Şi când te vei plictisi de o viaţă plină cu de toate, alături de un soţ care face mai mulţi bani decât dragoste, şi când te vei simţi necăjită pentru că nu mai ai unde băga atâtea haine şi genţi scumpe, şi când un dermatolog îţi va spune câ pielea ta e mult peste vârsta ta biologică, şi când imaginea ta din oglindă te va face să crezi că o injecţie de botox este panaceea, şi când nu le ai pe toate astea şi ţi se pare că cei care le au sunt mai fericiţi….urmăreşte povestea de mai jos. Dar neapărat să te uiţi la cele 3 video. Şi ziua de luni ţi se va părea duminică. O mică introducere. Există câteva remedii înpotriva stărilor de depresie: o binefacere pentru cineva mai trişt, iartă pe cineva care te-au supărat, oferă iubire celui pe care l-ai uitat şi…..ia un laxativ ca să scapi de tot ce te chinuie.
Browsing Category
De-ale mele
Azi am fost şi cu fetele la Animest.Am doar cuvinte de laudă pentru organizatori. Oiţa lor e peste tot. Începând cu scările de la Odeon şi continuâînd până la cabinele de la baie. StaiOrganizatorii sunt surprinşi de aglomeraţia de la festival.Abonamentele au fost toate vândute. La amiază am văzut o oră de aventuri cu omuleţul Gopo. Mai mult nu au rezistat. Gopo nu e chiar pentru copii. Mai bine le luam seara cu mine.
Seara la Anim’est am văzut o super drăguţă comedie: Despicable me. Povestea e despre un copil visător, transformat într-un adult răufăcător. Şi asta din cauza mamei sale, care în copilărie îi spunea mereu cât este de urât şi neputincios. Dar faptul că este un băiat rău nu înseamnă că este chiar un băiat rău. O comedie inteligentă, cu un umor deloc expirat, despre lupta dintre rău şi bine şi despre faptul că un rău cu puţină iubire se poate transforma într-un rău adorabil.
Sâmbătă noaptea amatorii de senzaţii tari au Creepy night. Adică tot felul de grozavenii înspăimântătoare. Fie nu sunt o amatoare de senzaţii tari, fie le am din belşug zi de zi, dar eu prefer un irish coffee şi un liuliu.
Duminică, la 14.00 aveţi o şansă rară să vedeţi producţii autohtone. Printre ele va fi şi Guguţă. Apoi, la16.00 va urma secţiunea celor mai bune clipuri şi spoturi publicitare de la Anim’estul românesc, iar seara puteţi vedea o altă producţie de excepţie.
Din păcate, înţelegi că şi poliţiştii sunt oameni, doar atunci când vezi care le sunt riscurile meseriei. Ne-am obişnuit până acum să-i tot hăim pentru burţile mari, mită, exces de putere, nesimţire. Dar calitatea unui jandarm este direct proporţională cu cea a omului pe care îl păzeşte. La popor şi poliţişti pe măsură. Aşa că de data asta, firesc, sunt de partea bietului poliţist, care stă acum cu un picior în ghips.
În ştirea cu poliţistul călcalt pe picior a mai fost o informaţie. Care mi se pare mult mai importantă.În timp ce poliţistul încerca cu piciorul rupt să-l oprească pe nemernicul de la volan, martorii oculari, trecătorii, au făcut un cordon viu ca să-l reţină pe şofer. Graţie acestora, omul a ajuns pe mâna poliţiei. Nu ştiu cum anume se numeşte acest fenomen. Cred că e vorba de un spirit civic, despre receptivitate. Ştiu însă că în cazul recent, cu fata sechestrată lângă ULIM şi băgată cu forţa în măşină, toată lumea din preajmă a căscat gura fără să intervină.
Şi acum întrebare. Dar tu, trecând pe alături şi vâzând un nebun care calcă peste un poliţist, ai fi sărit să faci parte din acest cordon viu ca să-l reţii?
Eu niciodată nu apuc să mă înreb: Oare ce să mai fac?
