Dupa asta parca si primavara isi avea rostul….
Cind am aflat despre venirea Mariei Arbatova la Chisinau, am solicitat organizatorilor un interviu cu ea. Raspunsul a fost “NU”, pentru ca ea nu are chef sa ofere interviuri pentru fiecare in parte. Doar o conferinta de presa, ca sa prinda toti iepurii dintr-o data. Probabil ca cina la care am fost impreuna a lasat ceva in sufletul acestei femei, astfel incit azi dimineata m-au sunat organizatorii si mi-au spus ca Arbatova ar fi gata sa-mi ofere interviul. De doua ore sunt nebuna de cap, nici nu prea sunt sigura ca fac bine scriind toate acestea pe blog. Motivul pentru care am hotarit sa impartas cu voi aceasta noutate este faptul ca mi-ar placea, daca v-ar placea, sa-i adresez citeva intrebari din partea cititoarelor blogului meu. Ce zici? Poti sa vii cu o simpla intrebare despre o problema mai putin simpla sau sa-mi spui o scurta poveste, in baza careia sa vina si intrebarea. M-as bucura sa am pe linga lista mea de intrebari, subiecte, solutii, raspunsuri pentru voi.Multa bafta…Interviul vi-l promit tot aici, pe blog.
Maria Arbatova este o scriitoare din Rusia, un activist social (zisa si feminista) care lupta pentru ca femeile sa aiba drepturi egale cu cele ale barbatilor, psihoanalitic, psiholog politic. Este o femeie cu un destin absolut imperfect, invalid, cu 3 casnicii la activ, cu 2 fii adulti si cu o sumedenie de performante pe plan profesional. Are citeva carti excelente, reeditate de nenumarate ori si in mai multe limbi, film realizat dupa scenariul sau, piese de teatru dupa scenariile sale, emisiuni televizate si radio.De 19 ani conduce un club de consiliere psihologica pentru femei si inca unul de instruire pentru femeile care vor sa intre in politica. Mai sunt atitea de povestit despre ea, dar ma tem ca nici asta nu ar fi suficient pentru cei care nu sunt deschisi pentru nimic si interesant….
“Noi avem grija sa cumparam pentru barbatii nostri tot ce-i mai scump si ce-i mai bun, spuneti-mi va rog de ce ne inseala?”
“Fostul meu sot are o noua iubita de 19 ani. Mie “aproape” ca mi-i tot una, dar fiica mea isi numeste tatal pedofil. Spuneti-mi ce sa fac?”
“Spuneti-mi cum sa fiu fericita?”
“Spuneti-mi va rog cum sa fac asa ca nu ma sacrific pentru sotul meu?”
Acestea sunt doar citeva dintre intrebarile cu care a inceput seara de ieri. Nu stiu ce simteau alte femei din sala, eu insa nu am rezistat prea mult. Ce imaginatie are o femeie care crede ca cineva, fie chiar foarte destept si trecut prin viata, sa poata raspunde la astfel de intrebari. Primitivismul unor personaje din sala m-a blocat. Pe la jumatate de master class am plecat. In schimb, am stat cu Maria Arbatova de vorba toata cina. Am avut o adevarata revelatie de la comunicarea cu o femeie extrem de interesanta. Aveam atita nevoia sa preiau de la ea niste idei, niste viziuni, incit satisfactia pe care am avut-o de la comunicarea cu Arbatova a compensat deceptia mea in legatura cu pozitionarea femeilor noastre in viata, tara, societate, familie.
Inainte de a va anunta cine sunt cele 4 posesoare ale biletlor la master class vreau sa fac un comentariu.
Nu cred ca ar trebui sa ne ferim de termenul feminism. Din pacate feminismul de azi difera mult de cel conceput initial. La sfirsitul sec 19, cind incepea miscarea feminsta, obiectivele de baza erau obtinerea cit mai multor drepturi pentru femei. Drepturi pe care noi azi le avem. Dar imaginati-va ca au fost vremuri cind femeile nu aveau voie sa voteze, sa aiba o prorietate, sa foloseasca contraceptive, sa avorteze, sa fie protejate impotriva violentei domestice, hartuirii sexuale, violului,sa aiba un concediu maternal, sa primeasca aceeasi bani ca si un barbat pentru aceeasi munca facuta. Promotoarele feminismului modern insa trezesc atita reticenta din cazua faptului ca se expun prea activ pe tema relatiilor intre barbat si femeie, adica au redus parametrii cimpului lor de lupta la: el vs ea. Ceea ce mi se pare gresit, pentru ca relatia: El si Ea are atitea aspecte individuale, incit femisnimul care lupta pentru drepturile generale ale femeilor nu poate fi aplicat intr-un spatiu atit de ingust. Am spus si mai inainte: femeia este responsabila pentru alegerea partenerului de viata, respectiv femeia este cea care stabileste in cuplu niste limite: de atitudine, respect, implicare, participare, toleranta. Mai bine zis, ea nu le stabileste, ci doar alege in rezultatul comunicarii cu un barbat: ii convine sau nu. Atit Hakamada, cit si Arbatova sunt doua activiste care in nici un caz nu ti-ar spune ca barbatul tau este un bou, iar tu meriti mai mult.Dimpotriva, ele ti-ar spune: Iti place, flag v ruki, si fii fericita. Pentru ca nu exista nimic mai important pe pamint decit: fericirea ta. Mai mult, asa cum s-a inimplat la Hakamada, este foarte posibil sa auzi niste sugestii utile si constructive despre cum sa-ti armonizezi viata de cuplu. Unde merita sa lupti pina-n pinzele albe si unde chiar ar trebui sa te relaxezi,pentru ca oricum nu vei schimba nimic niciodata.
Cind am adresat intrebarea cu barbatul bou, am mizat pe o reactia a voastra mai lejera, mai haioasa. Nu ma asteptam unele dintre voi sa fiti atit de serioase. Am vrut sa provoc ironia, imaginatia si creativitatea voastra. Asa ca nu-mi judecati alegerea: