Când afară plouă – mie-mi place. Aici cam plouă de câteva zile….
Când ești în vacanță și nu trebuie neapărat să faci curat – asta vacanță!
Când poți purta același maiou câteva zile – e foarte relaxant…
Când faci poze fără dram de makeup și nu te sperii de tine pe poze – înseamnă că ți-ai luat un super aparat, știe să lucreze cu lumina – eu sunt bravo….
Când rămân singură acasă – ador….
Când copii lasă farfuria goală și adorm rapid la prânz – și asta îmi place…
Când cineva îmi aduce un pahar de vin alb australian, în timp ce eu nu-mi mișc fundul de la computer – îmi place…
Când nu sunt luată cu de-a sila la shopping – e super pur și simplu…
Când soarele prăjește frumos conturul costumului de baie, iar niște teenageri gălăgioși trec pe alături și pe mine nu mă interesează comentariile lor – asta tot îmi place…
Când nu mi-e foame, în timp ce toți se așează la masă și pot să mă uit în continuare la film – asta e mișto…
Când știu că în scurt timp ies la o plimbare, după ploaie – cool…
Când știu ce bine e să mergi la bufet chinezesc și eu mă duc acolo – uuuuuuu….
Când știi că tot ce-ți place e pe sfârșite – asta nu-mi place…da ce să fac? întrebarea asta nu-mi place…
[media id=117 width=”450″ height=”320″]
Cum să vă spun? S-au adunat mai multe. Mai multe motive că să simt o armonie deplină.O stare din alea, cînd creierul singur începe să-și fredoneze playlistul.Cînd ai în jur frumusețe, copii se simt în al 9-lea cer,în orice clipă îi poți îmbrățisă pe cei dragi, soarele e suficient de generos, dar nu frige, iarba proaspătă și răcoritoare. Pornesc telefonul și-mi ascult bucățile preferate. În acest moment, îmi amintesc de cineva care mă întreba de unde iau muzica. I-am spus că e un site, de pe care poți descărca orice piesă îți place.Da, ție îți este ușor. Tu știi ce să cauți. Știu. Și azi vreau să împărtăș cu tine un Top 10 de melodii pe care nu e deloc rău să le ai pe telefonul tău, ca să ai ce asculta cînd îți este cel mai bine.
Top 10 piese pentru telefonul tău:
1. Ophra Haza – Give me a sign
2. Beyonce – Halo
3. Sting – Every breath you take
4. Damien Rice – The blower’s daughter
5. Deepest Blue – Give it away
6. Maroon 5 – Goodnight
7. Sistem – Soare
8. Matchbox 20 – If you’re gone
9. Vargo – The moment
10. Alicia Keys – Empire state of mind
Bonus track:Coldplay – Viva la Vida
Playlistul pe care ti-l faci pe telefon poate sa se numeasca simplu: From Nata:))
Și mi-ar plăcea să știu dacă ți-a picat la inima ceva, anume.
Azi am încercat și noul meu aparat foto. Un Canon 7 D. De-o plăcere…
Cit de multe se pot spune despre un cintec? Cite vrei tu.
Dintre 1000 de piese de pe telefon, la una revin cel mai des.Mai ales cînd merg cu metroul care face tdih,tdih, tdyh, tdyh și intră dintr-o stație în alta. Așa cum îmi amintesc aici de claustrofobie, nu-mi amintesc nicăieri. Oamenii sunt atît de diferiți. Și fiecare cu obieceiul lui. Dar cei mai mulți citesc. Ceea ce mă face să înțeleg că asta ar putea fi o soluție. Dacă vă mai întreabă cineva cum am putea să-i facem pe moldoveni mai mult să citească? Răspunsul este doar unul:Sau le dăm zile libere după care ei să vină,ca la școală, și să povestească tema de acasă sau…să le construim un metrou.
Din pacate, în versiunea care-mi place mie cel mai mult. Silence nu are un videoclip. Cel de sus ori e un joc de calculator (iertați-mi lipsa de cunoștințe în domeniu), ori cuiva, pe bune i-a plăcut piesa asta. Așa cum mă ține ea pe mine. Sarah Mcclachlan – dementă voce.
A fost o zi în vacanța aceasta în care m-am simțit ca la muncă. Mda, prea mult bine, tot nu-i bine.Or poate e bine?