Aşa se întîmplă, nu ştiu cum, că ajung în weekend cu o gramada de activitati. Desi toata saptamina visez la o carte, un pat si nimic mai mult. M-am impăcat cu asta. Cred că nu mai e vorba de ceva ce ar depinde mine. Sincer, nu fac nimic special ca sa am telefonul plin de remindere. Se umple de la sine.
Am început deja să mă împac cu această realitate şi să încerc să scot din ea măcar câte o plăcere mică. De exemplu atunci când le duc pe fete la Ramzamzam la Mall(ţin să le mulţumesc pe această cale fetelor de acolo), îmi iau o sticlă de suc fresh şi mă duc la Diverta în fotoliul roşu de lângă imensul geam. Stau pe net sau citesc o carte nouă. Urmăresc adolescenţi care chipurile vin la librărie să mai rasfoiască o carte nouă, dar de fapt se achipuie printre rânduri şi bocesc cu muci după primele deziluzii sentimentale. Vai, deloc nu mi-ar plăcea să fiu în locul vostru. Pentru mine a fost o vârstă prea chinuitoare.
În rarele clipe de intimitate am început să mă simt foarte bine. Şi atunci când n-am nimic scris în agendă, cea mai mare distracţie a mea este singurătatea. Accea, sfântă, calmă, pacifistă, atotcuprinzătoare…în care neapărat îmi amintesc ce să mai scriu în agendă. Am început deja să-mi programez scurtele evadări din această lume tumultoasă. Adică am început să-mi programez cele 20 min garantate de intimitate. Se întîmplă o dată pe săptămână. Medităm mai multe femei care cauta putina liniste.
În ultimele zile planetele au conspirat împotriva mea. Probabil au hotărât: să o scoatem la hat cu interviurile. Un interviu pentru o bloggeriţa aflată la început de cale, hai un interviu şi o sesiune foto pentru o revistă, hai un interviu pentru un ziar, hai un interviu pentru o publicaţie online, hai un articol pentru o revistă care pregăteşte noul număr. În primul rând vreau să remarc faptul că a crescut calitativ nivelul celor care intervievează. Din fericire, nu am auzit nici o întrebare dintre cele top 5 întrebări cu care poţi să-ţi ruinezi cariera de jurnalist, fără să o fi început:
1. Cum a început totul?
2. Cum le reuşiţi pe toate?
3. Care este cheia succesului dvs?
4. Ce planuri de viitor aveţi?
5. Povestiţi-ne o istorie amuzantă din copilărie sau de la serviciu?
Mă bucur că oamenii caută să ocolească banalitatea. Vor trece anii si voi cauta aceste intrebari prin interviuri, dar deocamdata sarim peste ele.
La fel m-am bucurat să fiu în juriu la Balul Bobocilor de la USM şi să descopăr o generaţie de cu totul alţi studenţi. Nebuni, fără inhibiţii, comunicabili, artistici. Suprinzator. Cei mai talentati au fost de la drept.
Nu ştiu al cui merit este, dar se mai schimbă lucrurile în capul oamenilor. Mai puţin în capul celor care votează secera şi ciocanul. Generaţia care vine, dacă n-o să fugă din ţară, o vor revoluţiona. Hai ca suna reminderul.
A mai rămas puţin din acest al 32-lea 26 octombire. Nu, nu sunt nostalgică. Nici după anii trecuţi şi nici după această zi care pleacă. Deşi a fost una dintre cele mai frumoase şi fericite zile de naştere din câte mi le amintesc până acum. Azi am simţit de ce omul are nevoie de ziua lui de naştere. Ezoteric vorbind, ca să se încarce pentru un nou an. Toate urările de bine se transformă în vibraţii care vin să-ţi completeze universul secat. Important e să nu aştepţi neapărat, cu tot dinadinsul, ceva să ţi se întâmple. Nici cadouri, nici suprize.
Azi mi-am făcut plinul şi vreau să împart din căldura pe care am primit-o. În primul rând, o trimit către toţi cei pe care îi iubesc. Mămica, pentru că a renunţat să mai aştepte de la mine un comportament de fiică exemplară, tăticu, pentru că nu acceptă chiar tot ce-mi acceptă mămica, Sonia şi Eva care nu m-au lăsat să mă scufund,fratele meu cu întreaga familie – de departe îmi sunteţi oricum aproape, prietenii care au rezistat lângă mine de-a lungul anilor. Şi noua mea familie. Azi aşa v-am simţit.Cea mai creativă şi cea mai specială gaşcă de oameni de televiziune.Dragii mei colegi, voi m-aţi făcut să cred că ziua de naştere mai merită o şansă.
