Browsing Tag

moldova

De-ale mele

Alin Gălăţescu şi mica revoluţie de la Chişinău

Mai pe scurt. Nu, mai pe scurt n-o să iasă. Am tot stat pe gânduri, dacă merită sau nu să scriu despre asta. Cu anii tot mai mult stau pe gănduri. Mi se pare firesc. Începi tot mai mult să-ţi doreşti să nu o mai dai atâta în bară. Vorba aia despre pasărea care pe limba ei piere este una foarte adevărată. Şi totuşi îndrăznesc.

1. Ştiu că nu mă îmbrac ireproşabil. Nu ştiu, nu pot, n-am chef, n-am timp, dar cel mai sigur e că nu mă duce capul.Uneori îmi pasă, alteori nu. Ştiu însă sigur că nu stilul meu este lucru cu care mă mândresc cel mai mult. Am performaţe care salvează lipsa unei culturi vestimentare profunde. Spre deosebire de alţii….Iar când mă critică Valentina Vidraşcu sau Viorica, accept şi recunosc. Mai calc prin străchini. Când însă mă critică nişte gândăcei, a căror ţinute niciodată nu au strălucit şi care nici nu au făcut ceva palpabil la viaţa lor, nu mă supăr, doar îi ignor. Nu suport când prin critici se confundă garderoba unui om cu ceea ce poartă el în suflet. Atât în sens negativ, cât şi pozitiv. Şi mai ştiu că nu poţi trata un om după hainele pe care le poartă. Asta mi se pare foarte trist. Dar o persoană publică?  E normal ca aceasta să fie apreciată şi după ţinutele sale? Sau succesele sale e tot ce contează şi ar trebui să facem abstracţie de lipsa unui bun gust la haine?

2. Azi nu critic pe nimeni personal. Mai ales din punct de vedere vestimentar. Pentru că……vezi p.1 Nu sunt perfectă. dacă aş fi fost, îndrăzneam. Aşa că vin doar cu nişte constatări. Când urma să vină la Chişinău, nici nu auzisem de el. Dar Valentina Vidraşcu mi-a zis: e cel mai bun. Aşa îl aşteptam. Aşa a fost Alin Gălăţescu în emisie la Sare şi Piper. A analizat şi criticat ţinutele câtorva artişti şi femei politicieni din MD.Ne-a lăsat muţi pe toţi. Mai exact pe mine. Că băieţii, săracii, nu s-au putut abţine de la a chicoti. Alin a fost, ca de obicei, sincer, acid, necruţător. Aşa şi-a promis să fie de mai mult timp încoace şi se ţine de cuvânt. Chiar şi cu preţul răului pe care şi-l face. A fost atât de dur, după unităţie noastre moldoveneşti de măsură, încât, firesc, sinceritatea lui a dat în clocot nişte spirite. A rupt tot ce i-a picat: păr de culoare roz-blond, cămăşi din atlas de culoarea muştar, ţinute etno picate în kitch, flori în cap, dar neştiind cine e şi ce face i-a dat un plus pentru stil lui Gordienco. La băieţi  – la fel.A fost mai dur cu unii şi mai blând cu alţii. Am fost sunată imediat după emisiune de mai mulţi oameni şi certată pentru faptul că nu am sărit în apărarea moldovenilor noştri. Că cine este acest român împuţit, să vină la Chişinău şi să ne critice valorile? Am avut discuţii lungi, deloc plăcute, care mi-au atins nişte coarde. Acesta e motivul pentru care am hotărât să scriu azi. M-am simţit nu prea bine ascultând reproşuri pentru că aş fi vrut şi eu să fiu foarte sinceră la telefon. Dar nu mi-am putut permite. Din frică, din bun simţ sau din ipocrizie, poate. Continue Reading

Loading

23 February 2012
De-ale mele

Atenţie concurs! Preselecţia Moldovision 2012

Acest concurs nu are nici premiu, nici perspectivă mare.Deocamdată. Poate doar îţi oferă şansa ca timp de o lună să afle despre tine circa 10000 oameni noi. Cu FB ar ieşi chiar mai mulţi. Mai departe, fă ce vrei cu ei.

Am intrat, din nou în febra Eurovisionului. Au început, tradiţional, scăndălaşele.Cântăreţele s-au pus pe dat jos kilogramele, se fac lansări şi conferinţe de presă absolut inutile, la care presa nu se duce. Dacă ar promite cineva să-şi arate vreun sfârc, ar fi altă treabă.

Suntem un popor petrecăreţ. De aceea ne place să dansăm şi să cântâm. Dar mai ales să cântăm. Unde te uiţi, peste tot măcar un copil, un vecin, un coleg, o rudă cântă sau visează la asta. În fiecare săptămână cunosc oameni, tineri şi mai puţin, care visează să-şi petreacă tot restul vieţii în muzică. În plus, mai vine pe poştă mea câte un mesaj cu rugămintea de a promova un talent în devenire. Multe dintre operele prezentate nu pot fi puse la tv. Şi nu neapărat din cauza înjurăturilor. Pur şi simplu provoacă reacţii la limita între râs şi plâns. Apoi m-am gândit că oamenii ăştea şi-au făcut vreo speranţă în legătură cu mine. De ce oare subiectivismul gusturilor mele să le decidă soarta? Noroc că pe blog poţi face ce vrei sau aproape tot ce vrei. Aşa că promit, de acum înainte, în fiecare săptămână să vă ofer spre judecata dvs cântece noi. Vom face un Moldovision al nostru. Ce naiba ne tot dăm în mintea europenilor? Şi tot filosofăm dacă e sau nu de Eurovision cutărească sau cutărească piesă. Sunt ei mai buni ca noi? Au ei ceva ce noi nu avem şi ar merita plagiat? Mentalitate? Ordine? Legi? Lăsaţi-o voi mai moale….Cum n-am fost în Uniunea Europeană atâta timp, nici nu vom fi în apropiaţii 12 ani. Deci să ne păstrăm verticalitatea şi să continuăm să umblăm gheboşi, încruntaţi şi trişti, că aşa ne este cătătura.

Începem cu cea mai proaspătă propunere. Venită acum câteva zile. Cine-i următorul? Trimiteţi mesajele cu linkuri de pe youtube la această adresă: nataalbot@gmail.com. Pentru cine nu a înţeles, juriul sunteţi chiar voi. Să curgă criticile. Să fie clar, acest concurs nu este un fel de Golden Rasberry award. Altfel ar trebui să-i iau tot pe artiştii noştri binecunoscuţi şi să-i supun la tot felul de umilinţe. N-am chef. Aşa e mult mai distractiv.

La ei, în străinătate, e underground, la noi – muzica din beci. Trăiască muzica din beci!

Loading

23 January 2012
De-ale mele

Crăciun fericit!

Crăciun Fericit, dragi mei! Fie că aveţi un Crăciun sau două.  Să nu vă lipsească bradul din casă, mîncărică şi băuturică bună pe masă, mai daţi un telefon şi pe la cei dragi plecaţi departe şi umpleţi-vă de recunoştinţă pentru faptul că aveţi picioare, mâini, ochi, urechi şi tot de ce aveţi nevoie pentru a vă simţi împliniţi.

Aşa aş fi vrut să mă simt şi eu azi. Dar nu mă simt decât acum, când am ajuns în pat, după o zi stupidă de muncă şi dezmăţ cu panettone ,mâncat toată ziua pe stomac gol. Ahh, ce mult îmi place pacostea asta de panetone şi cât de mult urăsc senzaţia pe care o am acum , ştiind că mâine am emisie şi iarăşi trebuie să mă cântăresc.

Am fost azi şi am bătut la o uşă. Nu mi-a răspuns nimeni, am intrat pe uşă  şi am întrebat dacă e cineva acasă. Nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat în casă şi am văzut 2 bătrâni dormind angelic, fiecare în patul lui. M-am speriat că aş putea să le provoc atac de cord, dacă deschide vreunul acum ochii şi mă vede pe mine, o străină în casa lor, cu o cameră video şi un cameraman. Aşa că am lăsat coşul cu daruri şi am plecat fără să-i trezesc. V-aş dori tuturor o asemenea experienţă, ca să simţiţi cum e să fii cu adevărat Moş Crăciun.  Bătrânii mei de azi au fiecare peste 90 de ani: Glebus Sainciuc şi Valentina Rusu-Ciobanu. Sunt artişti şi au rezistat în faţa tuturor războaielor, foametei, represiilor,stalinismului, comunismului. Mai greu rezistă însă în faţa nepăsării. Ignoranţa de care dă dovadă societatea în care trăim faţă de tot ce simbolizează o fărâmă de artă, talent, cultură şi valori eterne. E şi de iertat, în acelaşi timp. Ochii flămânzi arta nu o văd.

Le mulţumesc tuturor meşterilor de brazi care au făcut ca seara de Crăciun să se umple cu magia brazilor lor.

Vă promit la anul mai multe premii, mai multe plăcinte, mai multă distracţie.

Le mulţumesc musafirilor care au contribuit la această acţiune de binefacere. Ileana Zbârnea are idei frumoase şi un tată frumos.

Acest brad a adunat cele mai multe like-ri.Este confecţionat din capace şi scobitori.

Iat-o şi pe autoarea bradului câştigător: Elena Proca.