Știi ce-mi trezește un gust amar? În Moldova vine week-end-ul și ești gata să-ți iei lumea în cap, din lipsă de oportunități interesante de a-ți petrece timpul liber. Iar aici, în Canada, oamenii au nevoie de ani întregi că să încerce toate distracțiile.
Cui nu-i mai ticnesc fructele de la supermarket, se poate duce la fermă. Sunt o sumedenie în zonă. Te duci și îți aduni căpșuni, zmeură sau blueberry (un fel de mure, care nu știu de ce google translate le traduce ca și coacăz). Ca să vă faceți o idee. La market o cutie medie de căpșuni costă circa 4,5 $. La fermă, ți le alegi pe cele mai frumoase și coapte, mănînci pînă nu mai poți și nu plătești pentru asta și dacă vrei, poți aduna 3 coșuri de două ori mai mari ca cele de la market, cu 6 $ bucata, ca al 4-lea coș să-l primești gratuit. Bineînțeles că părinții mei s-au scăpat la căpșuni, iar maică-mea de 3 zile tot fierbe dulcețuri.
După ferma de căpșuni, a urmat fermă de orhidei. Una la care poți vedea concomitent înflorind vreo 60 de soiuri de orhidei.
Și în sfărșit,după ce doar din citite aflasem că mai sunt și orhidei care emană parfum, am avut ocazia să miros cîteva. Aroma este extrem de fină, și diferă la un soi la altul. Am văzut și orhidea din semințele căreia se produce vanilia. Și am înțeles în pielea cui aș vrea să mă reîncarnez într-o altă viață. Asta dacă cineva o să mă întrebe… În pielea unei vînzătoare de la ferma de orhidei. Asta viață!
Pentru cei pasionați ca și mine de aceste creaturi cosmice, am pus în galerie mai multe poze.
După amiază, la Jardin Botanique din Montreal, a doua cea mai mare grădină botanică din lume, nuferii se pregăteau deja de culcare.
Natura este o femeie cu moravuri ușoare, dar și cu o fantezie fără concurență.
La finalul unei zile, în care n-am apucat să mă uit la ceas decît o singură dată, ca să înțeleg că ora somnului pentru cei mai mici a și trecut, a venit apogeul impresiilor. Atunci am realizat un lucru. E foarte important cînd ești sictirit, extenuat și nu mai ai chef de nimic, să se găsească un om în viața ta, care să te ia de guler și să te ducă cu de-a sila undeva, unde neapărat o să-ți placă. E chiar mai bine, decît dacă te-ai fi dus tu singur acolo,din proprie intenție. Pentru că satisfacția primită este mult mai mare. Fratele meu a insistat să vedem Festivalul focurilor de artificii. În fiecare vară locuitorii din Montreal, ies sâmbetele în stradă,cu scaunele în spate, că să stea o jumătate de oră cu ochii în cer. Fiecare spectacol este oferit de o țară anumită. Eu am văzut meduze și romanițe din focuri de artifici, oferite de Suedia. Sâmbătă viitoare vine rîndul Franței.
Cine crede că e simplu de întreținut un blog, să încerce. Aici, în Canada însă i-am găsit o justificare rezonabilă. M-a ajutat să cunosc cîțiva oameni extraordinari, care aflînd că sunt am ajuns pe aceste meleaguri,mi-au propus să ne vedem. Carpediem, pe această cale țin încă o dată să-ți mulțumesc pentru ocazia de a te cunoaște. Natalia și Artur, m-am simțit azi foarte bine, ca pe vremurile cînd stăteam cu părinții și veneam tîrziu acasă.