“Ieri m-am intalnit cu 20 de voluntari. Jumatate au auzit de animest de pe feisbuk, iar jumatate “de pe blogul Natei Albot”. D. Marian, organizator Anim’est Chişinău.
Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim’est organizată la Chişinău va proiecta 9 scurtmetraje semnate de cel mai important animator român din istorie, Ion Popescu Gopo. Acestea vor putea fi urmărite sâmbătă, 5 noiembrie, de la ora 14:00, la Cinema Odeon. Printre cele nouă filme, care acoperă toate perioadele carierei lui Ion Popescu Gopo, fondatorul studiourilor româneşti de animaţie, se numără şi primul câştigător de Palme d’Or din istoria filmului românesc: Scurtă Istorie, recompensat cu cel mai important premiu acordat unui film de scurt metraj la Festivalul de Film de la Cannes, în 1957.
PROGRAM ION POPESCU GOPO ANIM’EST CHIŞINĂU
SÂMBĂTĂ, 5 NOIEMBRIE, ORA 14:00, CINEMA ODEON
Scurtă istorie, 1957, 7 arte 1958, Homo Sapiens 1960, Allo, Hallo! 1968, Sărutări 1969, Clepsidra 1972, Ecce homo 1978, Efectul unghiurilor 1982,Ucenicul vrăjitor 1985
În sfârşit designerii de panouri publicitare din Chişinău au de la cine se inspira. Mai ales designerii care au avut grijă de Ziua Independenţei şi de cei 575 ani ai Chişinăului. În ambele cazuri lipsa de inspiraţie şi creativitate de pe panourile publicitare din Chişinău a fost ucigătoare. Ohoho, vă imaginaţi un festival de filmd de animaţie şi-a ales o oaie în calitate de logo? Care-i legătura? Unde-i logica? De ce atât de evaziv? Ce are oaia şi festivalul de film de animaţie în comun? De ce culoarea roz? De ce atât de mult roz? De ce nu avem o bratskaya maghila de sponsori scrisi măşcat, aşa încât să uiţi despre mesajul publictar? Toate aceste lucruri se vor întreba câţiva designerii grafici de la noi, care lucrează pentru comenzile de stat.Şi bine vor face. Poate măcar după asta se mai luminează puţin. Panouri cu oiţe şi roz magenta mă fac să vreau să le fac o poză. Doamne, cât de disperaţi putem fi.Ei bine, să trecem de la cicălit la lucruri mai plăcute.
Anim’est vine la Chişinău. Pentru mine e o bucurie fără margini. Institutul Cultural Român face tot mai multe lucruri bune în Moldova, iar Anim’est este următorul.
Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est, cel mai important de acest gen din România şi unul dintre cele mai mari din Europa Centrală şi de Est, ajunge, începând de anul acesta, şi la Chişinău! Înfiinţat în 2006, Anim’est e cel mai mare festival de film din Bucureşti, ca număr de spectatori şi invitaţi, număr de filme, de cinematografe şi evenimente speciale. Adunând, pe parcursul primelor șase ediţii, peste 65.000 de spectatori şi proiectând peste 2.200 de filme de animaţie (lung şi scurt metraj, videoclipuri muzicale şi clipuri publicitare), Anim’est este festivalul de film cu cea mai spectaculoasă creştere în rândul publicului bucureştean. Sper că prima ediţie va fi de bun augur, pentru ca şi noi la Chişinău să apucăm să ne bucurăm de o a 5-ea, a 6-ea ediţie.
Intre 3 şi 6 noiembrie, la Cinematograful Odeon din Chișinău, ne aşteaptă 4 zile de proiecţii de filme de animaţie, inclusiv o secţiune autohtonă cu producţii legendare de la noi. Vă voi ţine la curent cu toate evenimentele, pentru că, daţi-mi voie să mă laud, nataalbot.md este unul dintre puţinele bloguri oficiale ale festivalului Anim’est.