Le mulţumesc, în mod special lui Alexandru Luchianov pentru minunatele vinuri Etcetera, rose şi albe şi lui Viorel, fondatorul Plăcintăriei Morăriţei, pentru plăcinte calde cu vărză şi brânză.Acum pot spune cu certitudine că am simţit şi eu spiritul Crăciunului. Pentru că până acum aşteptam să vină singur. Acum ştiu că şi-l aduce fiecare.

Iar Stela Moldovanu a avut grijă ca fiecare să-şi păstreze amintirea despre această seară în cele mai elegante rame de la Moldeco.

Loading

26 December 2011
De-ale mele

Cu internetul , prin Moldova

Azi am făcut o incursiune in sfera virtuală din afara Chişinăului. Acolo am descoperit tot felul de chestii năzdrăvane. Deci ChişTv nu e o aberaţie, e o realitate drăguţă regăsită în tot felul de televiziuni locale.Bravo lor!

După căutări hoinare am găsit o rubrică – “Televiziune cetăţenească”, o ştire –Лирический антракт – Мариэтта Руссо, un site, plin de greşeli, al moldovenilor din Spania sau minunatul portal Glia Drochiană. Şi când mă aşteptam cel mai puţin, pe o pagină turistică de promovare a ecoturismului pe râul Cubolta, a început să-mi cânte o piesă. Una foarte  bună de Budha Bar. Aşa-a eu, mai sentimentală. Mi-s dragi vocile femeilor, îmbărcate în ii, cu batic pe cap, într-un peisaj părăsit de poporul flâmând.

Nu strică deloc să mai ieşim din Chişinău. Mai ales ca să descoperi cât de puţin e reflectată la capitală adevărata viaţa a ţării.

Respect pt cântările surorilor Osoianu. Păcat de ştampovca făcută de cei care le-au filmat clipul.

Loading

5 December 2011
De-ale mele

Dar tu cum evadezi din acest coşmar?

Azi o zi eco. Din prima clipă cînd m-am trezit, am înţeles că voi lăsa maşina acasă. Mi-am zis să încerc măcar pentru o zi să ajung la muncă ca un simplu pieton. Unul care poate opri un maxi taxi acolo unde i se scoală, care inhalează un proaspăt fum de ţigară tras de şofer chiar în salon. Care caută în Chişinău,cu ochi flămânzi, măcar un cui frumos de care să-şi agaţe privirea şi care în fiece zi tot mai mult nu vede lumina de la capătul tunelului.

Un om comite 2 omoruri timp de 8 ani şi riscă să fie achitat pentru cel din urmă pentru că panimate-li, el se apăra, fix ca acum 8 ani. Stau şi mă întereb, ce năzdrăvănii trebuie să faci, ca oamenii din preajma ta atât de tare să vrea să te omoare şi tu,  la rându-ţi, să reuşeşti primul să tragi gloanţe în ei. Iar mai apoi, să fii lăsat în libertate, de parcă nimic nu s-a întîmplat, să mai împuşti  vreo doi. Dacă şi de data asta scapă, apoi apă chioară e justiţia moldovenească. Staţi că aceştia vor face şi un erou din omul-campion.  Un Robin  Hood care ne scapă de criminali. Apropo, nu v-aţi întrebat cum se face că tocmai oameni din organele interne ajung să împartă sferele de influenţă, să fie împuşcaţi, să fie consideraţi de cei din gaşca lor ca fiind killeri necruţători. Pănă la urmă, ce fel de organe interne sunt acelea care educă criminali, în loc să bage frica în ei?

Şi încă o întrebare mă frământă. Dacă cetăţeanul de rând se poate plânge la CCCEC  pentru acte de corupţie, atunci unde se plâng chiar cei de la CCCEC pe şefii şi colegii lor?

Creştinii ortodoxi ai ţării ameninţă că nu sunt proşti şi vor demonstra acest lucru prin a bloca circulaţia şi prin a împiedica, în fel şi chip, aplicarea unor norme de drept. Norme prin care, o bună parte din globul pâmântesc, încearcă să armonizeze lucrurile într-o societate care este într-o continuă schimbare. Aşa….., lăsaţi-mă să ghicesc ce va urma….Adepţii acestora se vor aduna şi vor demonstra că sunt capabili să se solidarizeze.Vor bloca strada 31 august, vor face puţină gălăgie cu icoane în mâini. Ceilalţi se vor întrista că unii sunt capabili să se adune ca să lupte pentru o cauză, iar alţii nu sunt capabili nici măcar să facă ordine în OSC Centru – întruchiparea toleranţei pentru umilinţe şi dezordine. Iar cei care, sper foarte mult, siliţi fiind de normele europene, vor aplica totuşu aceste norme de drept, vor afla suprinşi că biserica n-o să se mai roage pentru ei aşa ca înainte. Adică îşi va reduce cantitatea de rugăciuni menită să întărească bunăstarea şi voinţa miniştrilor noştri. Oare cum o să trăiască mai departe d-ul Efrim fără această susţinere spirutuală?