Sunt la volan, într-o intersecție imensă.Aștept semaforul să-și amintească și de verde.Atmosfera este pașnică și sufocantă.N-apucă să se facă verde, dar totul în jur brusc, neînțeles de rapid, se schimbă. Apare o mașină a poliției. Sirena e pornită. Aceasta întră în intersecție pe roșu și blochează circulația pe una dintre străzi. Tocmai pe-o stradă , de care eu nu am nevoie. Curiozitatea însă îmi cere să ignor verdele, dacă apare.Polițistul iese la fugă din mașină, cu un pistol în mână și fuge spre una dintre case. Mașina acestuia, cu un coleg la volan, continuă să se miște la începutul străzii, înainte-înapoi, înainte-înapoi, interzicînd accesul atît al pietonilor, cît și al mașinilor. Imedia de după colț mai apare o mașină polițienească, și încă una, și încă una și încă una. Amintesc, toate acestea încă se mai întîmplă pe culoarea mea verde. Văzănd care-i situația, am renunțat la curiozitate și mi-am văzut de-ale mele. Dar plecînd de la locul “ca în film”, am observat cum de pe fiecare stradă perpendiculară răsărea cîte o mașină cu sirenele pornite, toate îndreptîndu-se spre locul cu pricina. Poate descrierea durează ceva. În realitate, toate acestea au durat nu mai mult de 3 min .În acest timp am numărat 12 mașini care s-au deplasat ca săgețile spre locul incidentului. Nu știu cine a călcat pe bec, dar n-avea șanse de scăpare. Viteză cu care operează aici poliția este UIMITOARE! Aceștia nu pestrițesc peisajul vieții cotidiene, decît dacă se întîmplă ceva. E suficient însă să miroase a carne, metaforic vorbind, și cît ai zice pește,oamenii legii își fac mușuroi în jurul incidentului.
Mai tîrziu am aflat că un pedofil din Laval a forțat un copil de 9 ani să intre în camioneta sa. Copilul însă a reușit să se rupă din măinile străinului, fugind spre cel mai apropiat om și cerîndu-i telefonul mobil. Copilul și-a sunat mama, iar poliția din acel moment organiza razii. Cine știe poate tocmai văzusem începutul sfărșitului unui nemernic.
După spectacolul de mai sus, ajung într-un supermarket unde mă apucă pofta de un tort. Torturi, cîte vrei și mai colorate, și cu mărgele, și cu floricele. Eu însă caut un tort mai sănătos…. Așa, măcar pentru autosugestie, dacă nu for real. Găsesc un cheescake. Mă bucur. Pe el scrie 13 oct….Adică termen de valabilitate 3 luni. Ce fel de ingrediente trebuie să intre într-un cheecake ca să poată fi consumat și după 3 luni din ziua în care a fost produs? Eu încă nu am poftă de plastic…rămân fără dulce…
Cel mai plăcut episod este să descopăr cum funcționează sistemul de cumpărături online.Ai nevoie de o nouă baterie la laptop? Nu mai trebuie să ieși nicăieri, la nici un Best Buy. Intri la HP pe site, alegi modelul și achiți sau suni. Aceștia notează nr contului și adresa de livrare. În dimineața următoare, bateria era la ușă, eu însă nu eram acasă. Așa că am găsit un mesaj: Sorry, we missed you. Veniți vă rog la adresa cutare să vă ridicați coletul.În 10 min eram la oficiul companiei de distribuție, unde foarte frumos îmi ridicam noua baterie. Măcar la fel de simplu mi-aș dori să se încheie epopeea cu realizarea visului meu tehnologic. Azi trebuie să bată la usă. Aștept…
În fiecare seară, tocmai atunci când pe mine mă apucă inspirația(pe la ora 23 a Canadei), cei de la Starnet, probabil, fac o oră de pauză pt serverul care găzduiește acest minunat blog. Tocmai atunci cînd vorbele curg ca Niagara din mine, îmi piere tot cheful să aștept până serverul își încheie pauza…iată de ce “voi scrie mâine” la mine poate fi și poimâine.
Pentru părinții pe care îi frămînta ca și pe mine, pănă astăzi, complicata întrebare: Cum să ieși cu un copil din casă și să te întorci cu 8 șosete murdare?, vine și răspunsul. Lăsați copilul să se îmbrace din capul lui și nu le permiteți buneilor, în ruptul capului, să inhibe în copil dorința de a îmbrăca la 35 grade căldură, cîte 4 șosete pe fiecare picior. În primul rînd, copilul dvs va fi în al 9-lea cer de fericire, pentru că a fost lăsat să-și manifeste personalitatea . În cel de-al doilea rînd, veți avea un mare prilej de distracție. Pentru că în afară de lipsa oricărui sentiment de jenă pentru ceea ce nouă, adulților, ni se pare absurd, odrasla voastră va mai și mârâi jumate de oră de-asupra unei perechi de sandale în care, bineînțeles, nu-i va mai încape piciorul. Dar nici n-o să renunțe la cele 4 șosete de pe fiecare lăbuță.