Ziua a fost totuşi una eco . Pentru că am am încheiat-o cu o prinţesă adormită în braţele mele şi cu alta foarte suprinsă de cele văzute în scenă, la prima seară de Festival Etno Jazz.Durează doar 4 zile, adică 3 deja.Şi azi tocmai aţi ratat nişte băieţi minunaţi. Măcar să auziţi despre existenţa lor. Apropo, festivalul este la o ediţie aniversară. Pentru care s-au făcut şi nişte totaluri. Mie aceste cifre mi s-au părut frumoase pentru cei 10 ani: 42 de ţări, 88 de formaţii, 292 de muzicieni, 47 de zile şi  1108 ore de muzică. Mă bucur pentru A.Ştefăneţ şi pentru faptul că beneficiază de susţine de la parteneri ca să-şi umple sala  cu oameni dornici de MoZuluArt şi de mulţi alţii.

Loading

22 September 2011
De-ale mele

Despre patriotism

Ok. Aşa dar chiar şi la capitolul patriotism suntem capabili să ne împărţim în tabere. În cei care pot deschide gura pentru cele 2-3 cuvinte. În cei care pot, dar nu vor, pentru că nu e mişto să te arăţi patriot faţă de o ţară de căcat.Şi în cei, cărora, le este fix în cot. Primii îmi sunt simpatici, mai ales dacă nu fac exces de zel, cei din urmă nu mă deranjează. Mă supără însă cei care îşi tratează ţara prin prisma unui cumpărător iritat de la piaţă. Unul care nu doar nu e mulţumit de marfă, dar ţine neapărat să se descarce asupra mărfii, de parcă asta ar schimba cumva calitatea de care este nemulţumit.

Cert e că îndrăgostiţii şi dezamăgiţii nu sunt indiferenţi.Vorba cântecului: În dragoste, indiferenţa-i cea mai grea. Şi eu am un paşaport românesc care îmi permite să cutreier Europa fără impedimente, şi eu am o bunică rămasă la 84 de ani cu gustul amar al independeţei din care n-a înţeles nici o boabă. Şi eu n-am unde să-mi duc copii la joacă şi îmi distrug caroseria în fiecare zi prin râpele din Schinoasa. Înţeleg prea bine că grijile funcţionarilor noştri nu sunt nici confortul cetăţenilor, nici consecutivitatea culorilor din tricolor, nici ecologia ţării şi nici faptul că prin semnăturile lor autorizează privatizări unilateral convenabile şi demolări corupte.

Mă întreb însă, dacă postările antipatriotice ale unor colegi din blogosferă moldovenească sunt dictate de dorinţa de a fi,cu orice preţ, altfel decât toţi ceilaţi sau de un profund şi sincer antipatriotism moldovenesc. Unii abia aşteaptă să le vină paşaportul românesc ca să o tulească din gară, dar până atunci nu se obosesc să mai toarne nişte polonice de dohot peste ţara asta “minunată”. Perfect, mă bucur din tot sufletul pentru planurile voastre măreţe, dar de ce să scuipaţi în farfuria din care atâţia ani aţi mâncat? Plecaţi liniştit, realizaţi-vă, împliniţi-vă toate neîmplinirile. De ce naiba ţineţi neapărat să vă faceţi publică poziţia, ştiind prea bine că vă citesc nişte oameni? Cititori care neapărat vor pune nişte like-ri. Like-ri absolut nemeritate. Puse doar de dragul pusului. Marele defect pe care am putea să-l corectăm prin a ne abţine de la astfel de postări antipatriotice, ar fi neputinţa sau nedorinţa noastra de a fi solidari şi uniţi. V-aţi făcut bagajele. Drum bun. Dar nu mai aruncaţi cu pietre în ţara asta, formatori de opinie ce sunteţi. Că şi-aşa destui o fac.

Eu chiar te iubesc. Şi chiar dacă voi pleca într-o bună zi departe, oricum te voi iubi.Pentru că afecţiunea pentru locul în care te-a trimis Dumnezeu să te naşti n-are nici o legătură cu motivele care te îndeamnă să părăseşti acest loc.Şi niciodată nu voi înceta să-mi iubesc rădăcinile. Pentru nu este un sentiment pe care aş putea să-l controlez.Este ca şi grupa ta sanguină, numele tău, părinţii. Nu ţi le alegi şi nu ai cum să nu le iubeşti.

Loading

29 August 2011