În final, copilul iese încîntat și încălțat(cu sandalele forțate la maxim) din casă,buneii ies mîhniți din casă, susținînd că nu e bine să-ți bați joc așa de copil.Iar eu, cu un profund sentiment de respect pt mine:)).Ce bravo sunt eu că pot să nu fac mare caz din preferințele vestimentare ale unei viitoare lady.
Acolo în vizită, sandalele îl vor strînge atît de tare pe copil, încît acesta va renunța la ele,jucîndu-se cu ceilalți doar în șosete, ce-i drept cîte 4 perechi pe fiecare picior! Ajunși acasă, Sonia, foarte mulțumită mi-a spus că i-a plăcut seara de azi, că s-a simțit foarte bine în șosete….
Titlul se adresează celor, cărora le este lehamite de mine, de Sting și de toată mierea care curge pe acest blog, de cînd subsemnata se află în vacanță. Și mie uneori mi-e silă de mine. Așa că nu vă deranjați, e ceva normal și trece….
A fost un episod la concertul lui Sting despre care nu v-am povestit. Eu însă atunci m-am îndrăgostit, de un cîntec. A fost o pauză in show, cînd toată lumea a ieșit la o țigară. Cozile la promoționalele cu Sting erau imense. Făceam parte din coadă, vroiam să-i cumpăr lui Alecu un CD, cînd am fost anunțați că discul nou s-a terminat. Cu, coada între vine am ieșit afară. M-am așezat pe asfalt și la cîteva minute, un băștinaș cu o țigară improvizată în dinți, m-a întrebat ceva. Apoi a hotărît să dea dovadă de ospitalitate, propunîndu-mi ceea ce improvizase el ceva mai înainte.Nu cred că e cazul să povestesc pînă unde a mers ospitalitatea unui simplu locuitor din Montreal.Discuția a fost scurtă, dar plăcută, fără gesturi inutile de politețe. Oricum n-o să ne mai vedem….Am revenit însă în sală într-o stare de spirit pregătit pentru o poveste. Sau poate așa mi se paruse ea doar mie și noului meu prieten dispărut în mulțime.
Sting făcea o introducere la următoarea piesă: “Toată lumea mă întreabă cum îmi compun eu piesele. Well, zice el, eu am scris peste 100 de cîntece, dar și pentru mine este o enigmă. De obicei, compun întîi melodia, termin aranjamentul, apoi ascult îndelung și astfel mi se nasc și versurile. Următoarea piesă, la fel, am compus-o, am încheiat aranjamentul, mi-am copiat-o pe Ipod și am ieșit la plimbare. Tot așa plimbându-mă și asculțîndu-mi noua creație, în mintea mea răsună un cuvînt. Trebuie să vă spun că nu mi-a plăcut deloc ceea ce am auzit. Cuvîntul era TRAVESTIT. Cum, m-am indignat eu, să fac o piesă despre un travestit? Eu nu pot să fac așa ceva cu muzica mea. Cînd colo, o voce în interiorul meu îmi zice: How dare you? How dare you, to judge me? S-ar putea ca într-o altă viață tu să te naști în pielea mea…Uite-așa mi-am ascultat eu vocea din interior și s-a născut următoarea piesă.Astfel am înțeles o dată și pentru totdeauna că nu am dreptul pe nimeni să judec, pentru că niciodată nu știu în pielea cui voi renaște mâine.”
“Don’t judge me
You could be me in another life
In another set of circumstances”…
După ce o veți asculta și vă veți mai aminti de această poveste, s-ar putea să vă întrebați dacă nu cumva e un cîntec nou. Face parte din albumul Brand New Day, apărut acum 11 ani:))
Din toate cele înșirate mai sus, concluzii se pot face o grămadă. Dar n-am chef să le fac pentru tine. Fiecare să și le facă pentru el.Piesa nu are un videoclip oficial, de aceea vă ofer ce-am găsit. Tomorrow we’ll see…
P.S Frate-meu, care niciodată nu intră pe aici, mă întrebă dacă nu cumva scriu doar de bine despre Canada. Că nu-i bine așa…scrie și de rău ceva… deocamdată pescuiesc…am cîteva episoade, dar nu negative, ci mai cu seamă curioase..măine, frate-meu, măine scriu…
